Chestii de facut in Bucuresti in week-end | Activitati timp liber Bucuresti: BREAK ROOM

 

S-a deschis primul anger room din România:

BREAK ROOM

www.breakroom.ro

https://www.facebook.com/BreakRoom.ro/

https://www.instagram.com/breakroom.ro/

Film de prezentare: http://bit.ly/2CFISHe

S-a deschis primul anger room din România, la București. Break Room propune o metodă eficientă și ieftină de a scăpa de stress fără consecințe și regrete. Este un loc în care clienții vin să spargă obiecte într-un mediu controlat pentru sume pornind de la 50 de lei.

BREAK ROOM este un loc în care poți să te distrezi sau chiar să scapi de stress, distrugând obiecte care nu mai sunt de folos nimănui, cu bâta de baseball, cu ranga sau cu barosul. Se propun pentru spargere pahare, vaze de flori desuete, bibelouri de porțelan, imprimante, televizoare, telefoane, vase de WC, mobilier de bucătarie, busturi din ghips sau chiar obiecte neașteptate, dar care se sparg spectaculos. Toate acestea se întâmplă într-un mediu controlat, fără nicio consecință, în deplină siguranță. Scopul final este distracția, relaxarea, mișcarea. FILM DE PREZENTARE: http://bit.ly/2CFISHe

 

CUM FUNCTIONEAZĂ PRIMUL ANGER ROOM DIN ROMÂNIA?

Break Room București propune într-o hală industrială, 3 spatii delimitate, unde clienții pot sparge  mai multe categorii de obiecte: electronice mari și mici, obiecte bucătarie, baie, sticlă, ceramică sau porțelan. Clienții au la dispoziție trei tipuri de “arme”, la alegere (bâtă de baseball, baros, rangă) și pachete de obiecte de spart special gândite pentru distracție și eliberare. Pachetele încep de la 50 de lei (BYOB – “bring your own breakable”, pachet în care se acceptă doar obiecte nepericuloase, care pot fi cărate de client până la hală, fără ajutor) și ajung la 80 de lei sau 150 pentru două persoane în care sunt incluse: 12 obiecte mici, 3 medii, 1 electronic mare, obiect de distrugere la alegere (bâtă de baseball, ranga, baros), echipament de protecție (halat, ochelari, mănuși). Timp estimat pentru acest pachet: 15 minute.

Pentru 20 de lei în plus, clienții pot opta pentru imortalizarea experienței (OK, și material de share-uit în social media): film slow motion (10 secunde) + 3 fotografii care documentează experiența.

Programul este de luni până vineri de la 19.00 la 22.00 și în week-end de la 12.00 la 22.00. Rezervările de fac pe mail, la vreau@breakroom.ro.

Primul Break Room din România se află pe platforma industrială Industria Bumbacului, pe Splaiul Unirii 160 (lângă stația de metrou Timpuri Noi).

 

SIGURANȚA ESTE PE PRIMUL LOC

Înainte să înceapă să spargă obiecte, clienții trec printr-un scurt instructaj în care se explică regulile de siguranță. De asemenea, primesc echipament adecvat: ochelari de protecție, cască, halat de protecție și mănuși. Vârsta minimă este 16 ani, nu se recomandă femeilor însărcinate și nu sunt acceptate persoane care au consumat băuturi alcoolice.

 

 

APEL LA RECICLARE ȘI SUSTENABILITATE | ULTIMA MISIUNE PE ULTIMUL DRUM pentru obiectele nefolositoare

Break Room propune ridicarea gratuită de obiecte de care nimeni nu mai are nevoie. După spargere, toate resturile se reciclează selectiv. “Încurajăm ordinea în casele și în mințile oamenilor, așadar, dacă primim cereri de ridicare de obiecte stricate și care pot fi sparte, le ridicăm gratuit: de la farfurii la sticle, de la imprimate la televizoarele vechi și stricate, vaze, obiecte sanitare și în general orice poate fi spart și apoi reciclat” – așa sună apelul la responsabilitate față de mediu făcut de fondator.

 

 

“Activitatea din BREAK ROOM este pur recreațională, nu are pretenții terapeutice și de fapt nicio altă pretenție în afară de o oferi porție bună de fun, eliberare și relaxare. Ne adresăm bucreștenilor care caută o modalitate inedită de a scăpa de stress-ul cotidian, de a încerca ceva nou și de a se distra alături de prieteni.” declară Marius Neagoie, fondator Break Room. Acesta adaugă “Investiția inițială este de 15.000 de euro și a constat în amenajarea halei și a spațiilor de break room, procurarea echipamentelor de siguranță, branding, promovare și logistica specifică. Estimăm 50 de clienți pe zi în timpul săptămânii și 100 în week-end și ne estimăm un break even în primele trei luni. Vizăm francizarea și identificarea de parteneri la nivel național dacă evaluarea business-ului după primul an corespunde planificării inițiale adaugă Marius Neagoie, fondator al primului Break Room din România.

 

***

 

www.breakroom.ro

https://www.facebook.com/BreakRoom.ro/

https://www.instagram.com/breakroom.ro/

Film de prezentare: http://bit.ly/2CFISHe

 

 

Pentru detalii și informații suplimentare: vreau@breakroom.ro

 

36/2 random things about myself

Dacă ne-am cunoaște mai bine pe noi înșine, am putea să-i cunoaștem și pe ceilalți mai bine. Dacă i-am cunoaște pe ceilalți, i-am iubi mai mult, i-am judeca mai puțin și lumea ar fi un strop mai bună, om cunoscut cu om cunoscut. Câteva lucruri random adunate despre mine, mai jos, vă invit să vă faceți liste și să vă descoperiți așa, random:

  1. Primele fire de păr alb mi l-am zărit pe la treizecișicinci de an și aproximativ opt luni. Eram în lift
  2. Îmi place mirosul căldurii serile de primăvară spre vară
  3. Îmi plac enorm și dintotdeauna muzeele. Și cărțile.
  4. Culorile mele preferate – bordeaux cu un strop de negru în el, dar nu cât la merele bot de iepure de mult combinația de gri deschis-închis cu albastru mai închis.
  5. Am petrecut vreun an pus cap la cap din veri la o stână foarte mare, la bunicul meu. Am trecut și prin transhumanță, dat în strungă, muls vaca, pus menta din pământ în ibricul de pe vatră, dormit în cotroană, în cojoc, stat cu oile pe dealuri, mure și urme de urs. Aveam vreo 5 ani și lumea mea părea cel mai magic loc de pe planeta,
  6. Piesa muzicală care aș vrea să-mi definească viața e un fel de manea: e aia cu versul “Și vom petrece șapte zile de opt ori”
  7. Cel mai important lucru pentru mine în viață este încrederea. Ca să o obții și ca să o păstrezi trebuie să zici mereu adevărul. Adevărul e cel mai bun prieten al încrederii.
  8. Îmi place compotul cu vișine. Preferabil fără sâmburi. Dar și cu sâmburi.
  9. Anul ăsta ce a trecut, aveam 35 de ani și la 35 de ani am învățat că nu pot să fac totul, tot timpul. A fost și este încă foarte nasol să accept asta.
  10. Am aflat că am un fel de boală-chestie căreia nu i-am putut da niciodată un nume – dermographism (Mulțumesc, Ioana Casapu) – adică de fiecare dată când alerg sau merg pe biciciletă sau produc mecanism niște mici șocuri corpului la mișcare mi se fac niște semne aproape grafice pe piele.
  11. Am învățat târziu că nu sunt în funcție de alții, că sunt pur și simplu și singura mea șansă pentru a trăi e să mă iubesc pe mine.
  12. Mă interesează studiul stereotipiilor de gen, al moralei și al empatiei.
  13. De asemenea, citesc tot ce îmi pică în mână despre corp.
  14. Îmi plac toate florile aproape.
  15. Semnul meu de punctuație preferat este semnul întrebării.
  16. Îmi place cum se vede apa rece strânsă în căușul palmelor mele, în formă de inimă bombată. Mă spăl în fiecare dimineață minute în șir cu apă rece. Așa, de restrart.
  17. M-am apucat de masterul ăsta de antropologie – studii vizuale și societate ca să-mi mai structurez din preocupări, gânduri și lecturi. Funcționează și e una dintre cele mai bune decizii din viața mea.
  18. Cea mai mare realizare a vieții mele este că am reușit să iubesc. Că iubesc.

Call Me By Your Name, un film cât o poezie de dragoste vărsată peste o vacanță în Italia

Printre preferatele mele de anul acesta nu doar din estetic, din poezie de iubire ci și pentru atât de realul spirit de vacanță ce transpare dincolo de ecran- vacanță cu flirt, transpirație, mult sex și ceva poezie, dans, țigări și mese de dimineață lungi.

O analiză mai profundă decât aerul meu de vacanță din cap face, ca de obicei, Cristi Mărulescu aici. 

Merită văzut pentru senzualitate, normalitate și bucurie. Ok, și pentru că își lasă pe buze și în cap aere de vacanță de Italia.

Call Me By Your Name (2017) – Strigă-mă pe numele tău
Regia: Luca Guadagnino
Distribuția: Armie Hammer, Timothée Chalamet, Michael Stuhlbarg

The Killing Of A Sacred Deer sau legea talionului varianta metaforă pe pânză. Autor Contemporan.

The Killing of a Sacred Deer (2017) este o nouă declarație de poezie tulburătoare și enervantă a regizorului grec Yorgos Lanthimos (The Lobster, 2015) de data aceasta despre responsabilitatea faptelor și echitate. Despre morală și adâncimile ei, despre îndoială și decizii, despre sacrificiu, limite și imposibilitatea de a nu plăti.

Cadre picturale, luate dintr-o perspectivă care incită mereu, aproape atât de nefirească încât devine foarte frumoasă, continuă declarația de stil într-o ciudată succesiune de tablouri de Edward Hopper.

O stare de neputință generează pe parcursul filmului o stare similară cu cea pe care mi-o dă Funny Games (1989) la fiecare revedere. Scenariul oarecum similar: Străinul – Familie înstărită și aproape perfectă -Teroarea începe – Teroarea se dezlănțuie încet și crud, picătură cu picătură în sticla cu Neputință.

Convenția în care e scris scenariul (premiat la Cannes in 2017) este fascinantă de la primele replici. Scurte, care vor să inducă parcă în eroare asupra timpului și locului în care ne aflăm, asupra clasei sociale sau a altor detalii care ne-ar putea atrage atenția de la mesajul dur, primar și important al filmului.

Colin Farrell și Nicole Kidman sunt bine, dar cel mai mult mi-a plăcut Barry Keoghan (îl joacă pe Martin, Străinul).

De văzut, rămâne pe retină mult și pe suflet un pic.

PERIFERIA B, povești de la periferia orașului

“Trăiesc în București de vreo 20 de ani. Am locuit ba într-o periferie la sud, ba la vest, acum m-am răsucit spre nord. Indiferent de unde m-am așezat pe harta orașului, am stat tot timpul întors cu fața spre centru. Suntem atrași ca pilitura de fier de magnetul din centrul orașului. Aici ne vedem cu prietenii, aici ne bem berile, aici trăim social.

În același timp, una dintre primele lecții învățate ca fotograf a fost să mă uit întotdeauna și în spate.” începe Petruț Călinescu editorialul-manifest-argument intitulat “Orașului îi crește un nou strat” din ziarul/fanzine PERIFERIA B, parte din proiectul cu același nume. Proiectul lui Petruț Călinescu și al Ioanei Călinescu își propune să culeagă poveștile periferiei Bucureștiului și ale oamenilor ei – ale celor care, locuind aici, vor să se apropie sau, din contra, să se depărteze de oraș.

PERIFERIA B este extraordinar de frumos scrisă (demult nu am văzut scriitură atât de bună în produse jurnalistice de la noi) și materialele bine documentare de fotografiile-spectacol. Am citit despre stânele de oi de pe lângă București (în 1989 erau 30.000 de stâne în jurul capitalei, acum mai e una cu câteva zeci de oi), despre viața în noile cartiere rezidențiale de pe fostele platforme industriale și poveștile locuitorilor lor, “oameni care se mută în visele lor înainte ca ele să se împlinească”) – unele culese de pe grupurile de facebook – o noua dimensiune asociaților de proprietari în care ședința de bloc durează non stop și părerile și nemulțumirile se transmit prin statusuri pe grup. Tot de acolo, se extrage și povestea cotidianului din aceste cartiere rezidentiale. “Noua Forță Columbofilă a orașului București” este un material despre crescătorii de porumbei din București (există 14 cluburi la care sunt înregistrați 450 de columbofili), despre lumea și problemele lor, despre ambițiile lor, competițiile lor, laudele lor.

Cu ursul printre blocuri, protestele și cererile de drepturi ale locuitorilor de la periferia capitalei uniți în grupuri de inițiativă civică, salba de lacuri din apropierea orașului sunt alte teme pentru alte documentare fotografice incluse in PERIFERIA B.

Autorii aduc mulțumiri speciale lui Bogdan Iancu, antropolog / lector Departamentul de Sociologie SNSPA. Este o bucurie să îl am profesor la masteratul de Studii Vizuale și Societate.

Puteți să explorați mai multe fotografii și povești http://periferiab.ro/exploreaza/  și puteți citi mai multe pe Scena 9.

Ce mă bucur că sunt oameni care pun la treabă timp, resurse, energie și au răbdarea și aplecarea să înțeleagă și apoi ne povestesc și ne arată și nouă lucruri pe care mulți altfel nu le-am vedea!

Mai multe:

Un pas in urma serafimilor (2017) online

Am vazut duminica asta, cand apunea soarele prin Piata Iancului, filmul “Un pas in urma serafimilor” si mi-a placut mult.

Un Vlad Ivanov exceptional, o poveste cum nu s-a mai spus pana acum in cinematografia romaneasca sau cel putin nu s-a spus din perspectiva asta (“Dupa dealuri” e cu totul altceva), un firesc de abordare pentru unui subiect ce avea securea asupra capului inca din titlu, filmul reuseste sa ramana in zona entertainment, fara drame dramatice. M-a tinut intr-o stare de Cerul poetilor disparuti – dar poate doar de la imagine si compozitia unor cadre. Mi-a placut la nebunie imaginea filmului – poate asta sa fi fost madlena mea spre celalalt film.

Produs de Ada Solomon, filmul e primul lungmetraj al regizorului Daniel Scurtu si se bazeaza pe experienta acestuia la seminarul teologic.

Un mare plus pentru imagine si coloana sonora, pentru umorul de montaj (adorabil), buna construire de personaje ce stau in picioare singure si impreuna la fel de bine. Chapeau! Felicitari si actorilor tineri – remarcabili: Stefan Iancu, Toto Dumitrescu, Ciprian Bota.

VIZIONARE ONLINE – > Un pas in urma serafimilor: AICI.

https://vimeo.com/ondemand/unpasinurmaserafimilor

Costa 5 dolari.

O cronica misto face Cristi Marculescu pe art7, dar citit-o dupa film – “Un pas in urma serafimilor- un non-combat foarte necesar”

 

Casa Ceaușescu, Palatul Primăverii – un muzeu de vizitat

De vreo 2 ani s-a deschis in Bucuresti casa in care, între 1965 – 1989, a fost reşedinţa privată a soţilor Nicolae şi Elena Ceauşescu, şi a copiilor acestora, Nicu, Zoia şi Valentin.

80 de camere şi totul e aproape neatins (pijamalele de pe pat included). Piscina – aaaaamzing, I want!, garderoba Elenei (I want, too), sala de cinema, băile OMG

Programare: 021.31.80.989 si detalii CASA CEAUSESCU.
(se fac vizite ghidate, durează o oră, cu superinteresante explicații)

Orar: 10-18.00 (luni inchis)

Adresă: bulevardul Primăverii 50 (parcare în față)

Pret bilet: 35 de lei (exista si tururi private care includ buncarul si inca alte incaperi, am inteles insa ca nu merita pentru diferenta de pret – costa 200 de lei/persoana)

Guardians Of The Galaxy Vol. 2

Pentru week-end-uri, Marvel ne-a dat Gardians Of The Galaxy 2 (r. James Gunn) este un film usor si fun. Filmul se zice ca a contribuit la cresterea record a vanzarilor de casete audio in 2017. 2 ore si un strop de aventuri si cu chiu cu vai, dar mult umor galaxia e safe la final. Se asculta muzica buna, sunt efecte speciale bine lucrate si se face mult misto de reperele si referintele genului. Fun, de week-end.

p.s. si las asta aici:

The idea of self-contained minds spontaneously appearing into existence is called “Boltzmann brains.” This is a metaphysical conundrum raised by quantum mechanics, and concludes that in a universe that exists forever, you are more likely to be a “Bolzmann brain” hallucinating reality than a real being.

p.s. am vazut tot week-endul asta si Ghost in the Shell, dar al prostu’ din 2017. Ma duc inapoi la anime si manga – alea originale si abia apoi revin pe blog cu recomandarea:)

Desculți în parc | Barefoot In the Park (1967), un must see. Acum și pe Netflix

Supriza! Am vazut Descult in parc demult, demult, dar am revazut cu imensa placere zilele astea filmul asta din 1967 pe Netflix. Recomand pentru ca sunt batrana si pentru ca…doamne!…chiar nu se mai fac filme cum se faceau atunci.

Fara prea multe comentarii, daca aveti chef de baie cu filme bune, dati drumul la apa in cada aia cu asta.

Jane Fonda zicea ca e cel mai bun film al ei, iar Robert Redfort este amazing!

Director:

Gene Saks

Writers:

Neil Simon (play), Neil Simon (screenplay)

SMS für Dich (2016), ușor, de iuuuuuubire

SMS fur Dich (Mesaj pentru tine) -2016

Un film de ii dai 4 pe imdb, dar tu in secret ii dai 7-8 si oricum o comedie romantica in limba germana e tare. Este despre iubire-iubire, dar cliseic-cliseic, numai bun pentru uitat in cuplu sau singura cu servetelele alea de birou pe care le-ai luat si nu le-ai folosit inca niciodata. Acum e momentul. Eu l-am vazut intamplator pe HBO, mi s-a parut ca plot-ul seamana enorm cu alt film dar  nu imi aduc aminte cu al carui alt film, dar stiu ca alalalt era in engleza.

Romance, iubire, umor. In germana:). Totally recommend pentru un film usor, de iubire si seara racoroasa de toamna-iarna.

Director: Karoline Herfurth
Writers: Andrea Willson (screenplay), Malte Welding (screenplay)
Stars: Karoline Herfurth, Friedrich Mücke, Nora Tschirner |