Până la urmă apare şi fericirea cumva

de multe ori prea devreme şi trece neobservată, alteori prea târziu şi este prea subtilă. Dar apare într-o formă sau alta, de cele mai multe ori alta. Aşa, cam ca în fimul ăsta.

p.s. la fel de lung ca şi postul în sine: Mifunes sidste sang sau Cântecul de lebădă a lui Mifune este un film realizat după principiile Manifestului Dogma, deşi regizorul (Søren Kragh-Jacobsen) îşi cere scuze că a încălcat pe ici, pe colo câteva prevederi.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *