Luna si doi bani jumate de W. Somerset Maugham

“Luna si doi bani jumate” de W. Somerset Maugham este un roman mijlociu, cica  biografia romantata a lui Gaugain, pictorul. Da, cartea are in centrul ei un personaj-pictor genial si neinteles in timpul vietii si da, se ajunge la un moment dat si in Tahiti. Dar, mi-a placut enorm de mult romanul asta mijlociu pentru ca imi place la nebunie de W. Somerset Maugham. Este ironic mereu si parca ia uneori la misto si scrisul, si viata, si pe propriile-i personaje chiar. Imi place ca te face sa razi cand iti zice cele mai triste adevaruri, si te face sa plangi la glume care par amuzante, dar nu sunt, de fapt. Si in “Luna si doi bani jumate” se discuta despre arta/ geniu si despre dragoste/nedragoste. Si uite cateva citate din carte, sa ramana aici, pe blog, ca sa le pot regasi oricand, desi-s cam misogine, asa…

“Nu stiu cine a recomandat oamenilor ca, pentru matuirea sufletului, sa indeplineasca zilnic doua fapte ce nu le sunt pe plac.”

“O femeie ii poate ierta unui barbat raul pe care i-l face, dar niciodata nu-i va ierta sacrificiile facute de dragul ei.”

“(…) la barbati de obicei  dragostea este doar un episod care isi gaseste locul printre celalalte treburi ale zilei (…). Sunt prea putini  barbatii pentru care dragostea reprezinta locuril cel mai frumos de pe lume si acesti barbati nu sunt foarte interesanti. Pana si femeile pentru care subiectul este de un interes suprem ii dispretuiesc pe acesti barbati.”luna si doi bani jumate

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *