Lansare de carte noua Ivcelnaiv

Ivcelnaiv e un tip -probabil- care scrie tot probabil una dintre cele mai cu idei si frumoase poezii din lume. Imi place demult, demult, de la inceput, de la inceput. Am asistat la succesul lui si mi s-a parut fabulos ca a reusit sa urce pe buzele atator oameni: in corporatii sau in Control, in Vama sau la Cluj, la Timisoara sau pe Facebook multa, multa lume (neobisnuit de multa pentru un fel de poet) vorbea despre Iv.

A doua carte IvcelnavFetele erau multe destul de ravasite, baietii multi destul de retinuti. Dar “a   prins”, cum s-ar zice intr-o lume mai putin poetica. Am poezii preferate, am primul volum si zilele astea am aflat ca impreuna cu Vellant se pregateste lansarea unei noi carti-album de Ivcelnaiv. Volumul va fi frumos si se va numi UIBESC, deci cel mai probabil e cu multa iubire si uimire in el.

Astept lansarea (din cate am auzit la foarte inceputul lui decembrie) si volumul si ilustratiile si sper sa se bucure cat mai multa lume de iubire si uimire, in general. Ca sunt frumoase si merita! Si iubirea, si uimirea.

Ivcelnaiv-Uibesc-2012, Editura Vellant

Sunt un vag cititor de poezie romaneasca

Nu sunt ceea ce s-ar numi cititor de poezie. Dar, citesc din cand in cand poezie. M-a intrebat Daniel si am zis sa ii raspund.

Pe vremuri de liceu, il adoram pe Lucian Blaga si incepusem sa invat versuri multe. Mi-aduc aminte ca aveam chiar si o poezie preferata “Vreau sa joc”. Am recitit-o recent. Tot mult imi place.

O, vreau să joc, cum niciodată n-am jucat!
Să nu se simtă Dumnezeu
în mine
un rob în temniţă – încătuşat.
Pământule, dă-mi aripi:
săgeată vreau să fiu, să spintec
nemărginirea,
să nu mai văd în preajmă decât cer,
deasupra cer,
şi cer sub mine –
şi-aprins în valuri de lumină
să joc
străfulgerat de-avânturi nemaipomenite
ca să răsufle liber Dumnezeu în mine,
să nu cârtească:
“Sunt rob în temniţă!”

Eva a lui Blaga mi s-a parut senzationala sau Lumina Raiului…imi aduc aminte inca versuri “De unde-si ia Raiul lumina?/ Il lumineaza Iadul cu flacarile lui” sau din “Eva” cand sarpele ii si zice Evei ceva dupa ce ii da marul “Dar s-a mai intamplat ca-i mai sopti apoi/ Si ceva in ureche/ incet, nespus de-incet/ ceva ce nu se spune in scripturi./ Nici Dumnezeu n-a auzit ce i-a soptit anume/ cu toate ca a ascultat si el// De-atunci femeia ascunde sub pleoape-o taina/ Si-si misca geana parca ar zice/ ca ea stie ceva/ ce noi nu stim/ si nimenea nu stie/ nici Dumnezeu chiar”.

Apoi, imi placeau mult poetii comozi si simpli: Ion Minulescu suna perfect, Macedonski din cand in cand ma incanta, Toparceanu era favoritul naivilor, deci semiidolul meu. Apoi, poetii de programa m-au incantat de aveam caiete intregi in care le copiam versurile: Ion Barbu, Tudor Arghezi (am si plans la ceva Psalmi iar “De-abia plecasesi” a provocat un mic haos emotional in viata mea).

Acum, in zilele noastre citesc rar poezie. O sa dau trei exemple recente: ivcelnaiv pentru ca mi se pare ca a reusit sa puna idei bune intr-o poezie frumoasa si se tine cu incapatanare de a avea mereu un sens dincolo de o forma. Apoi, imi place mult Mircea Ivanescu si ii multumesc pe aceasta cale baiatului care mi-a vandut o carte de poezii de Ivanescu azi vara, la terasa. Si, in ultimul timp, mai citesc niste versuri bune pe blogul lui Augustin.

Cam astea sunt legaturile mele vagi cu poezia. Voi ce poeti si ce poezie cititi?

 

O luna in Thailanda

Nu este un film despre Thailanda.

Acum ca am lamurit asta vroiam sa zic ca mie imi place de Paul Negoescu de cand am vazut scurtmetrajul Tarziu. Astazi am vazut debutul lui in lungmetraj: O luna in Thailanda. Am fost la premiera si a fost frumos ca la sfarsit, in discursul sau, Paul a citit tot genericul mentionandu-i si chemandu-i pe toti din echipa pe scena inclusiv pe dresorul cainelui din film sau pe traducator. Ceea ce a fost dragut din partea lui.

Despre filmul care nu e cu Thailanda pot sa zic ca merita vazut in masura in care e misto sa iti vezi bucati din viata pe ecran, la cinema. Asta pentru ca este un film despre generatia noastra, pentru care stabilitatea nu e un cuvant cheie, iar firele rosii sunt mai rare sau mai greu de gasit.

Se aude bine, lumina e buna si tare frumoasa, muzica – perfecta. Cu mici exceptii actorii joaca intr-un film. Nu pentru actiune merita musai vazut filmul pentru ca firul e simplu, fara prea mari drame. Poate pentru ca si viata e uneori mai simpla in complicatenia ei, mai fara drame uriase, ci cu drame mai mici, asa, ca despartirile de Revelion. (chiar, oare e adevarata teoria aia cu “cele mai multe cupluri se despart de Revelion”?).

Tehnice: Filmul “O lună în Thailanda”, o producţie Hi Film, în co-producție cu Abis Studio, este realizat cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei și cu participarea HBO România. Distribuit de Parada Film.

Ce este IMPORTANT pentru tine?

O intrebare, oameni diversi, raspunsuri diverse si o serie de filme mai mici.

Am un prieten pe nume Stamatin, despre care v-am mai zis. El are proiectul asta,  I’MPORTANT. Pentru a urmari proiectul follow tumblr IMPORTANT sau Facebook IMPORTANT. Acum serialul e la sezonul 3 si tocmai s-a urcat episodul 11. In episodul 11 am incercat sa raspund si eu la intrebarea: “Ce este IMPORTANT?”. Am avut din mai multe motive mai multe emotii decat as avea de obicei.

 

Despre trei dintre vizitatorii mei care sunt mai ciudati

Am cativa vizitatori ciudati pe blog. Adica, s-ar putea ca ei sa nu fie ciudati deloc, doar ca eu avand multi vizitatori din Bucuresti, Las Vegas, Copenhaga, Paris, Cluj sau Timisoara, sunt obisnuita cu nume de orase cunoscute. De aceea, o sa ma intelegeti cand va spun ca tipii astia mi se par cel putin exotici. Sa va zic: unul e din Neckarsulm, altul e din Iraklion si unul din Queretaro…bine, am si un vizitator din Osaka, dar asta mi se pare cumva firesc.

In semn de respect pentru ei care isi petrec de la 2 la 13 minute pe blogul asta, am decis sa aflu mai multe despre orasele unde traiesc ei. Si daca tot am aflat am zis sa scriu si aici ca sa nu uit si daca ma voi vedea cu ei vreodata sa am cum sa incep o conversatie. Daca simt ca vor sa completeze, sa completeze. Ma rog, deci, daca simtiti ca vreti sa completati, sa completati.

NECKARSULM- desi suna in capul meu a oras din Iran, e de fapt un oras din Germania, mai precis din landul Baden-Württemberg. Are vreo 30,000 de locuitori si sa stiti ca numele lui vine de la cele doua rauri care il strabat: Neck si Sulm. Cica LIDL are sediul central in acest oras si daca stau si ma gandesc mai bine s-ar putea sa stea acolo si sa intre pe blogul asta din cand in cand un prieten de-a lu tata…

IRAKLION- daca primul oras suna din Iran, de unde credeti ca suna asta? Da, din Irak. Teapa. Nu era din Irak, desigur ci…surpriza! Din Creta, Grecia. A…de fapt, e chiar capitala Cretei. Bine, aici am fost pur si simplu vag inculta si o sa trecem peste multumindu-i romanului aflat in vacanta ca intra pe acest blog.

QUERETARO e in Mexic, iar cele peste 5 minute perecute pe site cred ca au fost la o betie sau ceva.

Oricum, pe cititorul acesta din urma il invidiez cel mai tare pentru ca e cel mai departe.

Teatrul din sufragerie sau despre cum se joaca cu casa deschisa

Pe Jean-Lorin Sterian l-am cunoscut prin 2001 cand el lucra la Playboy si io am intrat in redactia Playboy (era pe la Luterana) intreband asa, total naiv si semicretin, intreaga redactie, daca pot sa ajut cu ceva, ca vreau si io sa fac o lucrare de seminar la nu-stiu-care materie. Lorin a fost primul si singurul care mi-a raspuns si care mi-a dat de facut o traducere. Am lucrat cateva zile bune sa traduc din engleza in romana un document lung: Filosofia Playboy. Am retinut din ea ca in Playboy se recomanda  sa existe si text bun si am invatat si niste chestii misto despre jurnalism.

Apoi, pentru ca lumea e mica si mesele putine am avut ocazia mai mereu sa vorbesc cu Lorin. Apoi, l-am vazut mai rar, dar l-am citit la fel de des pe blogul lui unde scrie sub motto-ul “In viata tot ce conteaza sunt aparentele”. Scrie frumos si face frumos. Adica nici macar nu stiu daca frumos. Dar, Lorin face.

Unul dintre lucrurile pe care le face din 2008 e sa isi deschida casa lui din Sipotul Fantanilor, de langa Cismigiu ca sa joace niste oameni teatru in ea. Si casa aia e mica, e o garsoniera 32 de metri patrati, la etajul noua al unui bloc construit in ’54. Si pot veni maximum 15 oameni. E spectacolul unde -cum zicea Ruxandra in seara asta- nu se supara niciun actor ca au venit doar cinspe oameni la speactacol. Daca ar veni mai multi, ar fi haos. Si Lorin a deschis in 2008 Lorgean Theatre si asa a pornit proiectul “Se joaca cu casa deschisa”. Nu se plateste bilet. Fiecare spectator trebuie sa aduca ceva, un obiect care mai apoi isi gaseste un loc in spectacol. La spectacolul cu tema Singuratatea, de pilda, musafirii-spectatori au platit simbolic contravaloarea reprezentatiei cu un obiect care semnifica singuratatea. S-au adunat: casti de ipod, niste ochelari de scafandru, un mar, o furculita, o periuta de dinti si tot asa.

Lorin a facut un master de antropologie la SNSPA. Si a scris o lucrare de dizertatie sub coordonarea drd. Bogdan Iancu. Si, cu fonduri de la Administratia Fondului National Cultural aceasta lucrare s-a publicat si azi, 13 noiembrie, marti, s-a si lansat in Dianei 4. Cartea costa 3 lei si e galbena.

Spectacolul lansarii a fost foarte neplictisitor in primul rand pentru ca a fost un spectacol. In al doilea rand, am avut bucuria mare sa fiu spectator-musafir una dintre reprezentantiile din sufrageria lui Lorin, acum in sufrageria din Dianei 4. Laurentiu Banescu este absolut extraordinar, lucru nesurprinzator pentru mine. De fiecare data cand il vad jucand ma trezesc ca proasta dand din cap la replici, raspunzandu-i in cap la intrebarile retorice si tot asa. Adica, ma tine si ma ia in piesa oricum si cam orice ar zice. Adica, este bun, foarte bun si desi monologheaza, interpreteaza cele mai misto dialoguri cu sine si cu ailalti.

Deci nu stiu unde gasiti cartea. Dar cred ca ar trebui sa o cautati. Si va doresc sa ajungeti in Sipotul Fantanilor la o reprezentatie candva, oricand. Se joaca cu casa deschisa.

 

Campania de print pentru sensibilizarea soferilor devine virala

Publicis este o agentie care imi place. Imi place agentia din Romania, da. Capanescu face treaba buna acolo impreuna cu niste oameni misto. Dupa “campania cu bocitoarele” pentru Politia Romana si impotriva consumului de alcool la volan, acum ies tot cu o campanie de sensibilizare a soferilor, pe print. Ideea pentru condusul precaut e simpla: condu cu precautie pentru a salva vieti de oameni inocenti pentru ca da, victima e de cele mai multe ori inocenta. Campania a devenit virala instant (se intampla din ce in ce mai rar asta pornind de la printuri misto) si azi avea pe 9gag- Romanian Campaign for Safe Driving (unde fusese preluata) peste 4000 de share-uri. Campania de print are trei vizualuri: Hitler, Stalin si Saddam.

Campania este de fapt pentru Centrul de Consultanţă pentru Victimele Rutiere pentru un  proiect doreşte să diminueze cu 50% numărul accidentelor rutiere soldate cu victime, până în anul 2020.

Texte castigatoare la Premiile Superscrieri 2012, ediţia a II-a

Organizat de Fundatia Friends for Friends (FFFF pe Facebook) “Premiile Superscrieri” este un concurs care își propune să promoveze jurnalismul narativ de calitate în România sub deviza “Non-ficțiuni care schimbă lumea”.

M-am bucurat sa vad lista castigatorilor. Citisem multe dintre texte si unele dintre ele chiar reusisera sa ma impresioneze. Sa le vad recunoscute public a fost o mare bucurie.

Cateva date despre editia a II-a a Premiilor Superscrieri:

-media de varsta a nominalizatilor a fost de 27 de ani

-au fost inscrise peste 350 de texte de catre 250 de participanti

-9 jurnalisti cu experienta au facut parte din juriul Premiilor Superscrieri

-juriul a decis să nu acorde Premiul “Superscrierea Anului 2012”

sustinatorii premiilor Superscrieri: (da, si Ciprian Marica si are si o explicatie, deci click pe link): Romanian Business LeadersCiprian MaricaFriends AdvertisingGive,  Tea ForteSupradyn energyOkianEditura PublicaEditura VellantDecât o RevistăTATAIAInstitute, The Magazine si alte media, ALIRA, wine of Romania, Silva, European Drinks.

TEXTELE CASTIGATOARE:  lista completa a castigatorilor Premiilor Superscrieri

Daca vreti sa cititi parte din textele castigatoare, le puteti gasi pe site-ul Superscrieri.Iar daca vreti sa mai cititi texte si anul viitor, cumparati reviste.

 

Castigatorul Premiului literar Augustin Fratila

Am mai scris despre Premiul literar Augustin Fratila: 10.000 de euro pentru cel mai bun roman romanesc al anului si Romane finaliste la premiul literar Augustin Fratila.

Asociatia Casa de cultura a organizat Premiul literar „Augustin Frăţilă” (prima editie). Premiul a răsplătit cel mai bun roman românesc publicat în anul 2011. Câştigătorul a primit 10.000 de euro, acesta fiind CEL MAI MARE PREMIU acordat până acum, în România, pentru creaţie literară.                              

Sponsori: Philip Morris Trading, Hotel Intercontinental, Class Living şi Green Future.

Juriul  de specialisti, format din criticii literari Alex Ştefănescu, Dan C. Mihăilescu şi Daniel Cristea Enache a ales in prima faza 5 romane finaliste din totalul de 59 inscrise. In faza a doua un juriu al bloggerilor (20 de bloggeri printre care si eu) a ales dintre cele 5 titluri finaliste romanul castigator.

Competitia a desemnat cel mai bun roman romanesc al anului 2012: Matei Brunul”, de Lucian Dan Teodorovici. Premiul de popularitate oferit de Europa FM, in valoare de 2.000 de euro, a fost castigat de Mirela Stanciulescu.

Punctaj final: “Matei Brunul” – 84 de puncte, “Viata lui Kostas Venetis” – 78, “Ploile amare” – 57, “Emotia” – 41, “FEM” – 40. Multe multumiri celor 20 de bloggeri pentru jurizare!

Eu am pus pe locul 1 Viata lui Kostas Venetis de Octavian Soviany. A fost foarte grea si alegerea pentru ca trei dintre cele cinci finaliste mi-au placut in mod deosebit. Pentru ca nu s-a permite acelasi punctaj am ales cu greu. Am ales pe baza unei preferinte foarte subiective (ca orice preferinta): imi plac romanele care construiesc lumi, romane care nu reconstruiesc ealitati. Mi se pare ca parca acolo scriitorul munceste mai mult si are un merit mai mare si lumea e mai a lui, iar cititorul, la randul lui are o placere mai mare a descopririi. E fascinant sa descoperi o lume noua, recreata special pentru tine, cititor, decat sa redescoperi o lume pe care o stii.

Foto: (1) Loredana Modoran, Editura All; (2) Pagina din brosura cu juriul si motivatia mea de a face parte din juriu; (3) preferatul meu, Octavian Soviany