O sa-l pun…incep, episod cu episod. O sa pun de fiecare data cand ma simt mai nostalgica sau mai linistita cate un episod. Tata mi-a trimis povestea intr-un attach si in corpul mailului zicea atata:”all rights reversed”

SA INCEPEM

AMINTIRILE UNEI SALI DE CINEMATOGRAF
– Ideea mi-a venit in timp ce scriam acel proces verbal – (De ce toate procesele verbale sunt scrise?) in care trebuia sà declaram sub semnatura cum ca am închis usile,am stins luminile si gazul, si am làsat totul in bunà regula.
– Se vorbeste despre memoria peliculei – dar memoria ecranului si a sàlii de cinema ? Despre memoria proiectionistului, omul care,de acolo de sus, din “cusca” lui, a dat atitor mii de oameni bucurii, amintiri, vise de celuloid…(polyester) ?
– Sunt douàzeci de ani mari si lati, (lungi sau scurti) de când fac pe cinematograful.(20!). In anii astia am vàzut multe.
Cit poate vedea un om in douàzeci de ani? Bineinteles, facem si calcule: Douà filme pe sàptàminà, ori cinsdoi, ori 20 fac 2080. Aprox. Pinà acum nu mi-am dat seama de màrimea cifrei. Un film are o lungime medie de 2500 m. Ar fi 5200 km de pelicula. Toate calculele astea sunt pentru “linistea mea”.

In urma postului despre cinematografe, pana la urma, taica-mio a gasit ce a scris el mai demult cand punea filme ca operator, proiectionist la cinema Lumina din Sighisoara:”Aminitirile unei sali de cinematograf”.

Textului lui este genial si povesteste despre cu s-a angajat in ’77 la cinema dupa ce a picat la facultate,de la cum erau vazute filmele indiene, la care era topul vanzarilor de bilete in mai 1995, despre cum Steven Spielberg “trimitea scisori” la toate cinematografele sa le proiecteze filmele cum trebuie, sau despre cum daca aveai de ales intre un film despre revolutie si unul despre si cu van damme, pui filmul cu van damme, despre cum mergea la gara sa ia rolele de film si unele erau stricate…sau despre 28.01.1999 cand “am avut programat filmul indian “Dragoste fara sfarsit”.

“Cit poate vedea un om in douàzeci de ani? Bineinteles, facem si calcule: Douà filme pe sàptàminà, ori cinsdoi, ori 20 fac 2080. Aprox. Pinà acum nu mi-am dat seama de màrimea cifrei. Un film are o lungime medie de 2500 m. Ar fi 5200 km de pelicula.”

Ce fac sàlile de cinematograf noaptea,cind nu au ce face ?

Nu stiu inca daca sa pun parti din text aici sau sa le pastrez pentru mine.

Va mai zic cand ma gandesc.

ca tot a fost frumos subiectul de azi cu salile de cinema…

imi zicea tata ca atunci cand a fost operator la Lumina in Sighisoara a scris la un moment dat un text ce se numea “Aminitirile unei sali de cinematograf”.

da…nu mai exista textul, l-a sters 🙁

Conform unui sondaj al Centrului de Studii şi Cercetări în Domeniul Culturii:

Preferinţele românilor în materie de filme:- 16% preferă filmele de comedie- 15% preferă filmele poliţiste- 10% preferă filmele romantice

Preferinţele românilor în materie de muzică:- 19% preferă muzica populară- 16% preferă muzica uşoară românească- 8% preferă manelele

(1500 de persoane de peste 15 ani)

Am un prieten si il cheama Tiganu. El a lucrat acu ceva vreme la un film. El lucreaza in industria asta de film ca si om care face rost de chestii si aduna lucruri care se filmeaza dupa-aia si face ca totul sa fie bine si oamenii sa aiba ce sa filmeze.

L-am intrebat mai demult care a fost cel mai greu lucru de facut rost la vreo filmare. Mi-a zis ca o locatie moka e ceea ce ti se cere mereu si e cel mai greu de gasit.

Aseara Tiganu a avut emotii. Filmul pentru care el a facut rost de chestii a luat Palme d’Or la Cannes. Foarte tare! Detalii: aici

Si frumos ca TVR2 a transmis gala in direct.