zicea plesu in dilema veche ca a citit pe un zid, la checkpoint charlie intrebarea asta.
si mi s-a parut ca e o intrebare la care ar trebui sa raspundem mai des
asa cum poate ar trebui sa raspundem si la intrebari precum
cand ai facut pentru prima data un lucru pentru ultima data?
si cand ai facut un lucru pentru ultima data?
si cand ai facut un lucru?
cam la intrebarile astea cred ca ar fi misto sa avem niste variante de raspuns
.JPG)
Cea mai buna carte pe care am citit-o de multa vreme este “Trebuie sa vorbim despre Kevin” de Lionel Shriver (Editura Vellant) care e o scriitoare, dar si-a schimbat numele in scriitor.
Nu vazusem filmul, iar Oana de la Vellant imi tot zicea ca e o carte superba si cutremuratoare. Desi o cred de fiecare data pe Oana, de data asta am avut ceva dubii: povestea cartii mi se parea mai degraba apanajul unui thriller slabut decat al unei carti cutremuratoare (va zic ca oricum aflati instant in primele pagini despre ce e vorba si oricum e o carte la care despre ce e vorba nici nu prea conteaza)- un baiat psihopat de comporta ca atare si isi ucide 13 colegi. Se intampla in State.
Ziceam insa ca povestea nu conteaza. Enorm insa conteaza la cartea asta, felul in care o mama spune povestea. Este cel mai bun exercitiu de luciditate al unei femei pe care l-am intalnit vreodata si pe care mi se pare greu probabil sa il mai intalnesc. Si luciditatea asta si trairile atat de puternice si de reale sunt scrise intr-un fel atat de bun, clar si, da, Oana, cutremurator incat toate acestea fac ca “Trebuie sa vorbim despre Kevin” sa fie cartea mea preferata de anul asta.
“Don’t do what you want. Do what you don’t want. Do what you’re trained not to want. Do the things that scare you the most.”
— Chuck Palahniuk, Invisible Monsters Remix
“I don’t just dream at night, I dream all day; I dream for a living.”
— Steven Spielberg