poezia e altceva

Mircea Ivanescu are acum si pagina de Facebook: Mircea Ivanescu. Si acolo am descoperit ca poezia e altceva:

poezia e altceva?

nu trebuie să povesteşti în poezie – am citit
un sfat către un tânăr poet – deci să nu povestesc
cum, foarte devreme, ea se scula dimineaţa, şi aşezându-se pe pat
aştepta să i se liniştească respiraţia, cu faţa în mâini –
să nu spun nimic despre chipul ei atâta de obosit
încât i se încovoiau umerii, în faţa oglinzii, când
se pieptăna încet. să nu-mi mărturisesc spaimele
lângă faţa ei înstrăinată, întoarsă de la mine.
să nu umblu cu versuri, ca şi cu oglinda în mâini
în care se răsfrâng acele dimineţi cu lumina cenuşie
dinainte de zori. poezia nu trebuie să fie reprezentare,
serie de imagini – aşa scrie. poezia
trebuie să fie vorbire interioară. adică
tot eu să vorbesc despre faţa ei înecându-se, căutându-şi
respiraţia? însă atunci ar fi numai felul în care eu vorbesc
despre faţa ei, despre mişcările încetinite prin straturi
de remuşcări tulburi, de gânduri doar ale mele,
ale imaginii ei – ar fi numai un chip, o imagine –
şi ea – adevărata ei fiinţă atunci?

Din volumul „Versuri”, 1968

 

Tom Waits despre a fi un tata diferit sau despre cum poti sa ramai in picioare in general

“My kids are starting to notice I’m a little different from the other dads. “Why don’t you have a straight job like everyone else?” they asked me the other day. I told them this story: In the forest, there was a crooked tree and a straight tree. Every day, the straight tree would say to the crooked tree, “Look at me…I’m tall, and I’m straight, and I’m handsome. Look at you…you’re all crooked and bent over. No one wants to look at you.” And they grew up in that forest together. And then one day the loggers came, and they saw the crooked tree and the straight tree, and they said, “Just cut the straight trees and leave the rest.” So the loggers turned all the straight trees into lumber and toothpicks and paper. And the crooked tree is still there, growing stronger and stranger every day.”

Cultura e ca gemul

“LA CULTURE, C’EST COMME LA CONFITURE : MOINS ON EN A, PLUS ON L’ÉTALE !”

Mi-am adus aminte de citatul asta cand am citit, de curand, raspunsul lui Proust la Chestionarul lui Proust:), la intrebarea “Personajele istorice pe care le detest cel mai mult”. Proust raspunde: “Nu sunt suficient de instruit ca să răspund.”

Azi e Ziua Pi

Daca v-a scapat  “Viata lui Pi” de Yann Martel, azi e momentul sa o incepeti. Este o carte frumoasa si prinde bine la visarea pe timp de zi.

Azi cica e ziua lui Pi (fara legatura cu acea carte). Suntem in martie, luna a 3-a si e 14 deci e 3.14. Azi e ziua in care sarbatorim constanta PI, 3,14…n. Azi e si ziua de nastere a lui Albert Einstein, intamplator.

Exista pe net si modalitati in care puteti face din aceasta zi o zi mare si sugestii pentru a petrece ziua. Pe scurt:
1/Create some pi ambiance.
2/Convert things into pi. (ex. Convert naturally circular things into radians like the hours on the clock. Instead of it being 3 o’clock, now it’s 2*pi o’clock. Play pi games and make strange mathematical endeavors.
3/Eat pi foods. (ex. pineapple, pizza, or pine nuts and drinking pina coladas or pineapple juice.Pi Day is simply incomplete without eating pie). La noi, piept de pui, pita cu untura, piure de cartofi cu ficatei de pui si salata de varza, pipote (?), pinot noir…si tot asa.
4/Do a pi mile run.

Pi este 3.1415926535897932384626433832795028841971693993797150… Cica acest numar ar avea, de fapt, peste un trilion de cifre…in lume sunt concursuri…care isi aminteste cele mai multe cifre!

Tot despre cuvinte. Azi, motive in romana si motive in franceza

“M-am întâlnit cu o fată, pe care am iubit-o în tinereţe, la Bucureşti, şi m-au năpădit sentimentele. La Paris, mi-am amintit de ea în franceză şi am simţit trecutul altfel. În română, totul e mai intens, dar mai amestecat. În franceză, una e una şi alta e alta. În română, nu mi-am adus aminte de ce ne-am despărţit. În franceză, mi-am amintit imediat că a fost ceva cu situaţia mea financiară.”

Tudor Octavian- Sentimente traduse in franceza, mai demult in Jurnalul National

Fructele numite rosii

Rosiile, adica tomatele, cum ar veni, sunt fructe. Cica fructele ar fi “the edible part of the plant that contains the seeds, while a vegetable is the edible stems, leaves, and roots of the plant.” (de aici)

Si, rosiile, fiind fructe, devin…cele mai cultivate fructe din lume…cu 60 de milioane de tone pe an.

Pe locul 2: bananele
Pe locul 3: merele
Pe locul 4: portocalele

si pe locul 5…surpriza…pepenele cu 22 de milioane de tone.

a…si in general, tot fructe sunt si vinetele, da?

p.s. mai multe despre rosii gasiti pe site-ul tomato.org

Bonsai, 2011

Bonsai e un film in care apare, desigur, un bonsai.

Dar, este mainly un film despre iubire. Un film chilian, regizat de Cristián Jiménez, despre iubire cu minciuni, sex si tinerete in el. Si mai are filmul in el si multa literatura. Un baiat ii citea unei fete cu voce tare inainte sa adoarma sau sa o iubeasca, o fata traia ceea ce baiatul ii citea si tot asa.

Filmul (intrat in selectia oficiala Cannes 2011, Un Certain Regard) este frumos pentru ca este despre iubirea aia asa cum trebe ea sa fie. Foarte, foarte intensa si foarte, foarte misto.
bonsai1i

Cine e cu capul în nori vede primul când se înseninează

Preda Mihăilescu este fratele mai mic al antropologului Vintilă Mihăilescu. Asta nu cred insa ca are vreo importanta. Insa, Preda Mihăilescu este profesor universitar de matematici în Germania şi una dintre minţile strălucite ale României care a ales Exilul. Adevarul publica astazi un tare frumos interviu cu Preda Mihailescu. Sa-l cititi, este al doilea interviu dat vreodata de catre domnul profesor in presa romaneasca.

Cine are capul in nori poate vedea mai devreme când se înseninează. Când exerciţiul gândirii este şi muncă zilnică, are loc dezvoltarea unei altfel de atitudini faţă de contingent. Unora le poate apărea ca una „cu capul in nori”. Dacă nu eşti tocmai obosit sau surmenat, gândirea te ajută şi să ai o recepţie mai bogată a lumii concrete, observi lucruri pe care alţii le trec cu vederea. Oricum, eu am lucrat aproape 20 de ani în industrie şi pot pune întrebarea – „Dacă noi avem capul in nori, ei unde îl au?” Uită-te ce catastrofe produc oameni din „real world”, şi se bat cu pumnul în piept cu „previzibil” şi „creştere” şi alte prafuri în ochi.

 

Lista de colectii

Am fost la un moment dat, mai demult, la o expozite de colectii. Si la expozitia de colectii erau multi colectionari care venisera sa isi expuna colectiile. Si am dat, deci, peste multe colectii.

Unele dintre colectii:

-colectie de rame de ras (nu am insistat neaparat sa aflu toata povestea)
-colectie de bibelouri salvate de la bunica
-colectia unui medic cu chestii gasite in stomacul sau in gatul pacientilor lui de pana in 10 luni (ace de siguranta, abtibild cu smiley face sau nasturi sau banuti)
-colectia de BD-uri cu Conan Barbarul
-colectie de mamarute, multe si de toate felurile
-colectie de pliculete de zahar de la o Nico care a calatorit mult si care bea cafeaua neagra, fara zahar si s-a gandit daca tot sunt pliculetele ei si nu le foloseste, sa faca o colectie
-colectia de perle ale copilului ei, scrise de o mama pe post-it-uri (Toma, 3 ani si ceva”Mami, daca o pup prea mult pe sora mea, nu se strica?”)
-colectie de sticulte de parfum, de dopuri, de servetele, de pliculete de ceai.

Eu am colectionat cand eram mica multe carti postale.