Despre doamna Elena Gorunescu

Am inceput sa invat franceza cu tanti Dina cand aveam vreo 8 ani. Zece ani am tot invatat franceza si am citit in franceza. Cred ca ajunsesem sa si visez la un moment dat, prin liceu, in franceza. Mai ales dupa ce ma indragostisem  de Alex, un baiat mai inalt, care juca baschet.

Dar, in liceu tanti Dina nu mai era langa mine sa ma invete. Invatam la scoala multa franceza si mai multa franceza invatam singura la camin cand, in lungi week-end-uri de liniste traduceam din romana in franceza si din franceza in romana pana nu mai puteam. Calauza imi era Elena Gorunescu, un nume foarte cunoscut tuturor celor apropiati de franceza. Ii tocisem toate culegerile de texte, aveam insemnari pe toate dictionarele ei pe care le aveam in vreo trei editii diferite. Mi-am imaginat de multe ori cum arata femeia asta, dar nu am cautat-o niciodata pe internet. Poate pentru ca nu aveam net pe-atunci.

Uitasem de Elena Gorunescu. Azi mi-a adus aminte Ioan T. Morar cu un articol despre Salonul de Carte de la Paris de anul acesta din care am aflat ca doamna Elena Gorunescu nu a fost niciodata la Paris, nu a fost niciodata in Franta. “Stiu ca o sa vad Turnul Eiffel din cer” zice ea. Apoi, am dat peste articolul din Adevarul despre Elena Gorunescu si am vazut pentru prima oara acolo o fotografie de-a sa si am citit o poveste trista, trista. Si tot azi mi-am cautat caietele. Am gasit unul dintre ele si arata cam asa:

elena gorunescu

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *