Pozitia mea despre pozitia copilului

Nu, nu am o pozitie despre film, cel putin nu o pozitie temeinica sau superargumentata, am doar o parere, o parere simpla de om ce a fost la filmul romanesc care a adunat cei mai multi oameni in sala de cinema dintre toate filmele romanesti din ultimii ani. Dar, mi s-a parut un titlu bun asta cu pozitia despre pozitia…ua, uaaaa, uaaaa…:).

Cel mai mult cred ca m-a impresionat la Pozitia Copilului drama atat de mare care nu este urlata, ci pur si simplu prezentata. Răzvan Rădulescu şi Călin Netzer aveau o  poveste de zis pe care, din pacate, o stiau preabine personal. Asa ca drama avea putere inca inainte de a fi pusa pe hartie, inainte de a deveni scenariu. Este, deci, mult dramatism in subiectul filmului. Dar nu e un dramatism dramatizat peste putinta, teatral, penibil si exagerat. Drama se tine intr-un echilibru sfasaietor si revoltaror, oamenii joaca film, nu teatru si de fapt nici macar nu ai impresia ca joaca film. Par sa joace viata pur si simplu. Si cand reusesc oamenii astia sa joace viata atat de firesc, se naste emotia. Emotia spectatorului care pleaca din sala de cinema incarcat cu un plus de perspectiva si doua-trei trairi noi.

Scena mea preferata din film e cea ca dialogului dintre un camatar-mator al accidentului (Vlad Ivanov), cu un ML care oricum e mai tare decat orice Audi si o mama (Luminita Gheorghiu) care, lucida si disperata devine cel mai abil negociator. Dialogul e temperat, disperat, ingrozitor de lucid, revoltator si foarte, foarte puternic.

pozitia copilului

One thought on “Pozitia mea despre pozitia copilului

  1. Scena cu Vlad Ivanov e si preferata mea din film. Am fost de două ori să îl văd la cinema și scena asta e foarte bine jucată. Atât de bine, încât o persoană cu același statut precum rolul lui Ivanov nu înțelege glumița cu bacșișul lăsat pe masă. Îi ia ceva timp să proceseze și îl mai și blamează, vociferând în sală. “Nu înțeleg ce vrea boul ăsta!”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *