Despre cocori

Ma preocupa destul de mult cocorii in ultimul timp. De fapt, preocupa e putin cam mult spus. Incerc sa aflu exact cum se deseneaza unul, desi probabil ca nu exista modalitati exacte de desenare a unui cocor.

Nu prea am avut legaturi sau intersectari cu cocori, de altel nici nu cred ca as putea descrie exact cum arata unul. Mi se pare doar asa, din scoala generala si din fade texte obligatorii din manuale de literatura, ca acest cocori sunt iremediabil legati de miriste si ca sunt negri. Sunt negri, nu?

Stiu, as putea elucida usor pe google sau la Societatea Romana de Ornitologie (am si fost acolo, stiu unde e, e langa Facultatea de Drept, de fapt vizavi de Facultatea de Drept si au de vanzare carti cu pasari daca vreti sa va apucati de birdwatching-stiu niste locuri misto- si au si colivii si tot felul de chestii specifice). Dar, de ce sa elucidam? Uneori parca mai bine stam asa, si ne imaginam noi despre cocori decat sa stim exact si precis si clar care-i treaba cu ei.

Si tot cocorii astia mi-au adus aminte de Arghezi (care este foarte subestimat pana si chiar aici, pe blog. Note to self: sa il aduc mai des pe Arghezi in discutie ca mie imi place tipul destul de mult, mai precis nu tipul ci ce a scris tipul). Arghezi asta zicea ca “Omul e un cocor care zboară pe dinlăuntru.”

Nu, ce zice Arghezi nu ma ajuta sa desenez un cocor, dar ma inspira parca un pic. Dar nu, parca totusi nu. In orice caz, o sa il desenez cu negru pe cocor.

Viata lui Pi sau Do Not Judge A Book By Its Movie


life-of-pi-508555l-imagine
Viata lui Pi de Yann Martel este cartea mea preferata. Cartea mea preferata din toate timpurile, pe locul 1 in topul zece al cartilor mele din toate timpurile, si de cand eram mai mica, si de cand sunt mai mare. A stat sapte ani cartea asta la Liu, o fata draguta. Cand Liu a trebuit sa plece din tara asta mi-a dat inapoi cartea. Dupa sapte ani. Am recuperat-o anul trecut exact cand am aflat ca se face filmul. Am considerat ca e un semn si am recitit cartea. Mi-a placut tot enorm de mult, tot in topul preferatelor ever a intrat. A intrat acolo pentru ca e o carte-poveste si pentru ca povestile si lumile inventate sunt intotdeauna mult mai bune decat povestile si lumile reale, neinventate deloc.

Azi am fost la film. Era 3D. Eu ametesc la 3D. Dar de data asta nu am ametit. Erau animale frumoase in film. Si plante frumoase si spectaculoase erau in film. E un film frumos. Dar nu e atata poveste in film cat e in carte. Cred ca asa se intampla cu mai toate filmele care tre sa zica povesti deja scrise frumos. Cartea mi-a facut in cap o poveste si mie imi plac mult povestile din capul meu. Prefer sa pastrez povestea din capul meu mai degraba decat povestea din film. Desi, OK, o sa ii pastrez tigrul, insula de suricate si furtuna din film. Sunt un strop mai reusite decat la mine in cap.

LIFE OF PI (Viata lui Pi), 2012. Regizor: Ang Lee

p.s. si Jean-Pierre Jeunet a vrut la un moment dat sa fie regizor al filmului. Oare cum ar fi iesit? Cred ca si mai magic.

 

Das Leben der Anderen, un film despre oameni buni

sau ma rog, despre oameni cat pot fi ei de buni in contexte rele. Das Leben der Anderen (2006) sau in engleza The Lives of Others este cu STASI, cu RDG, cu iubire si oameni buni cumva in el. Este printre cele mai premiate filme nemtesti, are muzica clasica prin el si personaje bolnave, construite sanatos.

Tagline-ul e: Before the Fall of the Berlin Wall, East Germany’s Secret Police Listened to Your Secrets, dar e prea putin relevant pentru ca filmul este despre oameni asa cum e orice alt film care pare sa fie despre altceva si pana la urma e tot despre oameni. Ca despre asta sunt filmele, in general.

la-vida-de-los-otros-poster

 

 

Lista cu almanahuri

Pe vremuri erau  multe, multe, multe almanahuri pe teme extrem de diverse. Apareau an de an. Uite o lista:

  • Almanahul Scanteia
  • Almanahul Flacara
  • Cutezatorii
  • Almanahul Padurii
  • Almanahul Parintilor
  • Almanahul Sportului
  • Almanahul Satelor
  • Almanahul Ostirii
  • Almanahul Turistic
  • Almanahul Literar
  • Almanahul BTT (Bucurie, Turism, Tinerete)
  • si cele cumva si ele cunoscute: Almanahul Anticipatia (oare n-o reedita cineva, candva?)
  • Almanahul Femeia (printre altele, intr-o editie, cea din ’73 cred, te invata cum sa calci camasi sau cum se calca un costum si desigur avea un studiu intreg, pe mai multe pagini despre celulita)
  • Almanahul Magazin (asta suna a fi cel mai complex:)

Acum oare cate almanahuri* mai avem?


Almanah-lumea-1988-100100

*tre sa aflu de unde vine cuvantul asta pentru ca suna tare ciudat.

Hangover (filmul) in indiana se zice Zindagi Na Milegi Dobara (filmul)


film indian

Zindagi Na Milegi Dobara (2011) este un film indian gen Hangover, varianta indiana. Un roadtrip clasic in care inveti chestii despre cum e viata cu adevarat. Se intampla cu trei baieti dintre care unul, evident, tre sa se insoare. Nu povestesc filmul, desigur, va zic doar ca e superamuzant, ca indienii nu merg la curve, ci se indragostesc profund si cu adevarat de fetele pe care le intalnesc in roadtrip, ca nu se pune problema de Vegas si ca cel mai curajos si nebunesc lucru pe care il fac e sa sperie oameni pe strada si sa se bata cu unul intr-un bar. Dar se distreaza si rad tot filmul cand nu plang si fac si glume. E bine, bine.

Mai mult…baietii arata foarte bine, mai ales unul dintre ei, Hrithik Roshan (da, stiu nu va zice nimic numele:))), canta destul de des pentru a puncta momente-cheie ale actiunii
si daaaaaa…sunt momente de dans sincron…ce sa mai…film indian cu adevarat care e doar putin mai modern dar tot cu clisee. Foarte misto de vazut. Si foarte relaxant. Si hilar pe alocuri.

 

Ca tot suntem pe bancuri. Nu suntem, dar mi-am dat seama ca imi trebuie fix un strop de umor pe blog:)

if countries were students

  • Australia: The class clown who makes everyone laugh
  • America: The jock who loves themselves and everyone secretly hates
  • Canada: The nice person who offers to show you around on your first day
  • England: The hot boy everybody wants to bang
  • New Zealand: Australia’s little brother who is the only one who thinks Australia sucks
  • Scotland: The kid who nobody understands

Sursa

Hai sa le zicem oamenilor ca ne place cand ne place

Asistam, descoperim, mergem, vedem, auzim, citim despre/la chestii misto facute de oameni care creeaza sub o forma sau alta. De obicei ii numim fotografi, jurnalisti, dj, designeri, organizatori de eveniment, publicitari, tesatoare etc.

Cred foarte mult ca daca ne place ceva mult ar trebui sa facem cumva sa exprimam mai mult asta. Adica, creatorul ala de ceva ce noua ne place mult s-ar bucura tot mult sa auda ca ne-a placut. Sa auda ce nu ne-a placut. Sa auda feedback. De aceea, propun sa multumim mai mult si sa zicem mai mult cand ne place ceva anul asta si e destul de simplu sa o facem cam asa:

  • Sa trimitem mailuri jurnalistului al carui text ne-a impresionat si sa il felicitam si sa ii zicem macar un”da, ba! ce misto!” sau un avansat “da, ba, mi-a placut tare unghiul din care… sau observatia aia…sau…”
  • Sa trimitem un mail fotografului care a facut fotografia aia la care am ramas cu ochii 3 – 5 minute si am revenit a doua zi
  • Sa scriem pe wall-ul event-ului unde am fost ca a fost bine daca a fost bine. Foarte rar dupa ce mergem la evenimente revenim pe wall-ul lor sa zicem si cum a fost. Uneori, al dracului, chiar merita o revenire de 2 minute si o multumire sau felicitare de 3 secunde
  • Sa mergem la expozitii/vernisaje la autor dupa si sa ii zicem in fata daca/ce ne place. Se aplica la lansari de carte, la chestii la care e si autorul. Autorul se bucura in general.
  • Sa trimitem actorilor de teatru care ne plac felicitari sau multumiri.
  • Si tot asa.

Acuma cam oricine e atat de accesibil pe internet. Nu mai trebuie sa aflam oficiul postal la care tre sa trimitem scrisori, nu mai tre sa cautam plicuri prin casa si sa avem scuza ca nu am gasit…nu mai tre sa facem foarte multi pasi. Putem direct sa dam un mesaj pe facebook cam oricui sau de ce nu sa mergem direct la persoana aia.

Asa ca, hai sa le multumim mai mult celor care creeaza lucruri ca noi sa ne bucuram, sa ne intristam, sa ne trezim, sa ne inspiram, sau pur si simplu sa avem ce admira.

Eu asa o sa fac.