Citind articolul despre decernarea premiilor Oscar, mi-a atras atentia declaratia lui Kate Winslet din speech-ul sau de acceptare a trofeului pentru Cea mai buna actrita intr-un rol principal.
“De la varsta de 8 ani ma pregatesc pentru acest speech”, a spus actrita care a spus ca in repetitiile pe care le facea in oglinda de la baie, statueta Oscar era reprezentata de un flacon de sampon.
Io cand eram mica ma jucam de-a “prezentatoarea emisiunii ce prezinta carti de citit oamenilor”. Mai precis, faceam asa:
-luam un scaun si il puneam in fata oglinzii
-ma imbracam frumos cu tocuri si asa
-ma asezam pe scaun picior peste picior
-pregateam dinainte, pe etajera de la oglinda (rama oglinzii mari era galbena) un teanc voluminos de carti
-luam carte cu carte si citeam ce scria pe coperta 4 cu un ton convingator
p.s. Imi aduc si acum aminte de textul de pe coperta ultima a romanului politist “In arsita noptii” de James Ball sau ceva de genu asta: “Fantastic, extraordinar, te lasa fara cuvinte. Mister, suspans si furie impotriva nedreptatii” :).
Voi de-a ce va jucati in oglinda cand erati mici sau mijlocii?
io, cînd eram mic, stăteam în fața oglinzii cu degetul aratător pus pe buza de sus, încercând să mă văd cu mustață…
🙂
Cand invatam la istorie ma jucam de-a teleenciclopedia si citeam manualul in fata oglinzii de pe hol cu deosebit de multa afectare.
Cand aveam vreo serbare in timp ce ma imbracam si ma pieptanam ma jucam de-a emisiunea de moda.
Ah si mai prezentam si o emisiune de muzica in care ma inonjuram de colectia de viniluri a parintilor mei:))
Ce vremuri…
ce frumos:)
really si pe bune.
anyone else?
eu nu aveam oglina 🙁