Imagine People, niste oameni care fac niste lucruri si va pot face si pe voi sa faceti

Imagine People sunt niste oameni. O adunatura de oameni care zic ca fac aproape tot ce e necesar pentru ca imaginația ta să devină realitate. Fotografiaza, (ne) învăța, regizeaza, fac spectacole, scriu etc. Iată ce au făcut până acum: fotografie      grafică     cursuri și training-uri      spectacole de teatru.

De exemplu, au chiar acum un program de un fel de cursuri care se numeste Vorbitorium si care -zic ei- creează repere mai mult decât reguli. E o grupă intensivă, dar non-formală de vorbitori liberi care se exprimă în felul lor.Ce se intampla la Vorbitorium?

“Ne jucăm și antrenăm, privim discursuri celebre, respirăm costo-diafragmatic, dezbatem, corectăm defecte de vorbire, ne direcționăm atenția și îmbunătățim prezența fără să uităm de principii active și de discursuri. Practica e de bază. Află și despre toate regulile de comunicare în public și societate, dar doar ca să-ți poți stabili tu propriile reguli. Începem pe 22 ianuarie, marți. Abonamentul conține 7 ședințe săptămânale de minim 90 de minute, iar prima e liberă. Adică vii și dacă îți place revii la celelalte. Locurile sunt limitate la 15. Pentru înscrieri contactați-ne, sună la 0722.748.668 și vorbește cu Răzvan sau trimite-i simplu un mesaj pe facebook.”

Suna bine si sper sa le iasa ca e nevoie de oameni care fac lucruri si care ii pot ajuta, antrena si motiva pe altii sa faca lucruri.

 

Django Unchained sau boabe de sange pe flori de bumbac ziua, in amiaza mare

Da, imi place Quentin Tarantino dintotdeauna. La inceput, nici nu prea stiam ca e cool sa iti placa, iar acuma nici macar nu stiu ca e cool sa nu iti mai placa. Mie imi place Tarantino de la Reservoir Dogs la Pulp Fiction, de la Kill Bill-uri la Inglourious Basterds trecand prin Grindhouse sau Planet Terror sau Jackie Brown. In fine, deci tot.

Imi place pentru ca Tarantino seteaza cadrul in fiecare film, frame-ul, referinta si apoi se da drumul la treaba si uita de tot ca are o poveste de zis pana la capat. Incepe sa se desfasoare in incinta referintei precreate pe care o respecta pana in cel mai mic detaliu,  pe care ne-o descopera pana in cele mai mici amanunte surprinzatoare.

In Django Unchained referinta e westernul, desi Tarantino nu vrea sa zica asta ca cica filmul se petrece in sudul Americii de Nord, deci ar trebui sa ii zica southern. Unii adauga spagetti in combinatie. Si incepe Tarantino sa reia cliseele referintei si avem pistoale, sclavi negri, cai, Ku Klux Klan pe cai, bogatasi cu pasiuni dubioase ca de exemplu lupte cu negri puternici in fata semineului, muzica tipica si plina de lene in ea (Django…soundtrack). Dar nimic nu e la fel ca in referinta pentru ca, de fapt, cel mai mare talent a lui Tarantino e ca nu are limite. Nu exista pentru el prea mult si nici “nu se face asa ceva”. Adica, da, daca impusti o femeie ce sta in usa, ea pur si simplu isi ia zborul si dispare brusc in aer propulsata de puterea impuscaturii. Si da, e doar ridicol, dar extrem de posibil ca membri KKK sa fi fost niste prostuti sinstri si sa fi facut gaurile de la saci prea mici si de fapt sa nu vada bine. Filmul e cu sange, da, mult sange, si impuscaturi multe, si batai, si cai. Dar toate sunt altfel, a la Quentin, asa…la el violenta e fun tot watch:).

Jamie Foxx e cam magic ca Django, Christoph Waltz este cel mai cowboy dentist din lume iar Leonardo DiCaprio este dat cu gel si  e boier. Ii sta bine. Toti joaca minunat, unii mor, desigur, pana la final. Si da, se lasa cu sange pe flori albe de bumbac. Mi-a placut la nebunie filmul si  cu mine i-a iesit ce zicea el ca vrea sa faca prin filmele lui cu oamenii: “I want to top expectations. I want to blow you away”. De fapt, ii iese mereu. 

django-unchained-killshot

 foto: collider

Quotable Quotes

“Either write something worth reading or do something worth writing.”
— Benjamin Franklin (Happy Birthday)

“Rusinea inseamna (…) a-ti aminti mai mult decat de amintim de obicei” (Pierre Martin, Le livre des hontes)

“Datoria noastra, ca povestitori, e sa-i conducem pe oameni la gara” (Fellini)

 

Surse de calciu

A venit newsletter-ul meu preferat (am mai zis, ala de la Restaurantul Barca) si una dintre teme este laptele. Va recomand sa cititi, eu am citit, dar sunt tot un mare fan lapte pentru ca de cand ma stiu beau mult lapte si imi place sa beau mult lapte.

Pentru ca ei zic si studiile zic si in fine, mai multi zic ca laptele nu e bun, iata niste surse alternative de calciu: salatele cu frunze verde închis, semințele de susan și chia, migdalele, nucile, semințele germinate, vlăstarii, algele (spirulină, wakame, dulse, chlorella). De exemplu, semințele de susan conțin 975 mg de calciu/100 de g (sursă), 100% asimilabili, față de lapte, care conține doar 113 mg/100 de g.

Cineclubul Film Menu

Cineclubul Film Menu este o superinitiativa (tre musai sa nu mai folosesc nici “super”, nici “mega” e cam penibil) si a FILM MENU în colaborare cu UNATC Bucureşti şi cu mai multe institute culturale din Bucureşti si are scop didactic.

Program Cineclub Film Menu – ianuarie 2013

Loc: în sala de cinema a UNATC (str. Matei Voievod nr. 75-77)
————————–————————–————————–—–

Joi 24 ianuarie
19h00

Deep End
Marea Britanie 1970
regie Jerzy Skolimowski
prezintă: Iulia Voicu şi Andrei Luca

————————–————————–————————–—–
Joi 31 ianuarie
19h00

Paris nous appartient (Parisul ne aparţine)
Franţa 1961
regie Jacques Rivette
prezintă: Oana Ghera şi Irina Trocanfilm menu

Foreign language films

Via Radu Afrimdiscursul lui leos carax (holy motors) la Critics Award Dinner (Los Angeles):

“Hello, I’m Leos Carax, director of foreign-language films. I’ve been making foreign-language films my whole life. Foreign-language films are made all over the world, of course, except in America. In America, they only make non-foreign-language films. Foreign-language films are very hard to make, obviously, because you have to invent a foreign language instead of using the usual language. But the truth is, cinema is a foreign language, a language created for those who need to travel to the other side of life. Good night.”

 

Toata lumea din familia noastra, un fel de Funny Games, varianta pe familie

“Toata lumea din familia noastra” de Radu Jude a luat multe premii: Premiul Special la Festivalul filmului de autor (FAF) de la Belgrad 2012, Marele Premiu al Festivalului International de Film de la Sarajevo 2012 si tot asa.

Filmul este despre neputinta. Este un fel de Funny Games, varianta romaneasca, de familie. Adica, un film enervant si care te incarca de emotii diverse. Mie mi-a placut la nebunie. 

p.s. Serban Pavlu face cel mai bun si mai convingator Marius din lume, iar Spahiu e perfect. Cat despre Stela Popescu si Alexandru Arsinel sper ca au inteles ca li s-a facut o onoare si o favoare.toata-lumea-din-familia-noastra-585008l-imagine

Cu educatia copiilor va deranjam

Dilema Veche a avut la un moment dat un dosar care se numea “Cei sapte ani de acasa”. Si au intrebat diversi oameni   despre felul in care isi educa copii preşcolari.

La aceste intrebari a raspuns si o fata de care mie imi place mult: Diana Dragu care lucreaza pentru PARENTIME, un cunoscut si profesionist centru de parenting din Romania care isi propune sa ajute parintii sa construiasca relatii frumoase si durabile cu copiii lor.

Si, Diana are o tare frumoasa fetita si a zis asa:

“În relaţia cu fiica mea de 3 ani şi jumătate comunicarea este una democratică. Unul dintre pilonii acestei comunicări este acceptarea individualităţii Ilincăi şi respectul faţă de nevoile ei. Un al doilea pilon este cel al validării emoţiilor ei, fie ele pozitive sau negative, intense sau mai domolite. Şi nu în ultimul rînd, este o comunicare sinceră, care recunoaşte diferenţele de idei şi valori care apar între noi două.

Dacă am o plantă de iasomie care îmi este dragă, o pun la mine în grădină, am grijă de ea, o ud şi îi curăţ frunzele ofilite. Însă nu am cum să o forţez să înflorească, nu am cum să-i schimb forma florilor, culoarea sau parfumul. În acelaşi fel, dacă sînt asemeni unui grădinar în relaţia cu fiica mea, dacă o accept aşa cum este, dacă îi vorbesc mereu cu sinceritate, dacă vreau să-i fiu alături pe drumul ei în a descoperi lumea în care trăim, nu am cum să cred în pedepse şi recompense. Nu am cum s-o forţez şi s-o controlez. Dacă am încredere în fiica mea înseamnă că nu am cum să fiu adepta unei discipline de tip punitiv. Îmi doresc ca lucrurile pe care ea le face să izvorască din iubire şi bucurie, nu din teamă, furie sau stres. Cu atît mai puţin îmi doresc ca ea să facă lucruri pentru a primi o bomboană sau o jucărie. Şi nu, nu sînt un părinte permisiv.”
Diana DRAGU, director de vînzări la Parentime

Nu tre sa se piarda o asa frumoasa explicatie.

Despre infundibule cronosinclastice

“Sirenele de pe Titan“ este cel de-al doilea roman al lui Kurt Vonnegut si unul dintre romanele mele preferate EVER. De curand i-am povestit cuiva (incercand sa-i explic ceva) despre infundibulele cronosinclastice si am copiat fragmentul referitor la ele din carte si am zis sa il pun si pe blog sa nu se piarda.
“Cea mai bune explicatie pentru Infundibule Cronosinclastice este, probabil cea oferita de dr. Cyril Hall, in paginile celei de-a paisprezecea editii a Enciclopediei minunilor si a altor lucruri de facut pentru copii:Inchipuie-ti ca taticul tau este cel mai istet om care a trait vreodata pe terra si stie totul si ca are dreptate in absolut in toate, ba mai poate si demonstra ca are dreptate in toate privintele. Acum, inchipuie-ti un alt copilas, care traieste intr-o alta lume simpatica la un milion de ani-lumina distanta, iar taticul copilasului este cel mai istetom care a trait vreodata in acel univers dragut, atat de departe de al nostru. Este la fel de destept si are tot atata dreptate ca si taticul tau. Amandoi taticii sunt isteti si amandoi au dreptate.
Numai ca, de s-ar intalni vreodata, s-ar isca intre ei o galceava grozava, pentru ca nu s-ar intelege in nici un chip. Se poate spune ca taticul tau are dreptate si taticul celuilat copilas greseste, dar Universul ste un loc grozav de mare. Exista destul loc pentru o multime de oameni care sa aiba toti dreptate si tot sa nu se inteleaga.
Motivul pentru care ambii tatici pot avea dreptate si, cu toate acestea, sa se ia la harta este ca sunt atatea modalitati de a avea dreptate. Exista locuri in Univers, unde, totusi fiecare tatic ar putea pricepe pana la urma ce anume vrea sa zica celalt tatic. In aceste locuri toate tipurile diferite de adevaruri se potrivesc precum partile componente ale ceasului de la mana taticului tau. Aceste locuri se numesc infundibule cronosinclastice.
Sistemul solar pare sa fie plin de astfel de infundibule cronosinclastice. Exista unul mare-mare de tot de care stiu si caruia ii place sa stea intre Terra si Marte. Am aflat de existenta lui pentru ca un pamantean a trecut direct prin el, impreuna cu cainele sau.
Poate crezi ca e tare dragutsa treci printr-un inconfundibul cronosinclastic si sa vezi toate modurile prin care poti avea perfecta dreptate, dar este un lucru foarte primejdios. Bietul om si bietul patrupeds-au raspandit pana departe, nu numai prin spatiu, dar si prin timp.
“Crono” inseamna timp.”Sinclastic” inseamna curbat in acelasi sens in toate directiile, precum coaja unei portocale.”Infundibulum” este un cuvant in limba latina, prin care romanii de pe vremea lui Iulius Cezar desemnau o palnie. Daca nu stii ce-i aia o palnie, roaga-o pe mamica ta sa-ti arate.”