Gael García Bernal este un actor de care m-am indragostit asa, ca de un actor, inca de cand l-am vazut in Amores Perros. In The Science of Sleep mi-a placut de el, dar mai putin de film care film nu prea mi-a placut asa de mult.
Aseara l-am revazut in NO, un film chilian (de fapt, SUA-Mexic-Chile, dar ce mai conteaza). Filmul “NO” (regizor: Pablo Larrain) a fost printre cele premiate la sectiunea Quinzaine des réalisateurs a Festivalului de la Cannes anul acesta.
Stiam despre film ca e ceva cu Pinochet si cu politica. Da, e cu Pinochet si cu ceva politica, dar mai mult e despre comunicare politica. De fapt, e cam pretentios comunicare politica- e publicitate electorala. Si e cu un director de creatie filmul interpretat de Gael Garcia Bernal, baiatul frumos de care va ziceam in primul paragraf. Si, filmul se intampla in Chile in 1988 cand, ca raspuns la presiunile internationale de legitimare a puterii se organizeaza un referendum: SI ou NO pentru ramanerea lui Pinochet la putere.
Ei bine, baiatul asta, director de creatie si agentia lui fac campanie pentru NO.