Lista cu animale alcatuita de Borges

Borges face a Celestial Emporium of Benevolent Knowledge’s Taxonomy in eseul  “The Analytical Language of John Wilkins” si zice el  acolo ca animalele se impart in: (personal, gasesc fascinant ca a pus pe lista si categoria “etcetera” sau “others”)
those that belong to the Emperor, 
embalmed ones,
those that are trained, 
suckling pigs, 
mermaids, 
fabulous ones, 
stray dogs, 
those included in the present classification, 
those that tremble as if they were mad, 
innumerable ones, 
those drawn with a very fine camelhair brush,
others, 
those that have just broken a flower vase,
those that from a long way off look like flies

 

Esti un animal, Viskovitz

Citesc destul de mult si ma impresioneaza destul de putine carti. Dar am recitit recent “Esti un animal, Viskovitz” de Alessandro Boffa de la Polirom. Omul asta, nascut la Moscova a lucrat doi ani ca biolog intr-un laborator de genetica animala, pentru ca ulterior sa se dedice studierii creierului uman. Si pentru ca stia multe chestii despre multe animale a scris o carte. In cartea asta, Viskovitz, personajul principal intrupeaza diverse animale ciudate de la un caine politist budist la un pars de padure ce are vise erotice cu o parsa, la un papagal din Caraibe sau un gandac care era carabus si nu stia. Mai jos va citez una dintre povestioarele care mie mi-a placut. Poate va place si voua.

Si ea ce-a spus, Viskovitz

Cu Liuba a fost iubire la prima vedere. Era cea mai frumoasa papagalita dinCaraibe. Astfel, m-am dus la ea fara sa stau prea mult pe ganduri. Faramulte preambuluri, am privit-o in ochi si i-am spus:
-Te iubesc.
-Te iubesc, mi-a raspuns.

A fost inceputul unei mari pasiuni. Cuibusorul nostru de dragoste era junglaintreaga, ardoarea nebuneasca a tineretii ne mistuia pe sub pene, iar cerulintreg nu ne ajungea pentru a-l cuprinde. Cantam, dansam si iubeam in ritmde rumba, de mambo, conga si merengue. Apoi, intr-o zi, m-am hotarat si amintrebat-o:

-Vrei sa te casatoresti cu mine?
-Vrei sa te casatoresti cu mine? mi-a raspuns.
-Bineinteles, dragostea mea.
-Bineinteles, dragostea mea, mi-a raspuns din nou.

Astfel, am construit cel mai frumos cuib din arhipelag si acolo ne-am petrecut luna de miere. Tinand-o strans in brate, i-am spus:

-As vrea atat de mult sa avem puiuti.
Mi-a raspuns ca si ea isi dorea.
Ni s-au nascut doi, niste comori de puisori intotdeauna de acord cu noi, niciodata neascultatori si mereu gata sa neimpartaseasca afectiunea.Ce puteam dori mai mult de la viata?Ceva inedit. Si astfel, am inceput sa ma intalnesc cu o alta papagalita.

Intr-o zi m-am confesat Lubei.

-Am o amanta, i-am spus.
-Am o amanta, mi-a raspuns.
-A mea se numeste Lara, am continuat.
-A mea se numeste Lara, mi-a raspuns.

Ce sa va mai spun? Am incremenit. Sotia mea era amanta amantei mele. Astfel fiind pusa problema, putea sa para o veste buna, dar mi-a fost imediat clarca acel triunghi nu putea continua. Asa ca m-am dus la Lara si i-am spus:

-Alege, ea sau eu.
-Ea, mi-a raspuns.

Atunci m-am dus la Liuba si i-am da si ei ultimatumul.

-Eu sau ea!
-Ea-La naiba cu tine, i-am spus.
-La naiba cu tine, mi-a raspuns.

Eram satul pana peste cap sa fiu permanent luat in ras, sa traiesc din refren in refren. Oare e posibil ca firele nevazute ale vietii sa teasasituatii atat de superficiale? Cum se putea trece de acel punct? In disperare, am hotarat sa cer sfatul unei minti luminate, un papagal ce isi castigase faima de maestru al intelepciunii si de ghid spiritual.

-Maestre, am izbucnit, ce putem face pentru a obtine rapunsuri mai putin previzibile, pentru a scapa de aceasta rutina, de aceasta mediocritate? Spune-mi, maestre, ce trebuie sa facem?
-Sa facem, raspunse inteleptul.

Lista trenurilor

adaugati si voi niste trenuri daca aveti chef

tren de marfa

tren de noapte

trenul foamei

trenul zapezii

tren spre mare

trenul vietii

trenul spre bucuresti

trenul cu locuri pe jos

Trenul acesta pierdut,/
Ganduri si vise desarte..//

tren cu vagon restaurant

tren cu povesti

tren in care te indragostesti

tren superplin

tren cu putine vagoane

tren accelerat

tren marfar

tren spre casa

trenul groazei

ultimul tren

….

Liste si liste ale listelor

La un moment dat, destul de demult am vrut sa scriu o carte plina de liste. Si am tot scris cateva liste pana cand un prieten mi-a adus de ziua mea o carte foarte tare si foarte in engleza “The Book of Lists”. Erau acolo toate listele banale si creative de pe planeta, liste mult mai tari in cartea aia decat in capul meu: lista dictatorilor care au “i” in nume, lista cantecelor de cantat cand esti semitrist si ai putea si vesel, lista pisicilor de imparati si toooooone de liste cu orice v-ar putea trece prin cap.

Invinsa, am abandonat demersul, dar am ramas cu listele. Asa ca o sa le adun aici pe blog, sub tag-ul liste pe listele din capul meu.

 

“De ce este România altfel?” de Lucian Boia

Am stat pavaza la poarta Europei Apusene si in timp ce aia construiau catedrale si universitati, noi luptam cu bratele goale impotriva cotropitorilor cata frunza, cata iarba…Asa, acum hai sa aflam totusi cum stau de fapt lucrurile in realitate.

Lucian Boia in “De ce este Romania altfel?” face – ca mai in fiecare lucrare a sa- un demers onest si dureros de dezvrajire a istoriei romanilor. Ne arata ca, desi frumoase si hranitoare de orgolii nationale, miturile nu pot fi luate drept realitati si povestile care ne convin drept istorie a neamului.

Premisa de la care pleaca Lucian Boia e scrisa pe coperta 2:

“Prezentul este opera trecutului. Romania s-a facut intr-un anume fel: de aceea este asa cum este. Parcurgandu-i rapid istoria, am putut identifica o lunga serie de trasaturi specifice mai mult sau mai putin departate de conditia europeana “medie” si prinse ele insele in combinatii contradictorii. Inalantuindu-se, toate aceste particularitati, prea multe particularitati, conduc la Romania de astazi: o tara care se incapataneaza sa fie altfel”

“De ce este Romania altfel” este lectura obligatorie pentru a intelege mai bine de ce suntem azi cum suntem si mai ales de ce suntem azi acolo unde suntem, adica nu prea in fruntea a nimic.

  • “Mai intai complexele, mai precis complexul de inferioritate. Daca ar fi sa pun un diagnostic societatii romanesti, aceasta e prima maladie pe care as identifica-o. Romanii is descopera “neinsemnatatea”. Tari mici aflate mereu la cheremul altora. (…) Nevoia de a invata mereu de la straini, de a prelua ce au creat ei, de a se afla mereu la remorca altora …Din acest complex de inferioritate se naste o constructie orgolioasa, menita sa contracareze micimea prezentului” (pagina 33)
  • “Obisnuinta supunerii e de asemenea o mostenire. Romanii au deprins-o timp de veacuri: de la taranul prea plecat in fata boierului pana la domnitorul prea plecat in fata Inaltei Porti. “Capul plecat sabia nu-l taie” este unul dintre cele mai des mentionate proverbe romanesti. Supunerea genereaza si strategii compensatoare: mai direct spus cum poti “sa-l tragi pe sfoara” pe cel caruia aparent i te supui.  E un gen de rezistenta pasiva mult mai frecventa la romani decat rezistenta pe fata. Tensiunile se aduna insa si, din cand in cand (rar), izbucnesc spectaculos”. (pagina 39)
  • “Supapa pentru romani a fost si a ramas umorul. Romanul face “haz de necaz”, o zicere populara foarte caracteristica. In fata “necazului”, strategiile sunt diverse. Unii cauta sa schimbe lucrurile. Romanii il trateaza in felul lor: facand haz de necaz. “O tara trista, plina de umor”-G. Bacovia” (pagina 42)
Se adauga la caracteristici nationale: slabiciunea statului, o trasatura permanenta pe parcursul istoriei, “strategia minciunii”, oportunismul (inclusiv cel al elitelor: “Elita politica si intelectuala a Romaniei s-a remarcat printr-un oportunism impresionant, mereu ezitanta intre doua luntri, instabila si “impartiala ca tot romanul”.). Suntem o tara rurala, modernizata in general de straini, de “neromani” (Ateneul de facut de francezul Galeron, sistemul sanitar modernizat de francezul Carol Davila, rusul Kisseleff a facut prima modernizare a tarilor romanilor, etc) , o tara putin lenesa, fara capacitate de organizare sauapetit pentru reguli si disciplina, mereu impuse de altii.
Perspectiva lui Boia este, desigur, doar o perspectiva. Teoriile despre de ce este Romania altfel sunt multe si unele mai frumoase si mai usor ingerabile. Fiecare o poate alege pe cea care ii convine. Eu am decis sa nu aleg, ci sa incerc sa aflu cat mai multe motive pentru care Romania e altfel. Pentru ca, in toate povestile astea un lucru singur e cert: Romania e altfel.

Recomandare de citit si ce zice Dan Tapalaga in recenzia cartii “De ce este Romania altfel”– Hotnews

LATER EDIT:

Si daca Romania nu e altfel? – Mircea Vasilescu- ADEVARUL

România reală – cum bine a scris Cristian Ghinea într-un articol din Dilema veche (nr. 464, 3 ianuarie 2013) – e o ţară banală, cu probleme asemănătoare altor ţări din regiune ieşite din comunism. Probleme – aş adăuga – pentru care există soluţii. Dar imensa producţie de discursuri dezabuzate şi fataliste îi face pe cei mai mulţi să creadă sincer în “blestemul” unui statut de oaie neagră a planetei de care România nu mai poate scăpa. O să treacă şi asta, prin “aşezarea lucrurilor în timp” (o spune chiar dl Boia). Dar întreţinând la foc mic şi fatalist ideea unei “Românii altfel”, pierdem timpul.

DE CITIT pe Lost & Found, pe cam aceeasi tema:

Psihologia poporului român

Ne Placă Ce Faci | Skateboarding Art Collective Show

Niste baieti creativi cred ca si placile de skate merita sa arate supermisto, asa ca si-au luat din creativitate si si-au pus-o in skateboard-uri si le-au transformat in niste obiecte supercool. Au avut vernisajul “Ne placa ce faci 2012” la Modern.

Ziele astea lucrarile Ne Placă Ce Faci sunt expuse la Cafeneaua Carturesti. Placile sunt puse la vanzare, iar toate fondurile stranse se vor indrepta (ca de sarbatori) catre copiii care au cea mai mare nevoie de ele, sustinere a campaniei “Direct pentru copii” Asociatia OvidiuRo. Pretul unei placi este de 450 lei, iar comanda se face online trimitand un mail la adresa: NePlacaCeFaci@gmail.com cu numele artistului lucrarii dorite. 

