Normal ca nu mai erau bilete la Studio. Asa ca am sunat de dimineata si am rugat-o pe doamna de la bilete sa gaseasca cumva doua ascunse. Inca ma incapatanez sa cred ca se poate tot ce vreau eu. S-a putut. I-am oferit o begonie cadou cand am luat biletele. A luat begonia si mi-a dat doua bilete.

In fine…si asa am ajuns sa vad ieri Cea mai fericita fata din lume, un film pe care il asteptam pentru ca are un titlu frumos, pentru ca imi starnise interesul de la Berlin si pentru ca e primul filmul a lui Radu Jude si pentru ca in general e inca un film romanesc…si nu in ultimul rand pentru ca sunt curioasa din fire.
E OK, fara a fi minunat. Ma gandesc ca poate povestea e prea de insight si oamenii care au asistat pe la filmari diverse (prin publicitate mai ales) s-ar putea sa nu fie surprinsi deloc. Pentru cei care nu au asistat, efectul de surpriza si de vraja a “behind the scene”-urilor s-ar putea sa fie garantul placutului filmului.

Alt film despre exact ce stim in realitate. Filmul nu inventeaza nici o lume, ia o poveste si o zice. O zice bine, scenariul e OK, cuvintele curg din gura normal si natural daca indepartam micile over-dramatizari pe ici, pe colo.

Cred ca cel ami mult mi-a placut titlul si cum joaca Andreea Bosneag.