Monthly Archives: November 2014

Cea mai buna pizza din Bucuresti

Pentru mine, cea mai buna pizza din Bucuresti e la Garlic Pub- pomodorri sechi cu extramozarella.

Am intrebat pe Twitter si am mai aflat locuri de mancat pizza buna:

  • Bellini de la Universitate (Simona Tache)
  • Fabio cu dovlecei, brinza de capra, mozzarella si marar 🙂 (Cristina Bazavan)
  • Capricciosa, Trattoria il Calcio și Pizza Hut (Cabral)
  • Trattoria Il Calcio Clucerului (Corina Scheianu)
  • Phd, pizza carbonara cu blat crown (Auras)
  • si am mai aflat clasicele Presto, Trenta, Pizza Hut, Springtime in gara cand astepti trenul:)

Dacia la Gaudeamus

In fiecare an Dacia sustine Targul de Carte Gaudeamus si mai face si o campanie creativa pentru a marca acest moment.

Dupa foarte interesante aplicatii de Facebook din anii trecuti, anul acesta a venit randul mirosurilor de carti sa fie elementul central al campaniei.

Vizitati Dacia la Gaudeamus.

In curand se dau oficial cadouri, in curand dau din nou idei de cadouri

Din 2009, de cinci ani deja in fiecare an, in luna decembrie public toata luna cel putin o idee de cadou pe zi. In fiecare zi.

Anii trecuti am avut asa:

Idei de cadouri 2013

Idei de cadouri 2012

Idei de cadouri 2011

Idei de cadouri 2010

Idei de cadouri 2009

Daca aveti idei si le voi considera interesante, le voi publica pe blog in luna decembrie.

Scrieti-mi un mail la jitariuc AT gmail.com.

Sa primim cadouri frumoase in decembrie si in general:).

Diminutive pentru a simplifica traumele

Povestea Soirs ca a depistat o forma de dementa sociala, ma rog, mai multe, dar una se manifesta sub forma diminutivarii lucrurilor de care vrem sa fugim cumva.

La magazine, oamenii dau rest ‘bănuţi’, un ‘bonuleţ’, ei fac ‘o facturică’ sau pun – literalmente – ‘o ştampiluţă’. Sunt diminutivate lucrurile pe care le vrei inofensive fiindcă sunt simptomul unei traume (aici, pauperitatea). Noi nu vă luăm bani; vă percepem nişte ‘bănuţi’; la drept vorbind vă dăm marfa aproape gratis; în schimb livrându-vă un ‘bonuleţ’. Totul e mic, insignifiant, cald, intim. Raporturile dintre noi sunt vizibil amiabile, nicidecum unul dintre noi nu face profit de pe urma celuilalt în incinta comercială, nicidecum banii aflaţi cu câteva clipe înainte în portofelul dvs. nu ajung câteva clipe mai apoi în sertarul nostru de casierie, într-un număr obligatoriu mai mare decât ar face marfa. Nu vă traumatizăm în niciun fel, realitatea este vis; la intrare zâmbim, la ieşire vă urăm la revedere şi sănătate; vă putem spune şi pe nume, nu cel de familie ci pe numele mic, adăugând ‘domnul’ sau ‘doamna’ în faţă; de pildă, ‘doamna Ana’. De sărbători, vom împodobi cu beteală chenarul tejghelei, rafturile şi veţi auzi pe fundal colinde. Le veţi putea asculta când, în aglomeraţie, vă vom pune politicos în vedere să aşteptaţi ‘un minuţel’. În autismul sufixului diminutiv nu sunt percepuţi oameni sau realităţi, ci, afectiv, obiecte parţiale. Decuplezi realul, reducându-i complexitatea, anulând imaginea lumii şi angoasa raportului la celălalt.

Un tramvai numit dorinta si cum ajungi la Unteatru

Am descoperit azi Unteatru. Este un teatru independent, un loc cald. E ascuns intr-o casa. Cum vii in jos, pe Victoriei, treci de Cladirea CEC si te indrepti spre Splai. Dupa cladirea CEC faci prima stanga si mergi pana la capatul strazii. Apoi faci iarasi stanga si intri pe strada Ilfov. Si ai ajuns la o casa. Intri in curte. Pe o usa in dreapta de data asta scrie UNTEATRU. Intri si sunt mai multe incaperi – sali de asteptare. Pline de canapele roase, scaune comode, un frigider cu autoservire- lasi bani in cutie- si cu niste umerase care nu sunt garderoba, ci sunt haine de vanzare. Locul pare o casa boiereasca lasata in paragina- usor decadent pare totul, usor ruginit, usor igrasiat, unor promiscuu. Perfect pentru piesa de azi.

Am descoperit azi o punere in scena interesanta a textului lui Tennessee Williams – Un tramvai numit dorinta. Spectacolul in sine e dureros. Ca si textul. Si doare pentru ca ne aduce aminte de cat de mult traim in iluzii, de cat de rar traim in adevaruri.

un tramvai numit

Regia: Andrei si Andreea Grosu
Scenografia: Vladimir Turturica

Cu: Mihaela Trofimov
Nicoleta Lefter
Liviu Pintileasa
Richard Bovnoczki

Patimile Mariei-un film despre sacrificarea de sine

Prima oara am auzit de “Patimile Mariei”  (regia Dietrich Bruggemann) cand a luat Ursul de Argint pentru Cel mai bun scenariu – Berlin 2014. Stiam ca e cu drama, cu tulburari si multe amstecuri de sentimente grele exprimate fidel in cuvinte puternice.

Dar, primul lucru care m-a frapat a fost imaginea filmului. Fiecare cadru e ca un tablou si iti pare rau ca nu ai o telecomanda. Ai pune stop tot la cateva secvente. Filmul este construit din 14 cadre fixe, lungi care te obliga parca la contemplatie, iti dau timp de digerat si inghitit adevaruri dure si stari apropiate de cataclism sufletesc, presiuni prea apasatoare sau ganduri prea ascunse,

Apoi, mi-a placut prestatia actritei Lea van Acken, fenomenala in rolul Mariei- o fata de 14 ani. Este primul ei rol intr-un film si ii iese perfect.

Musai de vazut. Programul dupa care ruleaza in cinematografe Patimile Mariei: aici.

10675757_660258547406390_3660350448202074892_n

Cu o săptămână înaintea lansării oficiale în cinematografe a filmului “Patimile Mariei”, Parada Film a vernisat o expoziție inedită dedicată celei mai provocatoare producții cinematografice din 2014.

Expoziția reunește 14 femei celebre din teatru, social media, fashion și showbiz. Cele 14 personalități au acceptat provocarea de a poza cu o coroană de spini pe cap precum personajul principal al filmului pentru posterul oficial. Ideea seriei de portrete a pornit de la lungmetrajul inovator și original: 14 secvențe, 14 opriri pe drumul crucii. Portretele poartă semnătura lui Adi Marineci și a art designerului Alexandru Nimurad, machiajul a fost realizat de Diana Ionescu. Fotografiile pot fi admirate până pe 1 Decembrie în Alt Shift din Club Control.

Luminița Gheorghiu, Ilinca Goia, Ana Ularu, Rodica Lazăr, Andreea Vasile, Diana Cavallioti, Crina Semciuc, Ioana Blaj, Mirela Bucovicean, Irina Marinescu, Cosmina Păsărin, Xonia, July Mayaya si Sore Mihalache sunt cele 14 femei care sunt alături de “Patimile Mariei”.

10731216_656654021100176_8860457714822057515_n

Mircea Nicolae sau despre pungi, oameni ce trec treceri de pietoni, salariul minim pe economie, chioscuri si tot asa

L-am descoprit pe Mircea Nicolae si m-am suparat umpic pe mine ca l-am descoperit abia acum. Lucrarile lui sunt foarte surprinzatoare si te fac sa te gandesti. Perfect.

Uite cateva:

Salariul minim: a expus salariul minim pe economie pe Calea Victoriei intr-o vitrina de fite.IMG_3301

Proiectul 100 | 100 de interventii, unele superinteresante in spatiul public.

Lucru bun:

602028_10151648621470432_1026057162_n

Pungi goale: VIDEO.

si tot asa. Mai multe: Mircea Nicolae.