Urbanul ne-a invatat sa sublimam bine ura

Ura copleşitoare din rural, chiar şi în familii – mai ales în familii. Raporturi nevrotice, fraţi de 80 de ani care nu-şi vorbesc… Urbanul ne-a învăţat totuşi ceva: sublimăm bine ura. Nu doar că ne-o ascundem, dar o depăşim. Suntem atât de mulţi, devine vag plictisitor să mai ţii minte pe cine urai toamna trecută. O plimbare în oraş, cu pas măsurat şi gesticulaţie largă, de personaje de operă, de obicei rezolvă totul.
de pe unul dintre cele mai dragi bloguri mie: SOIRS

si BONUS:
În Europa, de la 300 la 1300 nu s-a petrecut nimic esenţial. În afara unor mici fortificări ale oraşelor, n-ai ce să invoci. Aceleaşi haine, aceeaşi tehnică, aceleaşi moravuri, structuri urbane, munci, raporturi de vasalitate, cultură retrasă în mănăstiri, pe scurt aceleaşi iluzii. Am îngheţat meditativ o mie de ani. Eram în măsură să o facem. Apoi, din senin, curgerea a fost reluată.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *