Ateliere de educație cinematografică pentru copii. Din 16 noiembrie

O initiativa interesanta de notat si de profitat de ea: ateliere de educație cinematografică pentru copii, unul pentru copii între 7 și 10 ani și unul pentru cei între 11 și 14. Din 16 noiembrie.

Detalii e pagina evenimentului.

Atelierele sunt ținute de Ileana Bîrsan, jurnalist și critic de film.

PROGRAMUL ATELIERELOR
Atelierul nr. 1 | 16 noiembrie | De la fotografie la imagini în mișcare. Memorie, imaginație și poveste. La ce sunt bune filmele?
Atelierul nr. 2 | 23 noiembrie | Din ce sunt compuse și cum sunt construite imaginile (camera, sunet, lumină, culoare, personaje)? Ce legături sunt între aceste elemente și ce impresii ne lasă?
Atelierul nr. 3 | 30 noiembrie | Sunetul (muzică, efecte sonore, voce și liniște) – prezența și absența lui. Ce importanță are coloana sonoră în legătură cu imaginile, cu personajele, cu povestea?
Atelierul nr. 4 | 7 decembrie | Regizor, narator, personaj, spectator. Cine spune povestea și ce urmează? Cum a fost filmul?
Atelierul nr. 5 | 14 decembrie | Vizionarea unui film în urma căruia reluăm în discuție elementele principale discutate în cele 4 ateliere și impactul emoțional pe care îl are asupra lor. Părinții sunt invitați să participe la ultimul atelier.

Vor fi folosite fragmente din:
filme de Charles Chaplin și Buster Keaton
Nanook of the North (1922), Robert J. Flaherty
The Wizard of Oz (1939), de Victor Fleming
Singin’ in the Rain (1952), de Stanley Donen, Gene Kelley
Les vacances de Monsieur Hulot (1953), de Jacques Tati
The Red Baloon (1956), de Albert Lamorisse
Mon Oncle (1958), de Jacques Tati
The Party (1968), de Blake Edwards
E.T. the Extraterestrial (1982), de Steven Spielberg
The Neverending Story (1984), de Wolfgang Petersen
Kirikou and the Sorceress (1998), de Michel Ocelot

Participarea se face pe bază de înscriere prin e-mail ileanabirsan@yahoo.com sau prin telefon la 0742 242 734.

Cu educatia copiilor va deranjam

Dilema Veche a avut la un moment dat un dosar care se numea “Cei sapte ani de acasa”. Si au intrebat diversi oameni   despre felul in care isi educa copii preşcolari.

La aceste intrebari a raspuns si o fata de care mie imi place mult: Diana Dragu care lucreaza pentru PARENTIME, un cunoscut si profesionist centru de parenting din Romania care isi propune sa ajute parintii sa construiasca relatii frumoase si durabile cu copiii lor.

Si, Diana are o tare frumoasa fetita si a zis asa:

“În relaţia cu fiica mea de 3 ani şi jumătate comunicarea este una democratică. Unul dintre pilonii acestei comunicări este acceptarea individualităţii Ilincăi şi respectul faţă de nevoile ei. Un al doilea pilon este cel al validării emoţiilor ei, fie ele pozitive sau negative, intense sau mai domolite. Şi nu în ultimul rînd, este o comunicare sinceră, care recunoaşte diferenţele de idei şi valori care apar între noi două.

Dacă am o plantă de iasomie care îmi este dragă, o pun la mine în grădină, am grijă de ea, o ud şi îi curăţ frunzele ofilite. Însă nu am cum să o forţez să înflorească, nu am cum să-i schimb forma florilor, culoarea sau parfumul. În acelaşi fel, dacă sînt asemeni unui grădinar în relaţia cu fiica mea, dacă o accept aşa cum este, dacă îi vorbesc mereu cu sinceritate, dacă vreau să-i fiu alături pe drumul ei în a descoperi lumea în care trăim, nu am cum să cred în pedepse şi recompense. Nu am cum s-o forţez şi s-o controlez. Dacă am încredere în fiica mea înseamnă că nu am cum să fiu adepta unei discipline de tip punitiv. Îmi doresc ca lucrurile pe care ea le face să izvorască din iubire şi bucurie, nu din teamă, furie sau stres. Cu atît mai puţin îmi doresc ca ea să facă lucruri pentru a primi o bomboană sau o jucărie. Şi nu, nu sînt un părinte permisiv.”
Diana DRAGU, director de vînzări la Parentime

Nu tre sa se piarda o asa frumoasa explicatie.

Idee de cadou pentru copii si pentru unii adulti: jucarii faine

Exista un loc pe internet care e magazin online de “jucarii si cadouri faine”. Asa isi zic ei si se cheama Boribon.

Si au multe jucarii frumoase din lemn pentru copii diversi de la bebelusi la copii mai mari. In caz ca de Craciun tre sa faceti vizite unor familii cu copii diversi (au aparut parca tot mai multe familii cu copii), Boribon e o sursa buna de inspiratie si de cadouri.

Pentru cei care nu au rabdare sa caute, mai recomand asa: Papusele frumoase si mici (12 RON) sau Papusi frumoase de mana de la zanele pofta-buna la “Păpuşi flexibile, familie” sau zanele soare si curcubeu.

Au si bile de sticla, dintr-alea cu care ne jucam noi cand eram mici. Asa ca se poate lua un borcan de la magazinul IKEA si umple cu bile de sticla si gata! Ai si un cadou pentru un adult nostalgic:)

Cateva chestii despre copilaria mea

  1. Dupa ploaie, organizam batai cu melci. Ii aliniam in doua tabere si asteptam. De obicei, asteptam mult pana sa treaca la actiune.
  2. Stiam multe poezii destul de devreme. Multe poezii le denaturam. De exemplu la Catelus cu parul cret ziceam asa:”Si se jura ca nu fura/ Si l-am prins cu rata-n gura/ Si cu ou’-n buzunar/ Marş la malul mării”. Asa ziceam io mereu:“Marş la malul mării”
  3. Aveam 3 frati (ii mai am) si cam peste tot trebuia sa ii iau cu mine. Acum imi e dor de asta.
  4. Luam mereu premiul II pentru ca invatatoarea mea avea o alta preferinta mereu. M-am razbunat in liceu si am luat premiu’ ‘ntai pana-n a doispea non stop.
  5. Am facut o gradina secreta impreuna cu prietena mea, Cricri dupa modelul SandyBel. Si mergeam la gradina noastra secreta (unde plantasem flori furate cu radacini cu tot din rondul de la primarie) si asteptam sa vina Marc. N-a venit nici un Marc.
  6. Organizam spectacole de divertisment pe bani si eu prezentam, eu cantam, eu recitam, eu distribuiam celalalte roluri. Decoram scena in curte la tanti Anica si ceream bani copiilor sa intre.
  7. Stateam in piata cetatii si strigam dupa batrani in limba germana; ma rog, combinat: “Bertha blude, omama, cartofi prajiti”. Bertha era cea mai batrana persoana din cetate (cred ca avea 100 de ani) si cred ca manca si cartofi prajiti.
  8. Furam: mere verzi de la domnul doctor Hurdugaciu din curte, flori de la popa sas din curte, corcoduse de peste tot, bomboane de la autoservire (m-a prins o vecina ce lucra acolo si nu m-a zis lu mama desi m-a tinut in suspans vreo saptamana. Dupa semilectia asta nu am mai furat niciodata).
  9. Ne bateam cu saşii de la clasele paralele si ii inchideam in clasa si le furam cheia. Au stat si o zi inchisi in clasa, pana mecanicul de la scoala a spart usa si i-a eliberat.
  10. Am fost comandanta de detasament si exact atunci a venit revolutia. Eram intr-a doua si am regretat enorm fusta cu pliuri si snurul meu galben, dovada colorata a superioritatii mele in fata colegilor.
  11. Primeam dulciuri din Germania care ni se dadeau apoi cu ţârâita si eram fan Nimm2 (intotdeauna cate doua: una galbena, alta portocalie) si Haribo.
  12. Ma jucam de-a “prezentatoarea emisiunii ce prezinta carti de citit oamenilor (detalii aici)

Daca imi mai amintesc, va mai zic.

De prin parc

Le povesteam (din pacate, pe mail) Adinei si Dianei cateva lucruri pe care le-am observat la un loc de joaca pentru copii. Va zic si voua, poate va amuzati.

– de exemplu, prescurtari de nume de copii; o mama il striga Dav pe David, alta- Vladi pe Vladimir; oamenii romani nu se prea pricep la prescurtari;

-mamele isi mint copiii- le zic ” hai sa mergem acasa sa mancam si ne intoarcem dup-aia in parc” si nu se mai intorc;

-alte mame incearca sa para intelectualo- educative si le striga in gura mare copiilor “marinica, fii civilizat!”;

-la diminutive mamele sunt praf sau extrem de imaginative si astfel jucariile devin jucarici in “strange-ti jucaricile”;

-alte mame sunt intelepte si cand vine copilul si le zice “mami, mami, matei e rau” ele zic “nu, mai, vlad, nici un copil nu e de fapt rau, in esenta” :));

-altele isi educa copiii in extrema civilitate de ajung unii sa zica altor copii-prieteni cand pleca din parc “la revedere, copii!” de zici ca joaca intr-un film romanesc recent cu scenariu prost facut sa sune doar bine pe hartie, si nu si in realitate;

-majoritatea mamelor vorbesc la persoana a III-a, nu a II-a cu copilul lor: “Ce vrea David sa manance azi acasa? Ciorbica?”. Inutil sa iti zic ca ea vorbeste cu David direct care sta si se uita cu ochii mari la ea de parca e nebuna si numa’ el stie ce gandeste in capul lui.

Cam asta in mare; mai e toboganul cu aripi de avion si copiii practic se leagana pe aripile de avion (nu adevarate) si cel mai frumos e cand pleaca vreo 4-5 copii, capeteniile de grup si in maxim 10 minute de goleste parcu de zici ca pentru aia 4-5 stateau toti; pleaca exact ca termintele, repede, pe rand; practic, evacuarea parcului se face in 10 minute;

O sa va mai povestesc.