Principiile Washington Post

DE AICI.
The first mission of a newspaper is to tell the truth as nearly as the truth can be ascertained.
Eugene Meyer

The newspaper shall tell ALL the truth so far as it can learn it, concerning the important affairs of America and the world.

As a disseminator of news, the paper shall observe the decencies that are obligatory upon a private gentleman.

What it prints shall be fit reading for the young as well as the old.

The newspaper’s duty is to its readers and to the public at large, and not to the private interests of its owners.

In the pursuit of truth, the newspaper shall be prepared to make sacrifices of its material fortunes, if such a course be necessary for the public good.

The newspaper shall not be the ally of any special interest, but shall be fair and free and wholesome in its outlook on public affairs and public men.

Imbatraneste limba romana

“a prinde de veste, numaidecât, de îndată, întocmai ca, osteneală, seamăn, a îndrăgi, tainic, a se ivi, în chip de, însemnătate, şiretlic, a regăsi, neprihănit, îndelungat, înavuţit, a da uitării, aidoma, a rosti, a dobândi, zadarnic, prin urmare, de-a pururi, a stărui, a făgădui, luare-aminte” sunt cuvinte ce se vor uita in curand, ce se vor elimina din limba vorbita prin nefolosire. Soirs (unul dintre blogurile preferate) povesteste si gandeste frumos si structurat despre asta AICI.

Il divo: La straordinaria vita di Giulio Andreotti

Ce personaj!
Ce urechi!
Ce maini!
Ce cadenta imperturbabila a vocii!
Ce calm!
Ce vorbe grele!
Ce priviri inteligente! Ce putere! Ce vicii! Ce neinfricare! Ce sange parca mereu rece! Ce neiertare! Ce pragmatism! Ce filosofie de viata si de moarte! Ce strategie politica! Ce rezistenta! Ce maleabilitate! Ce masca de samurai!….
Ce personaj!
Il Divo

Despre Giulio Andreotti puteti citi aici.

Ostrov

Ostrov, adica The Island in engleza (desi nu ne intereseaza musai in engleza) este un film rusesc din 2006 regizat de Pavel Lungin.
Trebuie sa va uitati intr-o dupa-amiaza linistita, daca aveti dupa-amieze linistite, daca nu intr-o seara racoroasa si linistita, cand aveti mintea umpic mai limpede si sufletul umpic mai deschis.

Pe langa alte intrebari mi-a ramas in cap asta: de ce l-a omorat Cain pe Abel?

Hangover


Hangover este cea mai buna comedie pe care am vazut-o in ultima, lunga vreme. Am ras de la cap la coada, desi ce-i drept incepusem si destul de binedispusa vizionarea.

Scenariul reuseste sa exploateze extrem de bine un sambure banal si megafolosit ca punct de plecare in comedii: “Ce dracului am facut asta noapte?”. Replici foarte bune si fapte foarte neasteptate sunt reteta unei seri vesele. Si a unui film asemenea.

Dupa ce il vazusem recent pe Zach Galifianakis in Visioneers il revad acum si ma convinge definitiv. Iar pe Bradley Cooper l-am regasit cu placere dupa ce nu l-am mai vazut demult, de pe cand urmaream in fiecare seara Alias pe Procinema (da, mi-a placut Alias acum ceva ani:)

Singurul lucru care nu mi-a placut e ca oamenii astia au planificat Hangover2 inainte chiar sa se apuce sa filmeze Hangover asta. Dar na, planificarea e cheia succesului, nu?