The Killing Of A Sacred Deer sau legea talionului varianta metaforă pe pânză. Autor Contemporan.

The Killing of a Sacred Deer (2017) este o nouă declarație de poezie tulburătoare și enervantă a regizorului grec Yorgos Lanthimos (The Lobster, 2015) de data aceasta despre responsabilitatea faptelor și echitate. Despre morală și adâncimile ei, despre îndoială și decizii, despre sacrificiu, limite și imposibilitatea de a nu plăti.

Cadre picturale, luate dintr-o perspectivă care incită mereu, aproape atât de nefirească încât devine foarte frumoasă, continuă declarația de stil într-o ciudată succesiune de tablouri de Edward Hopper.

O stare de neputință generează pe parcursul filmului o stare similară cu cea pe care mi-o dă Funny Games (1989) la fiecare revedere. Scenariul oarecum similar: Străinul – Familie înstărită și aproape perfectă -Teroarea începe – Teroarea se dezlănțuie încet și crud, picătură cu picătură în sticla cu Neputință.

Convenția în care e scris scenariul (premiat la Cannes in 2017) este fascinantă de la primele replici. Scurte, care vor să inducă parcă în eroare asupra timpului și locului în care ne aflăm, asupra clasei sociale sau a altor detalii care ne-ar putea atrage atenția de la mesajul dur, primar și important al filmului.

Colin Farrell și Nicole Kidman sunt bine, dar cel mai mult mi-a plăcut Barry Keoghan (îl joacă pe Martin, Străinul).

De văzut, rămâne pe retină mult și pe suflet un pic.

Guardians Of The Galaxy Vol. 2

Pentru week-end-uri, Marvel ne-a dat Gardians Of The Galaxy 2 (r. James Gunn) este un film usor si fun. Filmul se zice ca a contribuit la cresterea record a vanzarilor de casete audio in 2017. 2 ore si un strop de aventuri si cu chiu cu vai, dar mult umor galaxia e safe la final. Se asculta muzica buna, sunt efecte speciale bine lucrate si se face mult misto de reperele si referintele genului. Fun, de week-end.

p.s. si las asta aici:

The idea of self-contained minds spontaneously appearing into existence is called “Boltzmann brains.” This is a metaphysical conundrum raised by quantum mechanics, and concludes that in a universe that exists forever, you are more likely to be a “Bolzmann brain” hallucinating reality than a real being.

p.s. am vazut tot week-endul asta si Ghost in the Shell, dar al prostu’ din 2017. Ma duc inapoi la anime si manga – alea originale si abia apoi revin pe blog cu recomandarea:)

Desculți în parc | Barefoot In the Park (1967), un must see. Acum și pe Netflix

Supriza! Am vazut Descult in parc demult, demult, dar am revazut cu imensa placere zilele astea filmul asta din 1967 pe Netflix. Recomand pentru ca sunt batrana si pentru ca…doamne!…chiar nu se mai fac filme cum se faceau atunci.

Fara prea multe comentarii, daca aveti chef de baie cu filme bune, dati drumul la apa in cada aia cu asta.

Jane Fonda zicea ca e cel mai bun film al ei, iar Robert Redfort este amazing!

Director:

Gene Saks

Writers:

Neil Simon (play), Neil Simon (screenplay)

SMS für Dich (2016), ușor, de iuuuuuubire

SMS fur Dich (Mesaj pentru tine) -2016

Un film de ii dai 4 pe imdb, dar tu in secret ii dai 7-8 si oricum o comedie romantica in limba germana e tare. Este despre iubire-iubire, dar cliseic-cliseic, numai bun pentru uitat in cuplu sau singura cu servetelele alea de birou pe care le-ai luat si nu le-ai folosit inca niciodata. Acum e momentul. Eu l-am vazut intamplator pe HBO, mi s-a parut ca plot-ul seamana enorm cu alt film dar  nu imi aduc aminte cu al carui alt film, dar stiu ca alalalt era in engleza.

Romance, iubire, umor. In germana:). Totally recommend pentru un film usor, de iubire si seara racoroasa de toamna-iarna.

Director: Karoline Herfurth
Writers: Andrea Willson (screenplay), Malte Welding (screenplay)
Stars: Karoline Herfurth, Friedrich Mücke, Nora Tschirner |

The Mountain Between Us sau cum mă face Kate Winslet să plâng și în cele mai comerciale filme ale ei

The Mountain Between Us este de văzut într-o duminică în care nu mai ai aproape nimic de văzut. Mă rog, aproape. Cu multă zăpadă și ochi loviți de lacrimi este o poveste despre supraviețuire prin iubire. Și la iubire nu ai cum să fii chiar stană de piatră, chiar dacă filmul e prostuț, iubirea e iubire. Prost construită și insuficient explicată, dar te lasă cu nod în gât. Kate Winslet joacă la fel ca întotdeauna – ca o căprioară, noroc că mai e Idris Elba pe-acolo. Decent.

De văzut la un necaz sau dacă vi se face foarte dor de zăpadă. Musai cu puțină lămâie.

 

MOTHER! sau bă ej nebun? în două tablouri gen Hieronymus Bosch, Hirschl sau semiDali

Uitasem de cât de tare mă poate face să strâng ochii închiși și pumnii strânși Aronofski (am mai detaliat senzația în două postări Daca aveti chef de droguri… și lebăda). Așa că, dacă tot încă e vacanță și pentru mine o vacanță frumoasă e cu mult citit și multe filme (cârnații ăia de ieri rămăseseră nefripți de la revelion, deci nu se pun la mâncare) ieri am apucat să văd finally MOTHER!

TRAILER: aici.

Ca de obicei, nu e ca de obicei in cinematografie in Darren Aronofski – provoaca genurile (ce horror, ce drama, ce what?!), provoaca mesajele si le incarca de toate intelesurile posibile si vezi si tu la final cu ce ramai si ce iti dai tie de inteles, provoaca la greu scenografia ca lume in care intelesul dicteaza pulsul – construieste lum vii, ce pulseaza si sunt in sine ele un personaj de urmarit pe parcursul filmului. Un interviu interesant AICI.

De fapt, filmul este o repunere in scena a mitului creatiei/genezei doar ca e cu mult foc si tone de sange – da, simti asta de la prima scena si da, ce creatie palpitanta:)! Un must see ca sa va dea un pic peste cap ziua, vacanta si visele de la noapte!

Director: Darren Aronofsky
Writer: Darren Aronofsky
Stars: Jennifer Lawrence (foarte, foarte buna!), Javier Bardem, Ed Harris

 

 

On Body And Soul, un film despre atenție, prezență, cerbi, iubire, realitate și vise. OK, și un abator

O să reiau povestea filmelor pe care le văd aici pentru că am observat că iarași am început să le uit. Așa că, deja cu sute de filme care au alocate câte un post, mă gândesc că blogul e un loc sigur să păstrez totuși emoțiile mele despre filme.

În vacanța asta de iarnă și mai ales de când cu Netflix-ul…serialele îmi acaparează timpul (Black Mirror – da, da, da!), dar am apucat si On Body and Soul (demult îmi propusesem) – un film maghiar, “rule-breaking romance” (The Guardian). Trailer: aici.

Imi plac scenele lungi, sentimentele explorate pe îndelete, nu caut întâmplările în filme, ci emoțiile, așa că filmul ăsta e pe lista de preferate. Mai mult, este despre iubire si formele ei ciudate, dar la fel parcă de înălțătoare toate.

Filmul a fost premiat in 2017 cu Ursul de aur la Berlin și a câștigat Sydney Film Festival.

Cu:
Alexandra Borbély, Géza Morcsányi, Réka Tenki, Zoltán Schneider, Ervin Nagy, Itala Békés, Éva Bata, Pál Mácsai, Zsuzsa Járó, Nóra Rainer-Micsinyei

Regia:
Ildikó Enyedi

Scenariu:
Ildikó Enyedi

Produs de:
M&M Film KFT

Gun Woman, despre estetica sângelui

Filmele japoneze sunt ori frumoase, ori sangeroase, ori amandoua. Acesta este amandoua. In filmul aparent megaviolent si megasangeros exista si frumusete: de principii, de imagine, de poveste, de feminitate.

Kurando Mitsutake este regizorul, Asami, actrita principala.

Thriller impecabil. De vazut de catre cei cu stomac tare.

MV5BMTQxOTY3MzUxOV5BMl5BanBnXkFtZTgwNzcyNTQzMTE@._V1_SX640_SY720_

La grande bellezza, un festin cu lucruri pamantesti sau despre cresterea si descresterea Romei sau doar asa…un film cu frumos in el

Am vazut prima jumatate de ora din La grande bellezza de vreo 4-5 ori. Am vazut filmul cap-coada o singura data. Mi-au ramas in cap multe scene, multe detalii, multe personaje. Nu mi-au ramas in cap nici mesaje profunde, nici nu mi s-a imbogatit major cultura cinematografica. Dar ce trist ar fi sa faca toate filmele asta, nu?

download (1)

La grande bellezza e un film cu multa frumusete in el. E un film baroc. Ai senzatia ca Paolo Sorrentino a traiat o teama imensa de vid de frumos si a vrut sa umple totul cu multa, multa frumusete, cadru dupa cadru, sa fie. A adaugat si niste elemente gratuite si unele socante pentru a face frumustetea si mai evidenta, prin contrast. Este un spectaol tare frumos pe ecran si Luca Bigazzi, directorul de imagine are un rol decisiv.

La Grande Bellezzaa castigat Oscarul pentru cel mai bun film strain, nu ca ar conta nici asta prea mult, dimpotriva. Mai mult, se pare ca e un omagiu adus lui Fellini (mai ales filmelor la La dolce vita si Otto e mezzo); se mai spune ca e o metafora despre decaderea Romei si a highlife-ului italian, dar nici asta nu conteaza. Conteaza ca avem pe ecran un film frumos. Merita vazut macar pentru faptul ca o sa va ramana in cap scene, oameni, detalii, situatii pentru mult, mult timp.
La-grande-bellezza

“La grande bellezza” | Regia: Paolo Sorrentino. Cu: Toni Servillo, Carlo Verdone, Sabrina Ferilli, Carlo Buccirosso, Iaia Forte, Pamela Viloressi.

2.-La-grande-bellezza