Am vazut aseara Gala Premiilor Industriei de Film Romanesti, GOPO in direct la TVR 1.M-am bucurat ca exista. Am urmarit-o pana la capat.
E bine sa fie o sa astfel de gala, desi la fiecare categorie erau aceleasi filme: a fost sau n-a fost, cum mi-am petrecut…, hatia va fi albastra,ryna si legaturi bolnavicioase. Astea sunt, cu astea defilam. Oricum, mi se pare ca suntem pe drumul cel bun.
Ce am observat:
–lipsa de experienta a organizatorilor. Se vede ca nu avem exercitiul organizarii de gale. Gala nu inseamna neaparat sa dai o tona de bani pe scenotehnica si sa se auda Vanghelis cand urca Pintilie pe scena si jocul de lumini sa fie mai ceva la la The Mission…lasere, frate…Nu, inseamna distinctie, nu neparat distragere si exagerare.
-promovarea destul de timida a Galei Premiilor Gopo. Nu au avut nici macar un site.
–invidia si orgoliile artistice ale alor mai batrani fata de astia mai tineri…s-a vazut de la discursul lui Stere Gulea (frumos, dar rautacios gratuit) la indignarea lui Pintilie care a primit premiul pentru intreaga activitate si a inceput discursul cu rautate.
-o Oana Pellea plina de ea-poate firesc- si care lupta pentru promovarea filmului romanesc
-o Magda Catone fara simt de penibil si cu aere de inteligenta:”Ma bucur ca ma aflu alaturi de voi la Palatu’ Bragadiru.”. Ironici au fost cam toti invitatii peste 40 de ani.
-un spectacol care in loc sa fie pentru aia din sala, era pentru aia de la televizor (la final moderatorul s-a intors cu spatele la public si s-a adresat exclusiv telespectatorilor). Ar fi trebuit sa incerce sa gaseasca o cale de adresare comuna catre ambele publicuri
-se simte o competitie intre actori si generatii si astia tineri se vede ca sunt si fericiti ca au teren de lupta/joaca
-in general, e bine ca e si sunt convinsa ca o sa fie si mai bine.
Cateva chestii despre Ion Popescu-Gopo: aici. Pseudonimul său de Gopo provine de la numele părinţilor săi: numele de fată al mamei sale, Gorenco, şi numele tatălui, Popescu.