Obisnuiam sa imi zic la fiecare sfarsit de an ce as dori sa fac in noul an. O dorinta recurenta era sa citesc, sa reiau traducerile din romana in franceza, sa ascult mai mult oamenii din jur si cam astea plus inca, desigur, vreo noua-zece dorinte concrete, variabile de la an la an.

Acum dau peste un interviu cu Mugur Ciumageanu (un om de care tare imi place si un psihoterapeut care are multe lucruri semnificative de zis) despre rezolutiile de nou an care cica nu sunt decat niste programari pentru esec. Poate cititi si voi interviul pentru ca e foarte, foarte interesant. Preiau doar cateva idei ca sa nu se piarda. Mugur zice asa:

• atât de multe promisiuni de Anul Nou au fost încălcate… E un fapt cunoscut de decenii. În Statele Unite, de exemplu, numărul abonamentelor la sălile de fitness în luna ianuarie este cu 200% mai mare decât în toate celelalte luni.
• nu te poţi bucura la comandă, nici nu te poţi întrista la comandă, nu poţi fi fuzional sau efuzional la comandă, numai pentru că este sfârşit de an, mijloc de an, aniversare de ziua mamei sau mărţişor.
• de sarbatori, noi, cu toţii, obligatoriu, în acest moment, va trebui: A – să cumpărăm şi B – să ne bucurăm de ceea ce cumpărăm“. Deci am această problemă. Că ieşim dintr-o zonă a unei bucurii organice şi naturale, care era cea în care noi ne asociam unui rit tradiţional şi unor precepte care spuneau: „E vremea adunatului împreună“ şi intrăm într-o zonă a consumului.
• Lucrurile sunt complicate, pentru că, de fapt, noi suntem nişte fiinţe care nu pot trăi până la capăt bucuria la comandă şi împărtăşirea la comandă.
• rata tentativelor de suicid între Crăciun şi Anul Nou este mult mai mare decât în oricare altă perioadă a anului, iar consumul de servicii de urgenţe psihiatrice este cu 25% mai mare decât în restul anului.

Hai s-avem un final de an cu somn si citit si un an bun cu citit si viata misto in el!