Toate placile: Ne placa ce faci: aici.


 

 

Despre iubire | Cand egalitatea va fi perfectă între bărbat şi femeie, iubirea nu va mai exista

Ultimul text pe care l-am gasit salvat in calculatorul meu, tot de la SOIRS si tot il trec aici ca sa nu cumva sa se piarda. Sper sa nu se supere ca am preluat acest text si  adaug iar si iar ca imi pare tare rau ca blogul lui nu mai exista…

Este fara indoiala doar o teorie, dar merita citita ca e o teorie interesant argumentata.

“Cand egalitatea va fi perfectă între bărbat şi femeie, iubirea nu va mai exista… e ceea ce susţine o neurobioloagă de la CNRS, Lucy Vincent, într-o carte faimoasă deja, “Où est passé l’amour?”, cu o argumentaţie strânsă destul de remarcabilă.

Iubirea a fost programată genetic pentru a acoperi prin sentimente, aşadar prin reacţii chimice, diferenţele între doi străini care altminteri s-ar fi înfruntat în procesul evoluţiei (pentru hrană, poziţia în trib etc.). Iubirea, raportul fizic frizând inconştienţa, diminuarea, şi chiar abandonul raţiunii ultime (supravieţuirea individuală) a apărut ca o necesitate a supravieţuirii speciei raţionale. Dacă specia n-ar fi fost una inteligentă, iubirea ar fi apărut ca inutilă: instinctul sexual ar fi fost de ajuns. Însă, pentru a proteja progenitura în primii ei ani de viaţă, când are o vulnerabilitate maximă în faţa prădătorilor, a fost nevoie de existenţa a doi părinţi, de prelungirea protecţiei masculului asupra femelei, deci de apariţia genetică a sentimentului iubirii, comoţie psihică în stare să depăşească analitica raţională a inteligenţei practice.

Altfel spus, iubirea ca anesteziere a inteligenţei, pentru supravieţuirea progeniturii. Inteligenţa ne-ar fi condus, prin raţionamente practice simple, la abandonarea femelei imediat după consumarea acuplării. În cele nouă luni subsecvente, ei i-ar fi fost dificil, slăbită fizic şi cu o capacitate diminuată de găsire a hranei, să ţină sarcina, să-şi asigure supravieţuirea, să nu fie alungată din trib etc., iar după naştere, riguros imposibil să-şi apere progenitura de pericole. Iubirea a asigurat, prin ‘adormirea’ inteligenţei practice a individului mascul, supravieţuirea progeniturii, şi a fost programată ca proces chimic de scurtă durată (e motivul pentru care, pentru a relua un titlu citat ad nauseam, ‘durează trei ani’). Iubirea e o programare genetică a raporturilor umane ca oricare alta.

(Cel mai simpatic e descrisă limita temporală a celor trei ani în durata sentimentului amoros..: ‘Programarea genetică a comportamentului amoros modifică activitatea anumitor zone din creier. Treptat, aceste zone se vor desensibiliza, chiar dacă mecanismele hormonale, precum cel al ocitocinei, temperează procesul. Progresiv, activitatea creierului îşi reia cursul normal, debarasată de excitaţia perioadei amoroase. Această desensibilizare apare când copilul e capabil să se descurce singur, în jurul vârstei de 3 ani. E începutul activităţii sale, când se poate ridica, poate vâna ceva sau poate culege un fruct. Din acel moment, un singur părinte poate fi de ajuns. De ce să forţezi doi părinţi să rămână împreună, dacă nu mai sunt necesari evoluţiei? Evoluţiei puţin îi pasă de fericirea noastră după ce a avut loc reproducerea.’ – De ce în alte cupluri iubirea durează uneori mai mult? ‘Chiar şi atunci când receptorii endomorfinei sunt desensibilizaţi, rămâne ocitocina. Când un cuplu se îmbrăţişează, se mângâie, face dragoste, sau chiar când pălăvrăgeşte liniştit la masă, are loc o eliberare de ocitocină. (…) Cuplurile care-şi păstrează [după iubire] comportamentul amoros pot dura mai mult… nu în dependenţă, ci într-un raport confortabil.’)

Azi, după prelungirea spectaculoasă a duratei de viaţă, după apariţia contracepţiei şi egalizarea regimului de muncă, femeia nu mai are deci nevoie de sprijinul unui bărbat puternic sau bogat pentru a-şi creşte copilul. Trăim momentul evolutiv în care genele noastre se vor schimba. E nevoie doar de douăzeci de generaţii pentru un salt genetic, pentru a schimba complet genomul de la o specie la alta. Iubirea va dispărea: iată-ne, prin urmare, cei dintâi agenţi ai modificării.

Şi în sfârşit:
‘Am fost crescuţi prea multă vreme în cultura basmelor. Basmul spune: “Au trăit fericiţi şi au avut mulţi copii”. Nu spune niciodată: “Au trăit fericiţi trei ani, după care lucrurile au început să devină mai dificile”. Deodată, după ce s-au scurs cei trei ani şi creierul îşi reia activitatea normală, îţi priveşti partenerul şi îţi spui: “Ia te uită! Are atâtea comportamente care nu-mi plac. De ce l-am ales? Nu e omul potrivit!” Însă dacă am şti cum se petrec lucrurile, ar trebui să spunem: “Am ajuns la un stadiu în care creierul şi-a reluat o activitate normală, cum să facem acum pentru ca povestea să poată continua?”.’

Foarte bine. Un singur lucru rămâne de neînţeles. După ce ţi-ai reluat ‘activitatea normală’, de ce ai mai continua ceva?…”

Idee de cadou: Intre noi era ceva modern

George Rosu e un superbaiat care are in capul lui o superlume. Si reuseste sa o puna cumva pe superlumea aia si in capul nostru prin niste desene absolut superminunate.

Pana scoate un album frumos, a avut o instalatie-expozitie sau ceva  tot frumos la extraordinarii oameni si in bunul spatiu de la AIURART (Being George Rosu), a tiparit o agenda pe care o gasiti la Carturesti si care e un fel de cel mai bun cadou pentru cei care au intarziat sa ia un cadou si un tot cel mai bun cadou pentru cei care au luat cadou, dar au uitat sa isi ia un cadou si lor insisi.

Va rog, va rog, va rog intrati pe Facebook pe George Rosu Books.

Va recomand:

Daca stii pe cineva care e OK si tu nu esti ok

Se intampla uneori ca Freud sa planga pe canapeaua lui galbena

Carte cu Sherlock Holmes

Fata cu rochie verde care mi-a traversat cartierul pe firul de telefon

Baiatul care avea scarba ascunsa adanc in inima sa

Mic tratat pentru o viata fara griji

Cum am ales libertatea. Mic tratat pentru o viata fara griji de Tom Hodgkinson- editura Nemira

spune ca:
Viaţa e absurdă. Dumnezeu înseamnă iubire. Suntem liberi cu toţii. Şi atunci:

Încetaţi cu văicăreala • Alungaţi plictiseala • Relaxaţi-vă • Cântaţi la ukulele • Respingeţi cariera • Distrugeţi cămătăria • Puneţi capăt luptei de clasă • Fiţi boemi • Aruncaţi-vă ceasurile de mână • Opriţi concurenţa • Trăiţi fără ipoteci, fiţi rătăcitori fericiţi • Evadaţi din temniţa dorinţelor consumeriste • Uitaţi de guvern • Ignoraţi reforma • Azvârliţi pastilele • Daţi pace copiilor • Uitaţi de pensie • Fugiţi de bădărănie • Îmbrăţişaţi frumuseţea • Iubiţi calul • Iubiţi-vă vecinul • Fiţi creativi • Eliberaţi-vă spiritul • Săpaţi pământul • Sunteţi liberi!