Confesiunile unui caine, o piesa de teatru despre caini, pentru oameni

Nu sunt un mare fan caini. Nu sunt nici un megafan pisici. Imi plac broastele testoase cel mult. De fapt, cred ca nu sunt un mare fan al ideii de animal de companie. But, that’s just me…Ma port frumos cu cainii, cu pisicile si cu mai toate vietatile. Nu le-as face rau, mi-e mila cand le e frig…si cam asta.

Astazi am fost la o piesa de teatru facuta de niste oameni care nu sunt ca mine. Oameni carora cand le e mila de caini si pisici fac pasul urmator si au grija de ei. Organizeaza adaposturi, strang donatii, fac treaba, practic. Piesa “Confesiunile unui caine” a fost jucata azi la deschiderea noului Green Hours sau Green Hours 2. Piesa asta deschis practic usa noului Green.

Am zambit mult, m-am intristat pe alocuri. Textul este bun si bine interpretat si pentru ca e cu implicarea publicului am avut si un minirol in piesa:). Am retinut ca dragostea e atunci cand masori spatiul si timpul cu inima. Dar, asta e de altundeva si doar amintit in piesa in momentul in care se vorbeste despre cum iubesc cainii.

Intreaga piesa de teatru este o incercare de sensibilizare la cauza cainilor fara adapost folosind ca instrument de impresionare o mostra de filosofie canina. Cred ca e o incercare care e reusit de multe ori, cu multi spectatori ai piesei. Eu am platit doar biletul de intrare.

CONFESIUNILE UNUI CAINE – adaptare libera dupa “Viata de caine” de Peter Mayle.

Un spectacol de Ioana Macarie şi Mihaela Rădescu

Cu: Mihaela Rădescu, Mădălina Florescu – pian, Cristian Balaş – vioară, Alina Crăiţă, Emilia Manea, Andrei Gönczi

Video: Toma Albacan & Bogdan Frunzareanu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *