Dacă fiecare și-ar face partea lui

Am cumpărat azi revista Historia​. A venit la pachet cu o carte- Revoluția după Darwin/ Pledoarie pentru specia umana- de Adrian Nicolae. Cartea începe cu un motto obsesiv. Acesta:
Într-o pădure în care izbucnise un incendiu, în timp ce mai toate animalele fugeau de colo-colo, o pasăre colibri tot aducea apă în cioc, încercând să stingă vâlvătaia. Un tigru îi atrage atenția:
– Ești nebună? Crezi că poți tu să stingi focul ăsta imens cu bietul tău strop de apă pe care îl tot aduci?
I-a răspuns pasărea colibri:
– Eu îmi fac partea mea.
#păida

Oscar și Tanti Roz, paisprezece scrisori pentru Dumnezeu

Pe mine mă cheamă Oscar, am zece ani, am dat foc pisicii, câinelui şi casei (cred că s-au prăjit chiar şi peştişorii roşii din borcan), iar asta e prima scrisoare pe care ţi-o trimit, fiindcă până acum n-am avut timp din pricina şcolii.

Așa începe “Oscar și Tanti Roz”, un roman foarte scurt pe care l-am citit pentru ca nu am apucat sa văd piesa de teatru cu același nume mai celebra decât cartea cu același nume.

Textul e delicat și suav, ceea ce rareori poți spune despre un text în care se vorbește despre boli și relele lumii. Dar, când un bolnav întâlnește o bolnavă ne povestețe atât de frumos : “Peggy Blue miroase a alune şi pielea ei e fină şi catifelată, ca a mea pe partea interioară a braţelor, numai că la ea aşa e pe tot corpul.”

“Încerc să le explic părinţilor mei că viaţa e un dar buclucaş. La început ai tendinţa să-l supraestimezi crezând că viaţa pe care ai primit-o este veşnică. Apoi, dimpotrivă, îl subestimezi, găsind că-i o porcărie, scurtă de nu-nţelegi nimic din ea şi pe care uneori ţi-ar veni s-o arunci de să nu se vadă. Abia către sfârşit pricepi că nu-i vorba de nici un dar, ci de un simplu împrumut. Pe care trebuie să încerci să-l meriţi“.
“…priveşte lumea în fiecare zi ca şi cum ai vedea-o pentru întâia oară“.

Dincolo de analize și de fir narativ și scrisori, asta e o carte frumoasă. Cărțile frumoase sunt rare și merită prețuite cum se cuvinte.

Oscar si Tanti Roz ; Eric-Emmanuel Schmitt, ed. Humanitas, 2012.

oscar-si-tanti-roz_1_fullsize

Trouble is

I understand. That’s the trouble. I understand. I’ll understand all the time. All day and all night. Especially all night. I’ll understand. You don’t have to worry about that.

– Ernest Hemingway

Bucureşti

“Bucureştiul are această misiune de a asimila şi configura, de a elimina toxinele şi de a suprima pe impotenţi. Nu vă uitaţi că atîţia oameni sterpi şi netrebnici urcă pe scara măririlor. Nu acesta este criteriul Bucureştiului, al oraşului care mai mult decît alt oraş românesc poate avea comanda spaţiului. Ceea ce se întîmplă în zilele noastre este un accident, o imbecilitate politică, aşa cum sînt multe altele. Nu vă lăsaţi păcăliţi de zvonul cafenelei şi al anticamerelor politice. Căci nu acesta este adevăratul Bucureşti, oraşul trăirilor mondene. Funcţiunea Bucureştiului rămîne intactă, chiar dacă noi nu o vedem, întunecaţi de evenimente. Bucureştiul e menit să ne verifice posibilităţile de creaţie, de configurare, de afirmare spirituală. Îl putem urî, îl putem dispreţui, îl putem compătimi. El îşi păstrează funcţiunea, orice am crede noi sau urmaşii noştri despre el, pentru simplul motiv că Bucureştiul a fost ales de un păstor cunoscător al semnelor să fie centrul. Şi aici, unde se dau atîtea bătălii, vom afla într-o zi cine putem fi“.

Mircea Eliade

Mai spre tristete

Dialog din “Peștera lui Saramago”:
“Așa e viața, e în mare făcută din lucruri care se termină”
“Dar și din lucruri care încep”
“Nu sunt niciodată aceleași”

mi l-a adus aminte Adi.

Luna si doi bani jumate de W. Somerset Maugham

“Luna si doi bani jumate” de W. Somerset Maugham este un roman mijlociu, cica  biografia romantata a lui Gaugain, pictorul. Da, cartea are in centrul ei un personaj-pictor genial si neinteles in timpul vietii si da, se ajunge la un moment dat si in Tahiti. Dar, mi-a placut enorm de mult romanul asta mijlociu pentru ca imi place la nebunie de W. Somerset Maugham. Este ironic mereu si parca ia uneori la misto si scrisul, si viata, si pe propriile-i personaje chiar. Imi place ca te face sa razi cand iti zice cele mai triste adevaruri, si te face sa plangi la glume care par amuzante, dar nu sunt, de fapt. Si in “Luna si doi bani jumate” se discuta despre arta/ geniu si despre dragoste/nedragoste. Si uite cateva citate din carte, sa ramana aici, pe blog, ca sa le pot regasi oricand, desi-s cam misogine, asa…

“Nu stiu cine a recomandat oamenilor ca, pentru matuirea sufletului, sa indeplineasca zilnic doua fapte ce nu le sunt pe plac.”

“O femeie ii poate ierta unui barbat raul pe care i-l face, dar niciodata nu-i va ierta sacrificiile facute de dragul ei.”

“(…) la barbati de obicei  dragostea este doar un episod care isi gaseste locul printre celalalte treburi ale zilei (…). Sunt prea putini  barbatii pentru care dragostea reprezinta locuril cel mai frumos de pe lume si acesti barbati nu sunt foarte interesanti. Pana si femeile pentru care subiectul este de un interes suprem ii dispretuiesc pe acesti barbati.”luna si doi bani jumate

Ne trebuie rituri

“Daca de pilda, vii la ora patru dupa-amiaza, eu inca de la trei voi incepe sa fiu fericita. Pe masura ce ora va trece, si mai fericita ma voi simti. La ora patru, ma vor cuprinde un freamat si o neliniste: voi descoperi cat pretuieste fericirea! Dar daca vii la voia intamplarii, eu niciodata nu voi sti la care ceas sa-mi impodobesc sufletul. Ne trebuie rituri.” Antoine de Saint Exupery – Micul Print

cu ideile astea va deranjam

Citeam undeva ce zicea Bernard Shaw care stiti ca oricum zicea multe si memorabile usor.

Daca eu am un mar si tu ai un mar si noi facem schimb de mere, atunci fiecare dintre noi vom avea cate un mar
DAR
Daca eu am o idee si tu ai o idee si facem schimb de idei, atunci fiecare dintre noi vom avea doua idei.

Despre munca

ROWE (Results-Only Work Environment) este o propunere de a regandi ideea de munca si pe cea de eficienta.

Cateva dintre cele 13 porunci ale ROWE:

–Work isn’t a place you go, it’s something you do.

–Employees have the freedom to work any way they want

–Every meeting is optional

–Nobody talks about how many hours they work

–No judgment about how you spend your time

In fine, mai multe puteti citi AICI