Beca’s Kitchen sau despre mancare buna

Pe blogul asta scriu despre lucruri pierdute sau despre lucruri gasite. Cel mai adesea scriu despre lucruri gasite, care pot fi diverse: filme, carti, spectacole, oameni, proiecte sau chestii, in general.

Astazi suntem in categoria chestii in general, subcategoria restaurante. Azi am mancat cea mai buna supa de linte si cel mai bun curcan cu legume si cea mai buna tarta de ciocolata cu banane si menta si alune de padure si cele mai bune bruschete cu paine facuta in casa si pateu facut tot in casa la Beca’s Kitchen.

Beca e Andreea Beca care avea un blog de food: Beca’s Kitchen. Acum, dupa un an jumate de munca si formalitati a reusit sa deschida pe Eminescu 80, foarte aproape de intersectia cu Polona un mic restaurant cu mere pe masa si mancare delicioasa in meniu. Foloseste legume normale si chestii normale si are niste retete care fac ca mancarea sa fie cam divin de buna. Nu  stiu si deci, nu fac si nu voi face cronici de restaurante, deci nu stiu ce mai trebuie zis (probabil si cu banii- e ok cu banii la Beca’s Kitchen), dar daca aveti chef de ceva bun si frumos si cald, locul asta poate fi o alegere.

L-am gasit azi si cum am un blog de lucruri gasite, mi s-a parut potrivit sa scriu aici despre el:).

“Acasa” cu Ruxandra Coman la Lorgean Theatre

In sfarsit am ajuns si eu la Teatrul din sufragerie, la Lorgean Theatre. Probabil ca stiti ca Lorin sta intr-o garsoniera pe Sipotul Fantanilor si din cand in cand isi deschide casa pentru teatru sau ma rog, ceva cat de cat aproape de genul asta.

Am ajuns la 8 fara un sfert. Lorin facea pe cerberul la la intrarea in bloc. Lua obiectele aduse de oameni ca intrare la spectacol. Obiectele (conform briefului dat anterior) trebuiau sa semnifice “acasa”. Da, pentru ca si spectacolul se numea “Acasa” de Stefan Caraman, in regia lui Razvan Ropotan si in interpretarea Ruxandrei Coman.

Ruxandra este in spectacol (nu stiu daca in realitate, dar tind sa cred ca si in realitate) un ropot de fata. O avalansa de cuvinte. Un argint viu, generator de stari si revelator de sensibilitati. Adica, cum ar veni, te uiti la ea, o asculti si te gandesti si iti vin o tona in cap si multe chestii in suflet. Adica, se intampla ceva cu tine. Si, e mare lucru sa se intample ceva cu tine la un spectacol.

Nu o sa va zic cum e “Acasa”. Poate il mai prindeti pe undeva si il vedeti. Joaca doar Ruxandra in el. Va mai zic de faptul ca am inteles ca daca am avea mai mult curaj viata noastra ar fi mult mai misto, ca nu trebuie sa credem totul si ca cel mai bine e sa credem, de fapt, totul.


Obiectele care insemnau “acasa” pentru cei 14 spectatori: o punga mare de Dero pentru o fata care, atunci cand vine din calatorii si ajunge acasa, primul lucru e sa isi bage rufele la spalat, fulgi de porumb, lingura de lemn, cana…Eu am dus niste ata de cusut ca am avut multe case de-a lungul vremii si ma simteam acasa in ele cand ajungeam sa imi cumpar ata de cusut. Adica, mi se pare ca daca ai ata de cusut esti mai acasa, cumva.

In fine. Deci, daca vreti sa aflati cand se mai joaca cu casa deschisa urmariti pagina Lorgean Theatre, iar daca o cunoasteti pe Ruxi sa o pupati, iar daca nu o cunoasteti sa mergeti sa o cunoasteti candva. Daca nu pe ea, macar pe tipa aia din “Acasa”. E o tipa pe cinste.