Am citit prima data “Particule elementare”. Eram in Scotia cu un baiat, in vacanta si noroc ca eram cu un baiat in vacanta. Am citit-o si pentru ca mai toti prietenii mei imi povesteau ca Houellebecq e dintre scriitorii “aia buni”. Aveam cumva o banuiala in acest sens pentru ca imi inspira incredere scriitorii cu nume greu de scris corect si cu pronuntare incerta din prima incercare. Houellebecq (hai ca nu e asa greu, doi de “l” si “cq” si apoi la pronuntare un “h” mut 🙂 mi-a confirmat aceasta minipenibila teza. Apoi am citit “Posibilitatea unei insule” si mi-a placut si asta.
A venit si randul romanului “Harta si teritoriul” si aveam asteptari mari. Nu musai pentru ca luase Goncourt in 2010, ci pentru ca starnise ceva controverse: unii ziceau ca si-a atins apogenul Houellebecq si a bagat in romanul asta mai toate elementele care ii adusesera anterior succesul, ca e o atingere a maturitatii artistice intr-un fel, altii ziceau ca e un roman dezamagitor, adica, practic o tampenie.
Mie imi plac si maturitatile, si tampeniile, asa ca romanul mi-a placut mult. Si mi-a placut pentru ca e cinic, ironic, autoironic, amuzant si macabru pe alocuri, scandalos, orium e Houllebecq. Elementelele de cultura pop intra firesc printre paginile romanului si m-au incantat pasajele din brosura de prezentare e unui Audi A6 sau dintr-un ghid Michelin.
Poate ca e Houellebecq un teribilist care e pus pe socat lumea si pe iesit in evidenta si face dintr-asta o strategie de promovare. Prea putin ma intereseaza. Mie “Harta si teritoriul” mi-a placut, iar Houellebecq reuseste des sa ma puna pe ganduri. Pusul pe ganduri e lucru mare si cand un scriitor reuseste asta cu o carte sau macar cu cateva randuri din ea e lucru si mai mare.
Daca aveti totusi prieteni care va zic sa va apucati de Houellebecq, poate nu incepeti chiar cu “Harta si teritoriul”…desi….stiti ce?…incepeti-l de fapt pe Houellebecq oricum si de oriunde, numa’ incepeti-l. Chiar e un scriitor dintr-aia buni: cu verva, cu viziune, cu energie in cuvinte si in idei! Si care te pune pe ganduri in multe dintre randuri.

Michel Houellebecq, “Harta si teritoriul”, traducere si note de Daniel Nicolescu, Editura “Polirom”, 408 pag.