Festivalul de teatru independent “Scrie despre tine” de maine pana pe 10 iunie

Prima editie a Festivalului Scrie despre Tine isi propune sa vorbeasca despre oameni si povestile lor traite. O sa “vorbeasca” prin piese de teatru, experimente, exercitii de scris, interviuri si tot asa. Este pentru prima oara in Romania cand un festival este dedicat in intregime produselor artistice generate de documentarea experientelor personale.

Ce se va intampla in Bucuresti intre 10 mai si 10 iunie in cadrul Festivalului “Scrie despre tine”:

  • un spectacol irlandez ( “Solpadeine is my Boyfriend”, un text scris si jucat de Stefanie Preissner, bazat pe o intamplare reala). Teatrul Act, vineri, 10 mai, de la ora 19.00, si sambata, 11 mai, tot de la 19.00. intrarea este libera. Sambata, intre 14.00 si 16.00 Stefanie Preissner si regizoarea Gina  Moxley vor sustine la Act si un atelier de actorie si scriere personala. Nici pentru acesta nu se percepe taxa, trebuie trimis doar un mail la  scriedespretine@gmail.com.
  • 5 premiere pe texte noi romanesti scrise de dramaturgi debutanti, fara experienta anterioara in teatru, care au scris cate o piesa de teatru despre povestile lor
  • 10 spectacole lectura pe texte in lucru in cadrul atelierului Scrie despre tine
  • ateliere deschise
  • experimente online si offline
  • scurtmetraje pe texte dezvoltate in cadrul atelierului

Activitatile din cadrul Festivalului vor avea loc la: Teatrul Act, Spatiul Platforma (Anexa MNAC), Club Legere, Teatrul De Arta Bucuresti, Teatrul Apropo, Teatrul de Comedie, Teatrul LUNI de la Green Hours, Carturesti, Urbanesc.

Rezervari se pot face la scriedespretine@gmail.com.

scrie despre tine

Voluntar la Teatrul Tandarica


tandarica
In fiecare an, Tandarica organizeaza Festivalul de Vara “Teatru, strada si copil”, care are ca scop aducerea teatrului de animatie mai aproape de public, dar are si un caracter social, oferind acces la teatru unor copii din medii defavorizate. Festivalul se desfasoara intre 18 mai si 22 septembrie, in diferite locatii (Sala Lahovari sau Teatrul Itinerant amplasat in mai multe parcuri bucurestene).

Daca vrei sa faci parte din echipa lor de VOLUNTARI, trimite un mail la contact@teatrultandarica.ro cu motivatia ta de a te implica in proiect.

Detalii: Teatrul Tandarica

Descoperiri tarzii: dudele si visinele

Exista sigur o mancare de care nu te-ai atins toata viata pana la o anumita varsta. E felul ala de mancare usor ciudat, fata de care ai avut o ciudata retinere. Apoi, intr-o zi, ti-a pierit ca prin minune orice  retinere. Ai gustat. Ti-a placut. A intrat in carnetelul tau cu mancaruri bune.

Niste exemple? La mine…ciorba de burta (descoperita dupa 23 de ani), pe la prieteni biftecul tartar sau limba cu masline.

Oricum, eu vroiam sa zic aici despre niste fructe descoperite tarziu, dar am facut introducerea cu mancarea pentru ca nu mi-a venit acuma, pe loc, o alta introducere. Deci, fructele pe care le-am descoperit destul de tarziu: dudele si visinele. Merita si ele sa vorbesc un strop despre ele, asa ca o sa o fac chiar acum.

Despre dude am crezut mereu ca sunt niste mure mutante, un fel de ruda saraca a murelor care n-a avut bani de munte si s-a cocotat in copac. Un fel de mura mai fara gust. Asta pana vara trecuta cand, dupa ce mi-am distrus prin patare o frumoase pereche de balerini crem, trecand pe sub un dud care, din exces de zel, a facut covor de dude pe trotoar, am decis sa ma razbun. Am inceput sa mananc dude si sa trag dudul de crengi. Si am mancat, si am mancat si mi-am patat si bluza. Si erau bune. Foarte coapte, dar nu prea coapte, dulci, dar nu foarte dulci. Textura buna, deci o placere.  Iar murdaritul mainilor, de nepretuit. De vara trecuta imi plac dudele.

Sursa foto si despre dude: foodart.ro

dude-negre

Despre visine am crezut din nou gresit. Ruda saraca a cireselor de data asta, ramasa fara zahar si fara vecini de la care sa imprumute. Asta pana acu vreo sapte-opt veri cand era mult prea cald ca sa mai stau in oras. Dar, trebuia sa stau in oras. Asa ca m-am dus la piata. Erau multe visine la piata, cred ca era exact sezon. Si am luat doua kile de visine. Si le-am mancat pe toate singura intr-un parc frumos si a fost cel mai racoritor desert din viata mea. Mi-au potolit si setea si au alungat magic si caldura si au devenit fructele mele preferate. Apoi, au urmat visine direct din copac, multe, de la tara, mari, dar potrivit de mari, perfecte, perfecte!

Sursa foto visine si o reteta de briose: culinario.ro

visine

Dudelor si visinelor, aveti niste randuri si intreaga mea apreciere!

Despre Sărbători

Am dat peste un text al lui Vintila Mihailescu scris pentru Dilema Veche si l-am urcat aici sa nu il pierd:

“Sărbătorile sînt, de fapt, timpul sacru al unor ritualuri menite să păstreze rînduiala lumii şi să susţină rostul oamenilor. Ele sînt practicate întrucît – şi în măsura în care – oamenii respectivi cred în această rînduială şi se roagă pentru acest rost. Sărbătorile ţin, astfel, mai mult de obligaţiidecît de distracţii. Căci toţi cei care participă la ele au convingerea profundă că aşa este rînduit de cînd lumea, că sărbătorile (adică ritualurile respective) le vor face viaţa mai uşoară, dar şi invers, că nerespectarea lor va atrage nenorociri. Sărbătorile, multe la număr, sînt păstrate deci cu sfinţenie din respect şi din teamă, nu din lene sau simplă plăcere. Şi nici de dragul „păstrării tradiţiilor“! Pe scurt, sărbătorile ţin de ontologie, nu de entertainment. Faptul că sînt însoţite, adesea, şi de petrecere este cu totul altceva: bucuria face parte şi ea din ritual.”

 

Proiectul “Bodega”

Ioana Moldovan are un proiect foto numit “Bodega”. Pe langa fotografiile cu iz de nostalgie in ele, descrierea proiectului in engleza mi se pare savuroasa. Va invit cu drag sa vedeti intregul proiect foto al Ioanei Moldovan pe site.

The “bodega” – originally meaning a sort of small wine shop – is for most of the Romanian villages the only form of entertainment, their only escape from everyday life. Lacking other cultural or social establishments, the bodega becomes an important place for the community, the site where people meet, talk, drink, enjoy the company of others, share their thoughts and problems, where they laugh. With jobs in agriculture at an all-time low, some people end up spending a lot of there time in there.”

Foto credits: Ioana Moldovan

Citit În – o initiativa a Teatrului Senzorial-Labirint

Citit În este o initiativa interesanta apartiand laboratoriştilor de la “Teatrul Senzorial-Labirint” (a initiat si organizat pana in prezent cateva spectacole bune si evenimente excelente de teatru labirint și teatru senzorial).

Pana acum au mai citit asa:

Ii gasiti pe Facebook Citit În sau pe blogul Citit În.

Urmatorul eveniment este Citit În Poezie Japoneză pe 9 mai. Sunt fix 35 de locuri.

Cuiburi făcute
pitulici cântând
în tufişuri

Citit În Poezie Japoneză. 9 mai. Ora 7.30. Parcul Herăstrău (lângă Grădina Japoneză). Detalii si inscrieri pe Citit In.japoneza

Matei Vişniec despre cuvinte

In “Scrisori de dragoste catre o printesa chineza”, Matei Vişniec zice despre cuvinte printr-unul dintre personaje . Si zice atat de frumos si de adevarat incat vreau sa pastrez aici zicerea lui si sa va rog sa cititi cartea.

“Sunt enorm de multe cuvinte de care sunt indragostit. Dar e adevarat ca imi plac mai ales cuvintele carnoase, rubensiene (…)

Exista cuvinte care se cauta cu mare tandrete…Cuvinte care alearga unele dupa altele vieti intregi…Cuvantul iubire, de exemplu…Ati observat cum cuvantul iubire este intotdeauna indragostit de cuvantul totdeauna? Si totusi, ce cuplu nefericit, cuvantul iubire si cuvantul totdeauna. Intre ele lucrurile nu merg niciodata prea bine. Iar ele o stiu…(…)

Sau cuvantul viata, care alearga intotdeauna dupa cuvantul prezent.

Sau cuvantul tandrete, care alearga intotdeauna dupa cuvantul inca.

Sau cuvantul vis care detesta cuvantul trezire.

Sau cuvantul suflet, care nu viseaza decat la cuvantul pereche.

Cuvantul sarut care nu se poate dezlipi de cuvantul gura, iar cuvantul inima nu bate decat pentru cuvantul dorinta

Scrisori de dragoste către o prinţesă chineză, Matei Vişniec

In orasele mici, de provincie, sunt mai multe lucruri care lipsesc. Printre acestea se numara cinematografele si librariile. In Sighisioara avem noroc. Este totusi o librarie destul de mare si de veche. O librarie care are si carti, dar si hartie creponata si pixuri. Are chiar si mine de creioane mecanice, dintr-alea de 0,5. Dar, libraria asta nu prea are carti in afara de Dan Brown sau Sandra Brown (io credeam ca asta nici nu mai exista pe piata). Alte carti care umplu rafurile: manuale scolare, carti de bucate, carti de colorat, Paulo Coelho. Cam atata. Beltristica mai ok, mai deloc.

Totusi, am gasit ieri Matei Visniec- Scrisori de dragoste catre o printesa chineza. Am citit-o cu o incredibila placere si aproape pe nerasuflate. Are si putine pagini, ce-i drept (ca si cum asta ar conta). Mi-a lasat un gust atat de bun in cap si in gura, incat am zis sa va zic si voua de ea. Cartea contine doua proze scurte: “Cum am dresat un melc pe sânii tăi” si “Scrisori de dragoste către o prinţesă chineză”.

Prima- “Cum am dresat un melc pe sânii tăi” este o poveste cu multa, multa iubire in ea. Este despre un El, o Ea si organele interne ale iubirii lor si trairile externe ale aceleiasi iubiri. Totul frumos si aproape diafan, erotic si niciodata vulgar, profund, dar foarte usor mergator la suflet.

”Sunt nopți, de exemplu, când mă trezesc la trei dimineața cu un gust amar în gură și cu senzația de vid în piept. Gustul amar nu e nici o problemă, e gustul absenței dumneavoastră. Dar senzația de gol din piept e ceva greu. Să te simți golit și să nu înțelegi nimic, e grav. Să îți dai seama că pieptul tău este gol, că inima ta nu mai e la locul ei, că inima ta nu mai e cu tine, că inima ta a fugit de acasă..e grav. Să aprinzi lumina şi să îţi observi inima tărându-se ca un crab pe pământ, îndreptându-se către fereastră, căţărându-se pe draperie, şi încercând să evadeze pe fereastra deschisă.. vă jur, doamnă, toate aceasta mă rănesc… Din fericire, inimile nu aleargă prea repede şi le putem prinde în casa scărilor sau în faţa imobilului. “

“Marimea inimii este cam o data si jumatate marimea pumnului nostru strans…Adica atat. Un pic mai mica la femei decat la barbati….Asta e important, asta…Si inima unui adult cantareste intre 300 si 350 de grame, asta e tot, este demonstrat, intre 300 si 350 de grame indiferent de lucrurile pe care le-am trait, de emotiile pe care le-am avut, de durerile pe care le-am simtit”

A doua-“Scrisori de dragoste către o prinţesă chineză” este despre flori, dar de fapt este despre curtoazie si iubire cumva. Este despre nuantele mii ale iubirii, cand un cuvant are efectul unei bombe nucleare iar aripa de flurure care cutremura universul este o constanta a dialogurilor zilnice. Este despre acele nuante care fac o relatie sa se invarta sau sa nu se invarta, sa te ameteasca sau sa nu, sa te tina in picioare sau sa te doboare. Si nuantele astea sunt traduse cumva intr-un semi-mini-thriller cu doi actori: doua florarii chinezesti.visniec

Matei Vişniec, Scrisori de dragoste pentru o prinţesă chineză, Humanitas

 

Azi a inceput un nou sezon I’MPORTANT

O intrebare, oameni diferiti, raspunsuri diferite si o serie de filme mai mici. I’MPORTANT este o serie de filme mici cu oameni care raspund la intrebarea “Ce este important?”. Este proiectul unui prieten drag,  Stamatin.

Azi a inceput sezonul 4 din I’MPORTANT. Puteti vedea primul episod aici.

Pentru a urmari proiectul: tumblr IMPORTANT sau Facebook IMPORTANT. 

p.s. pe la finalul sezonului trei am raspuns si eu la intrebarea “Ce este important?” si a fost mai greu decat mi-as fi imaginat.