Astazi am trecut pe la Lorin la 18:45. M-a intrebat pe Facebook “bagi un lorgean sambata seara?” si a sunat bine intrebarea, asa ca am bagat. Mai fusesem la Lorgean Theatre, teatrul lui Lorin de pe Sipotul Fantanilor, la Acasa.
Tema performance-ului “sfarsit (work in progress)” a fost legata de imbatranire cumva. In sala nu aveau voie sa intre decat oameni peste 30 de ani. Si Robert Balan a povestit asa, in cuvinte de viata, nu de teatru, despre cum, dupa ce treci de treizesci, treizecisiceva incepi sa spui mult mai des “pe vremea mea”, incepi sa stii si alte nume de pastile in afara de asipirina si paracetamol, stii ce beneficii pentru sanatate au strugurii presati la rece si tot asa…Evident, oamenii care au venit la spectacol au adus drept bilet de intrare cate un obiect care semnifica pentru ei inaintarea in varsta. La final am povestit, intr-un scurt moment de miniterapie, povestea obiectelor. Au fost dintre cele mai ciudate de la esenta de tei argintiu buna pentru insomnii la o camera web, un tub de corega sau unul de parodontax.
Una peste alta am luat si o hotarare azi: eu nu vreau sa imbatranesc niciodata.