Incerc sa colectez deseurile selectiv si ma duc in fiecare sambata la containere sa pun cuminte sticla la sticla, hartia la hartie si plasticul la plastic. Cred e e bine.
Si am gasit azi niste cifre pe care le scriu aici ca sa nu le pierd. Cica:
– fiecare tona de hartie reciclata salveaza 17 copaci
-reciclarea unei doze de suc de aluminiu reduce consumul de energie echivalent cu energia consumata de un televizor pornit timp de 3 ore
-in Romania aproape 9 milioane au acces la containere de reciclare selectiva
Nu am nimic contra reciclării cu singura condiţie ca aceasta să existe. Am prins şi timpurile dinainte de…, şi cele după… Aşa că pot să-mi dau cu părerea.
Înainte de 89 tot tămbălăul cu reciclarea era doar o altă pârghie pentru conducerea ţării de a face rost de ban. Pentru că eram OBLIGAŢI să aducem la şcoală în fiecare an o cantitate anume de hârtie, un număr de sticle şi borcane, fiare vechi. Dar, dacă nu puteam, erau buni şi… banii!
După ’89 s-a ales praful – pentru o vreme – şi din ceaa ce se mai putea numi industrie a reciclării. Cu toate că intrasem într-o perioadă a consumismului agresiv, mai ales după apariţia supermarket-urilor. Başca umplerea cutiilor poştale cu tone de fiţuici publicitare. Şi cu toate astea reciclarea a fost ŞI ESTE văzută doar ca un capitol obligatoriu în relaţiile cu UE, care trebuie bifat.
Aşa că s-au trântit nişte containere puse ca la expoziţie, pe la colţurile străzilor! Unele la SUTE de metri de orice locuinţă. Să zicem că-i bine şi aşa. Măcar să fie peste tot.
Dar… Ce se întâmplă cu aceste deşeuri DUPĂ aceea? Păi sunt strânse în unica maşină de salubriaze şi duse la unica… groapă de gunoi. Abia acolo urmează să fie selectate de către ţigani (cei mai nenorociţi dintre ei, care trăiesc pe gropile de gunoi), prin metoda… manuală, şi rodul muncii dus la REAT pentru a-şi câştiga şi ei o pâine de azi pe mâine.