Gun Woman, despre estetica sângelui

Filmele japoneze sunt ori frumoase, ori sangeroase, ori amandoua. Acesta este amandoua. In filmul aparent megaviolent si megasangeros exista si frumusete: de principii, de imagine, de poveste, de feminitate.

Kurando Mitsutake este regizorul, Asami, actrita principala.

Thriller impecabil. De vazut de catre cei cu stomac tare.

MV5BMTQxOTY3MzUxOV5BMl5BanBnXkFtZTgwNzcyNTQzMTE@._V1_SX640_SY720_

La grande bellezza, un festin cu lucruri pamantesti sau despre cresterea si descresterea Romei sau doar asa…un film cu frumos in el

Am vazut prima jumatate de ora din La grande bellezza de vreo 4-5 ori. Am vazut filmul cap-coada o singura data. Mi-au ramas in cap multe scene, multe detalii, multe personaje. Nu mi-au ramas in cap nici mesaje profunde, nici nu mi s-a imbogatit major cultura cinematografica. Dar ce trist ar fi sa faca toate filmele asta, nu?

download (1)

La grande bellezza e un film cu multa frumusete in el. E un film baroc. Ai senzatia ca Paolo Sorrentino a traiat o teama imensa de vid de frumos si a vrut sa umple totul cu multa, multa frumusete, cadru dupa cadru, sa fie. A adaugat si niste elemente gratuite si unele socante pentru a face frumustetea si mai evidenta, prin contrast. Este un spectaol tare frumos pe ecran si Luca Bigazzi, directorul de imagine are un rol decisiv.

La Grande Bellezzaa castigat Oscarul pentru cel mai bun film strain, nu ca ar conta nici asta prea mult, dimpotriva. Mai mult, se pare ca e un omagiu adus lui Fellini (mai ales filmelor la La dolce vita si Otto e mezzo); se mai spune ca e o metafora despre decaderea Romei si a highlife-ului italian, dar nici asta nu conteaza. Conteaza ca avem pe ecran un film frumos. Merita vazut macar pentru faptul ca o sa va ramana in cap scene, oameni, detalii, situatii pentru mult, mult timp.
La-grande-bellezza

“La grande bellezza” | Regia: Paolo Sorrentino. Cu: Toni Servillo, Carlo Verdone, Sabrina Ferilli, Carlo Buccirosso, Iaia Forte, Pamela Viloressi.

2.-La-grande-bellezza

 

 

The Grand Budapest Hotel, cel mai frumos si mai supraetajat film-tort din lume. Adica un tort cu o mie de straturi si decorat de o mie de miliarde de cofetari

Asa zic toti cica- atunci cand vorbesti despre filmele lui Wes Anderson faci referiri la zona culinara. Eu nu m-am prins ca asa e, dar la ultimul Wes Anderson este mai mult decat la indemnana comparatia. M-am simtit ca la Madame Lucie cand Madame Lucie ar fi o tipa supermisto, nu numai o bucatareasa ca face macarons. Ar fi si profunda, si copilaroasa, si naiva, si timida, si prea desteapta, si prea sadica, si prea frumoasa, si fata dintr-aia magica, de fapt. M-am simtit ca in fata celui mai bun tort din lume si eu eram inzestrata doar cu o lingurita mica, mica de cafea. Mi-as fi dorit sa am un linguroi mare din portelan sa pot manca in voie.

1382024454000-grand-law

Te uiti la The Grand Budapest Hotel si ti-e ciuda ca nu ai la indemana o telecomanda. Capul tau si ochii tai vor mereu, mereu, cadru cu cadru sa puna PAUSE. Din secunda in secunda, ti se pare ca vezi doar o miime din cate se intampla pe ecran. Ai vrea sa vezi tot, sa sorbi, sa iti intre in suflet. Ai vrea sa nu pierzi nici un detaliu, nici un indiciu, nici o metafora, nici o concretete. Ai vrea sa te uiti cadru cu cadru, incet, incet la film.

A luat Marele Premiu al Juriului la Berlin, dar nu e important. Important e ca unul dintre filmele lui Wes Anderson care trec de metafore si de ornamental, de poezie de dragul poeziei si au un mesaj concret, puternic, ancorat in realitate. Si asta il face si mai complex, si mai musai de vazut.

Grand-Budapest-Hotel-4

“The Grand Budapest Hotel” – Wes Anderson. In distributie: Ralph Fiennes,Tony Revolori, F.Murray Abraham, Mathieu Amalric, Adrien Brody, Willem Dafoe, Jeff Goldblum, Jude Law, Harvey Keitel, Bill Murray, Edward Norton, Saoirse Ronan, Léa Seydoux, Jason Schwartzman, Tilda Swinton, Tom Wilkinson, Owen Wilson.

 

O vara foarte instabila

Verile sunt in general, destul de instabile, clar. Dar nu despre ele, verile instabile e vorba in postul asta, ci de filmul “A Very Unsettled Summer” al Ancai Damian (2009 – „Întâlniri încrucişate”, 2011- “Crulic”). Este, desi film romanesc (de fapt coproductie Romania/Cehia/Suedia/Marea Britanie), mai mult in engleza si, desi actiunea are loc in Bucuresti, s-a filmat la Praga.

Scenariul filmului pleaca de la o povestire de Phillip Ó Ceallaigh (scriitor irlandez stabilit in Romania) iar filmul in sine merita vazut. Are elemente de noutate, animatii strecurate prin el, jocuri ciudate intre planul realitatii si al fictiunii, replici savuroase pe ici, pe colo, tensiuni si nuditate. Nu este cel mai coerent film, dar e un film de vazut pentru ca e surprinzator si proaspat oarecum intre filmele romanesti. Nu e cel mai bun, nu e musai nici exact genul meu, dar ma bucur ca l-am prins noaptea tarziu la cinema. E de vazut ca are niste chestii in el care iti raman prin cap sau prin suflet.

O vară foarte instabilă (2013)

Regia: Anca Damian
Scenariul: Philip O’Ceallaigh, Anca Damian
Distributia: Jamie Sives, Ana Ularu, Diana Cavallioti, Kim Bodnia

1395190_207125196134056_15304892_n

 

Gravity

Am vazut Gravity la cinema 3D ca asa am auzit la radio ca trebuie vazut.

Un film comercial, dar asta nu conteaza deloc-deloc. Bullock si Clooney sa fie. Nici asta nu prea conteaza. Ce conteaza e ca filmul asta mi-a readus aminte de lumi mari dincolo de lumea noastra mica. Am avut la filmul asta aceeasi senzatie pe care am avut-o dupa prima lectie de scuba diving…”mamaaaa, ce lume maaaare sub noi, ce lume despre care nici nu ne imaginam cand ne uitam numai langa noi”.

Dupa ce am iesit de la film, fascinata de spatiu si ce mare si frumos si liniste e in spatiu, m-am uitat pe site-ul Virgin Galactic si pe pagina lor de Facebook. E plin de job openinings:)

Una peste alta, cred ca ar trebui sa ne uitam mult mai mult la lumile de sub noi si de deasupra noastra. Am impresia ca acolo se afla lucruri misto.

Foto: National Geographicspace_feature

Comedy Cluj, editia a 5-a, la final

“Comedy Cluj”, cel mai mare festival tematic dedicat filmului de comedie din Europa, a ajuns anul acesta la a cincea editie. Iar eu  am ajuns pentru prima data la un film din festival pentru ca eram la Cluj, la PR Beta si doua fete foarte dragute s-au gandit ca vineri seara e musai sa fie comedie.

Distincțiile Festivalului Internațional de Film „Comedy Cluj” 2013 – Competiția de lungmetraj:

Cel mai bun film: Paulette (Franţa, 2012, regia Jérôme Enrico)
Cea mai bună regie: Matteo Garrone – Realitate / Reality (Italia, 2012)
Cel mai bun scenariu: Régis Roinsard, Daniel Presley, Romain Compingt – Populaire (Franţa, 2012, regia Régis Roinsard)
Cea mai bună interpretare (rol principal): Ton Kass – Matterhorn (Olanda, 2013, regia Diederik Ebbinge).
Premiul Publicului: Quartet (Marea Britanie, 2012, regia Dustin Hoffman)

Cel mai bun scurtmetraj studenţesc: Pui pentru Karl / Huhn für Karl (Germania, 2012, regia Jan Liedtke)

Cel mai bun scurtmetraj independent: Frank-Étienne (Franţa, 2012, regia Constance Meyer)

Premiul de Excelenţă a fost acordat în acest an cuplului tată-fiică Amza şi Oana Pellea.

p.s. Am vazut Safety Not Guaranteed si am ras si m-am indoisat. Un subiect foarte plin de candoare si niste personaje pe masura.

1385413_10201584710574011_526585506_n

 

On The Road, filmul

On The Road, Jack Kerouac este una dintre acele carti pe care nu am putut sa le termin niciodata. Am incercat de mai multe ori. Am perseverat. Am ajuns o singura data chiar si la pagina 50. Dar nicioadata nu am putut sa trec mai departe.

Am vazut de curand  filmul lui Water Salles, prima adaptare a romanului lui Kerouac si, desi cultura beat nu m-a fascinat niciodata, lumea din film m-a fascinat prin dezordine, aproape haos, prin frumusetea ciudata, prin degradarea rapida, prin intensitatea momentelor si inconstienta cu care personajele isi duc povestea. Nu este un film bun, dar e un film care iti lasa un gust. Nu te lasa indiferent, nu te face sa regreti ca ai stat pe scaun mai mult de doua ore. E un film care te lasa cu ganduri si cu niste pofta de viata.

“The only people for me are the mad ones, the ones who are mad to live, mad to talk, mad to be saved, desirous of everything at the same time, the ones that never yawn or say a commonplace thing, but burn, burn, burn like fabulous yellow roman candles exploding like spiders across the stars.” –SAL PARADISE

on-the-road-something-normal-official-clip

 

Blue Jasmine, un film ca o nevroza buna

CN_BlueJasmine_0

Imi place la nebunie sa merg la cinema. Merg la cinema de cate ori pe luna. Pe Woody Allen-uri nu le-am vazut la cinema. Am vazut doar Midnight in Paris, From Rome, woth love si Deconstucting Harry la cinema. O mare parte din restul filmelor lui multe le-am vazut acasa, de pe pe niste DVD-uri cu integrala Woody Allen, pe care le pazea cu sfintenie un prieten obsedat de Woody Allen.

Azi am vazut Blue Jasmine la cinema. Scris si regizat de Woody Allen, filmul e de Woody Allen. Deci, are putin din toate filmele lui, aproape de manierism. Dar, un film mai puternic decat multe altele din lunga si prolifica lui cariera. Replicile sunt sanatoase, situatiile pline de sarcasm si nevroza si Cate Blanchett perfecta. Unii zic chiar ca Blanchett  face un rol care ii da sanse la Oscar.

p.s. Alec Baldwin mai traieste (aflam  asta tot cu ocazia acestui film).

“Blue Jasmine” – de Woody Allen, cu: Cate Blanchett, Alec Baldwin, Sally Hawkins, Peter Sarsgaard, Bobby Cannevale.

Blue_Jasmine1

 

Cand se lasa seara pentru Bucuresti sau Metabolism, un film care ramane in cap si în gât


cornel porumboiu

Mie mi-a placut foarte mult Politist, adjectiv si ma asteptam la abstract dus si mai departe in “Cand se lasa…”. Si asa a fost.

Am vazut ultimul film al lui Cornel Porumboiu- Cand se lasa seara peste Bucuresti sau Metabolism– si a devenit, instant, filmul meu romanesc preferat. Am cateva motive clare si neabastracte deloc: scenariul, imaginea si Boogie.

Mi-a placut la nebunie scenariul (scris tot de Porumboiu) care e printre foarte putinele din ultimul timp care te pune pe ganduri. Te gandesti intens cand auzi o replica si ai vrea sa poti sa dai “freeze”ca sa te poti gandi un pic mai mult pana vine urmatoarea replica. Ti se pare ca replica vrea sa zica si mai mult, mai mult decat poti tu intelege in cele doua secunde cat ti se permite sa te gandesti la ea. Si trebuie sa fii mereu concentrat ca sa intelegi si sa tii pasul. Si e asa de bine si de revigorant pentru un scenariu romanesc si pentru un spectator de film romanesc.

Filmul e tras pe pelicula si e cam ca in viata. Lucrurile dureaza, nu se intampla instant, ca in filme. E Porumboiu si se simte cadru cu cadru. E mai ca in viata si daca o usa se inchide, o vezi inchisa pana cand cineva reintra pe ea. Asa e si firesc si mie imi place sa astept la filme si sa stau aprope lipita imaginar de camera de filmat. Nu zic nimic de endoscopie. Zic doar ca eu as fi inclus-o de trei ori. As fi aratat-o de trei ori ca asa se cerea, cumva.

Bogdan Dumitrache („Pozitia copilului”– Ursul de Aur, Berlin si din “Din dragoste cu cele mai bune intentii”) este bun. Este foarte bun si face un rol principal cat o drama. Te obliga sa il crezi, sa ii traiesti disperarea, sa ii intelegi resemenarea. Face din personaj o carte deschisa care se inchide brusc in fata ta. Atata de brusc, incat aproape ca iti prinde nasul pentru ca erai aplecat prea tare peste carte. Tot el te trasese asa aproape de paginile ei.

Mai e niste muzica si o Maria Raducanu cu voce de incepi sa plutesti vag cand asculti si mai e multa energie si multa concentrare in film. Un film care ramane in cap si in gat mult timp dupa ce il vezi. Adica, un film enervant de bun.
premiera porumboiu

__________

Cand se lasa seara peste Bucuresti sau Metabolism – de Corneliu Porumboiu, cu: Bogdan Dumitrache, Diana Avramut, Mihaela Sarbu, Alexandru Papadopol, Alexandru Jitea. Distribuit în România de Independenţa Film şi internaţional de Wild Bunch.

cand se lasa seara cornel porumboiu