Restaurant in bezna

Ca tot vorbiseram de restaurante de curand am citit in suplimentul Tabu “Cafenele, cluburi, baruri” despre restaurantele-concept.

Unul dintre exemple mi s-a parut misto. Unsichtbar (bar invizibil)din Germania unde toti chelnerii sunt orbi si restaurantul este in bezna totala, izolat complet de orice sursa de lumina. Clientii mananca pe intuneric si nu cunosc detalii despre ceea ce mananca. Asadar, papilele gustative si poate mirosul trebuie sa faca toata treaba. Cica restaurantul e facut, printre altele, ca sa ii determine pe oameni sa realizeze cat de important este aspectului mancarii.

It takes time




Time in Objects e un proiect ce isi propune sa ne faca sa constientizam timpul pe care il investim in activitati, lucruri, chestii…

“What happens if page numbers in books are replaced by the time you’re supposed to take reading them? Or if you could order a 10 or 30 minute pint at the pub?” (mai multe: http://www.lwk.dk/Time/Time_content.html)

Locatii pentru restaurante


intr-o biserica, intr-un grajd sau intr-o pestera restaurantul poate fi gazduit in locuri neasteptate. Descoperiti aici 40 de astfel de locatii si/sau concepte:

http://www.linternaute.com/sortir/sorties/resto/magazine/selection/07/restos-insolites/phare-mediterranee.shtml

Lately

Am avut multa treaba si nu am apucat sa scriu, ci numai sa citesc despre livezi de piersici si un articol despre cocori.

Dar revin repede-repede!

Oameni suntem, cati citim

Loredana si inca cineva sunt curiosi ce mai citesc si cum citesc.
Primul raspuns a fost: treaba mea. Dar, m-am gandit ca e nepoliticos.
Al doilea:
-citesc cate o carte, pe rand,asa (never doua in acelasi timp)
-citesc mult intr-un timp scurt si dup-aia un timp nu mai citesc
-citesc ce imi dau prietenii si ce mai gasesc in biblioteca, adica pe noptiera mea,ca nu am biblioteca
-nu imi place sa tin carti in casa, dupa ce am citit o carte, o dau la citit in alta parte, altcuiva si nu o mai cer inapoi
-foarte putine carti reusesc sa ramana acasa si sunt in general alea care mi-au placut foarte, foarte mult si pe care cred ca la un moment dat as mai putea vrea sa le rasfoiesc, citesc, si eventual descopar mai bine. Uneori sunt carti pe care as vrea sa le inteleg ca nu le-am inteles din prima. Aleatoriu, din una din categoriile de mai sus: Yann Martel-Viata lui Pi si Kenzaburo Oe-O experienta personala (cartea mea preferata)

Acum citesc John Steinbeck-Pasunile Raiului si imi place foarte mult…cu blesteme ce alunga blesteme si fermieri si lucruri urate si lucruri frumoase si lucruri rele uneori. Atata.

Leapsa pe blog

Leapsa asta se joaca in apa, nu pe bloguri…cel putin asa jucam noi la strandul vechi, la mine acasa, la Sighisoara…dar acuma stam pe bloguri si leapsa a trecut pe blog…ceea ce e cel putin penibil si cand nu e penibil se numeste adaptare la timpuri si mijloace moderne

“Un buldozer? Noi vedem sute de copii care invata sa scrie”

…acelasi print l-am vazut si anul trecut pe vremea asta in Business Magazin. Acum apare iar, exact in aceeasi forma, exact cu acelasi copy…

FINANSINT’LEASING (anu trecut, caci anul asta e Credit Europe)
Vizual:un buldozer in noroi si pe margine si o fetita cu o privire tampa si desigur fericita si cu un ursulet de plus in brate.
Head: “Un buldozer? Noi vedem sute de copii care invata sa scrie”

Practic, pe mine ma duce capul sa inteleg ca oamenii de la Finans Leasing vad dincolo de cifre si ca, datorita leasing-ului pentru echipamente, sute de copii vor invata intr-o scoala noua construita cu un buldozer nou. Buldozerul e deci, pe leasing.

Deci de la buldozere la copii e un singur pas.

p.s ceea ce imi aduce aminte de un client ce a intrat mai demult in showroom si ne-a intrebat daca poate sa cumpere masina in riesling…dincolo de riesling sunt mii de copii care invata sa scrie.