Profesie, meserie, job

Am cateva bloguri pe care le citesc cu mare, mare placere si unul dintre ele este cel al lui Dan Alexe. Si, desi e un strop nepoliticos, dar nu vreau sa pierd, o sa notez aici niste crampeie dintr-un articol interesant despre niste cuvinte pe care le pronuntam des zi de zi. Si cum imi plac si cuvintele mult, si zi de zi tot mult, iata mai jos cateva dintre aceste consideratii:

Inainte oamenii aveau o „profesie” sau o „meserie”. Acum au cu toții câte un „job”.
Jobul e anonim și interșanjabil. Jobul e ca batistele de hârtie: se aruncă după ce l-ai folosit un pic. Pînă mai ieri, „meseria” se învăța, „profesia” se studia… ba chiar unii aveau o „vocație”. Vocație vine de la vox, voce in latină si însemna că unii erau „chemați”, in-vocați, erau predestinați, aveau o „chemare” pentru un anume meșteșug, pe care îl practicau la limita artei.

In mod inconștient, însă, apostolii flexibilității prin joburi temporare simt totuși ca nu e vorba acolo de muncă reală. Nu-i auzi niciodată vorbind despre „job”-ul de țăran. Fiind oricând de aruncat, jobul nu implică de fapt muncă reală.

Motiv pentru care se și aplică mai ales pentru funcții prin ministere si instituții. „Și-a găsit un job la ministerul de externe”, auzi deseori. Sau un job la ziarul cutare. Și auzind „job” știi pe loc că nu e vorba de o „vocație”.

În lumea „job”-ului, sau despre degradarea noțiunii de „muncă”…

”Lucru“, “pramatii” si atitudinea româneascã faţã de muncã

One thought on “Profesie, meserie, job

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *