I-am zis unui amic despre L’enfant si mi-a zis: “a…da …mi-aduc aminte. E filmul ala unde apare mult un carucior”. L’Enfant-imi dicteaza acum R. ca io nu stiu cum sa-l descriu exact- este un film de iubire, e o poveste de iubire murdarita de noroiul de pe starzile unui oras anonim.
Monthly Archives: March 2009
Filmele bune nu-s neaparat mari
Stiam, dar nu formulasem asa de clar. Am reusit cu ajutor umpic dupa ce am vazut Band’s Visit sau Bikur Ha-Tizmoret. Un film israelian care nu a fost acceptat la Oscarurile de film strain (si mai bine) pentru ca avea mai mult de jumate din replici in engleza.
Nu, in film nu se prea intampla nimic. Va zic doar ca in film joaca Alexandria Ceremonial Police Orchestra. Da, personajul principal este colectiv: o minifanfara din Egipt si se individualizeaza incet in film in personaje si povesti personale.
Interviu Mario Garcia
Un interesant interviu cu Mario Garcia pe Hotnews (de Costin Ionescu): AICI. Cateva idei:
* Orice publicatie are acum sansa sa se proiecteze “in anul 2012, primul an cand oricine implineste 22 de ani nu-si va aminti cum era viata fara internet”.
* Acum este momentul pentru schimbarile de concept de presa.
* Pentru un ziar, cea mai grava greseala este sa continue sa vada ziarul tiparit drept SINGURUL mediu.
* Ziarele sunt facute sa fie citite. Online este ceva ce FACI, la care participi.
Blogul lui Mario Garcia: AICI.
Doua stiri in scroll, la CNN
– Japonia a castigat Campionatul Mondial de baseball.
– Jamie Oliver va gati o cina speciala pentru invitatii de la G-2o.
Cea mai fericita fata din lume sau despre filmul pentru care am dat o begonie
Normal ca nu mai erau bilete la Studio. Asa ca am sunat de dimineata si am rugat-o pe doamna de la bilete sa gaseasca cumva doua ascunse. Inca ma incapatanez sa cred ca se poate tot ce vreau eu. S-a putut. I-am oferit o begonie cadou cand am luat biletele. A luat begonia si mi-a dat doua bilete.
In fine…si asa am ajuns sa vad ieri Cea mai fericita fata din lume, un film pe care il asteptam pentru ca are un titlu frumos, pentru ca imi starnise interesul de la Berlin si pentru ca e primul filmul a lui Radu Jude si pentru ca in general e inca un film romanesc…si nu in ultimul rand pentru ca sunt curioasa din fire.
E OK, fara a fi minunat. Ma gandesc ca poate povestea e prea de insight si oamenii care au asistat pe la filmari diverse (prin publicitate mai ales) s-ar putea sa nu fie surprinsi deloc. Pentru cei care nu au asistat, efectul de surpriza si de vraja a “behind the scene”-urilor s-ar putea sa fie garantul placutului filmului.
Alt film despre exact ce stim in realitate. Filmul nu inventeaza nici o lume, ia o poveste si o zice. O zice bine, scenariul e OK, cuvintele curg din gura normal si natural daca indepartam micile over-dramatizari pe ici, pe colo.
Cred ca cel ami mult mi-a placut titlul si cum joaca Andreea Bosneag.
L’odeur de la papaye verte
sau in limba din Vietnam Mùi du du xanh, este un film. E frumos filmul. Cam ca numele lui, asa.
Idei de naming statii de metrou? Anyone?
Numele unor statii de metrou nu reflecta realitatea in care traim. Pe bune? Voila: Semanatoarea, Armata Poporului, Industriilor, Timpuri Noi, Aparatorii Patriei, IMGB, Depoul IMGB, Laromet, Linia de Centura, Policolor si cre ca mai sunt.
Cine are idei, sa zica: contact@metrorex.ro.
Mai multe si sursa: AICI.
Despre carti, filme si PR
Am raspuns Andrei la niste intrebari pentru rubrica VIPr de pe blogul apPRentice. De fapt, m-am simtit in prima parte ca si cum as fi raspuns unui oracol. Uite de ce:
Cartea pe care ar mai citi-o de 10 ori este: am să zic 3, ca să nu zic 10: „Momo” de Michael Ende sau „O experienţă personală” Kenzaburo Oe şi „Tocaia Grande” de Jorge Amado.
Şi filmul pe care l-ar mai vedea tot de atâtea ori: zic tot 3, ca să nu zic 10 – „Paris, Texas”, „The Cave Of The Yellow Dog”, „Big Fish”.
Daca vrei sa cititi si alte raspunsuri o puteti face pr blogul apPRentice.
Despre un film cu multe fantezii in el
Taxidermia inseamna stiinta aia sau arta de a impaia animale. Nu, nu are legatura cu taxiurile.
Taxidermia despre care scriu io umpic aici este un film al regizorului György Pálfi. Un ungur, da. In film este vorba cumva de perioada comunista, dar parca asta nici nu conteaza. Cand vezi un om ce se crede ofiter si are un sclav aparent care are fantezii erotice la atingerea lumanarii de corpul sau, cand un om mananca enorm si se indragosteste de Campioana la Mancat Carne, cand un altul impaiaza un embrion uman si il baga intr-un breloc…banuiesc ca vrei sa afli legatura dintre ele.
O poti face uitandu-te la filmul asta. Care e foarte misto.
Daca e vineri, e Radio Blau Blau
De la Cici si de la Blau Blau am primit un radio de ascultat pentru ziua de vineri.
Enjoy AICI.