Despre infundibule cronosinclastice

“Sirenele de pe Titan“ este cel de-al doilea roman al lui Kurt Vonnegut si unul dintre romanele mele preferate EVER. De curand i-am povestit cuiva (incercand sa-i explic ceva) despre infundibulele cronosinclastice si am copiat fragmentul referitor la ele din carte si am zis sa il pun si pe blog sa nu se piarda.
“Cea mai bune explicatie pentru Infundibule Cronosinclastice este, probabil cea oferita de dr. Cyril Hall, in paginile celei de-a paisprezecea editii a Enciclopediei minunilor si a altor lucruri de facut pentru copii:Inchipuie-ti ca taticul tau este cel mai istet om care a trait vreodata pe terra si stie totul si ca are dreptate in absolut in toate, ba mai poate si demonstra ca are dreptate in toate privintele. Acum, inchipuie-ti un alt copilas, care traieste intr-o alta lume simpatica la un milion de ani-lumina distanta, iar taticul copilasului este cel mai istetom care a trait vreodata in acel univers dragut, atat de departe de al nostru. Este la fel de destept si are tot atata dreptate ca si taticul tau. Amandoi taticii sunt isteti si amandoi au dreptate.
Numai ca, de s-ar intalni vreodata, s-ar isca intre ei o galceava grozava, pentru ca nu s-ar intelege in nici un chip. Se poate spune ca taticul tau are dreptate si taticul celuilat copilas greseste, dar Universul ste un loc grozav de mare. Exista destul loc pentru o multime de oameni care sa aiba toti dreptate si tot sa nu se inteleaga.
Motivul pentru care ambii tatici pot avea dreptate si, cu toate acestea, sa se ia la harta este ca sunt atatea modalitati de a avea dreptate. Exista locuri in Univers, unde, totusi fiecare tatic ar putea pricepe pana la urma ce anume vrea sa zica celalt tatic. In aceste locuri toate tipurile diferite de adevaruri se potrivesc precum partile componente ale ceasului de la mana taticului tau. Aceste locuri se numesc infundibule cronosinclastice.
Sistemul solar pare sa fie plin de astfel de infundibule cronosinclastice. Exista unul mare-mare de tot de care stiu si caruia ii place sa stea intre Terra si Marte. Am aflat de existenta lui pentru ca un pamantean a trecut direct prin el, impreuna cu cainele sau.
Poate crezi ca e tare dragutsa treci printr-un inconfundibul cronosinclastic si sa vezi toate modurile prin care poti avea perfecta dreptate, dar este un lucru foarte primejdios. Bietul om si bietul patrupeds-au raspandit pana departe, nu numai prin spatiu, dar si prin timp.
“Crono” inseamna timp.”Sinclastic” inseamna curbat in acelasi sens in toate directiile, precum coaja unei portocale.”Infundibulum” este un cuvant in limba latina, prin care romanii de pe vremea lui Iulius Cezar desemnau o palnie. Daca nu stii ce-i aia o palnie, roaga-o pe mamica ta sa-ti arate.”

2 thoughts on “Despre infundibule cronosinclastice

  1. Daaaa, I love this book! 🙂 De fapt, il iubesc pe Vonnegut cu totul, de la Pianul Mecanic (cam atipic pentru el) pana la Mic dejunul campionilor sau Abatorul cinci. Iar trafalmadorienii ruleaza. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *