Urbanul ne-a invatat sa sublimam ura

Ura copleşitoare din rural, chiar şi în familii – mai ales în familii. Raporturi nevrotice, fraţi de 80 de ani care nu-şi vorbesc… Urbanul ne-a învăţat totuşi ceva: sublimăm bine ura. Nu doar că ne-o ascundem, dar o depăşim. Suntem atât de mulţi, devine vag plictisitor să mai ţii minte pe cine urai toamna trecută. O plimbare în oraş, cu pas măsurat şi gesticulaţie largă, de personaje de operă, de obicei rezolvă totul.
de pe unul dintre cele mai dragi bloguri mie: SOIRS

Un documentar despre oameni si pesti

Pentru ca niste oameni iau peşte de calitate din Lacul Victoria si il vând cu superbani mai departe, ba mai mult folosesc cargo-urile la dus, spre Africa pentru a transporta arme si la intors pentru peşte, niste destine sunt distruse: niste destine de oameni, de comunitati, de tari, de continent. Poate e mult zis asa, dar oricum, lucrurile se frâng in lant.

Si povestea asta de frângere in lant de destine ne este povestita intr-un documentar enervant de convingator. Se da cuvantul unui portar de la hala de curatare si transare, unei curve ce traieste pe banii pilotilor rusi ce vin in Tanzania, unui baiat care o freaca aiurea pe-acolo sau a unui patron de fabrica.

Astia de mai sus si multi altii vorbesc in Darwin’s Nightmare.

Până la urmă apare şi fericirea cumva

de multe ori prea devreme şi trece neobservată, alteori prea târziu şi este prea subtilă. Dar apare într-o formă sau alta, de cele mai multe ori alta. Aşa, cam ca în fimul ăsta.

p.s. la fel de lung ca şi postul în sine: Mifunes sidste sang sau Cântecul de lebădă a lui Mifune este un film realizat după principiile Manifestului Dogma, deşi regizorul (Søren Kragh-Jacobsen) îşi cere scuze că a încălcat pe ici, pe colo câteva prevederi.


Mikhalkov, cu drag

Am inceput seria Nikita Mikhalkov cu Burnt By The Sun si revin acum cu alte doua recomandari.

A Few Days in the Life of I.I. Oblomov (Neskolko dney iz zhizni I.I. Oblomova)- despre lene sau despre timp care trece pe langa tine, nu si pentru tine.

The Barber of Siberia (Sibirskiy tsiryulnik) nu pentru epic, ci pentru atmosfera. Totusi, cam prea melodramatic si chiar umpic kitch. Dar nu prea mult; de fapt, atata de putin, incat merita vazut.