Teorema lui Almodovar | Antoni Casas Ros

Teorema lui Almodovar este un roman semi-poate-autobiografic scris de poate Antoni Casas Ros. De fapt, scriitorul e secret, nu se arata, nu-l stie nimeni si se pare ca ar fi suferit un accident de masina care l-a mutilat. Dar, astea-s doar presupuneri si, sincer, nici nu mi se pare foarte important.

As incepe sa spun despre cartea asta ca incepe foarte frumos:

“Imi imaginez intregul cosmos alcatuit din suspensii eteroclite. O portocala s-ar intalni cu o ecuatie, un copac cu un fluture, un rinocer cu o dansatoare de flamenco, iar eu, de fapt quarcurile mele care danseaza, risipite, m-as bucura de aceste intalniri intamplatoare”

Si continua destul de ametitor cu niste oameni care locuiesc cu un cerb, cu niste atingeri aproape vii, cu niste frici supraumane, cu niste ganduri preaumane, cu un stil de scriitura foarte tavalug, asa, parca scris din stomac si din toata inima. Nu e cel mai usor din lume de urmarit (stilistic pentru ca foloseste constructii baroce deci are cam multe inflorituri cum ar veni) pentru ca iti da de gandit printre fraze construite aproape visceral si, deci, destul de tulburatoare la citire.

188795_4681785937032_550193913_n

_______

“Oricum ce neintelegeri pot aparea intre un om si un cerb? Unul iubeste orasul, celalalt padurea. Unul este vanator, celalalt nu. Unul este hipnotizat de matematica, celalalt de fructele salbatice considerate halucinogene. Se pare ca de asta ii privesc fix pe drumeti.”

“-Numai americanii cred ca animalele plang si au aceleasi sentimente ca si noi.

-Si lacrimile de crocodil?

-Nu e ceva emotional”

Teorema lui Almodovar  de Antoni Casas Ros, Editura Vellant

It’s all about sfera, dude

Peter Sloterdijk este un filosof cam virulent si  (si) de aceea, extrem de luat in seama pe scena dezbaterii publice din lumea astea pe teme dintre cele mai complicate printre care se afla, desigur, si viata sau sensul lumii:).

In fine, citind Teorema lui Almodovar am dat in postfata de o redare foarte buna a teoriei lui Sloterdijk despre sfera ca spatiu ontologic prin excelenta (el a si scris Trilogia Sferelor) si o trec mai departe. De la uter si abdomenul femeii insarcinate la planetele si forma universului cunoscut asa cum apare ea cartografiata, de la picatura la celula, existenta vie poarta in ea -si se poarta in-  sfere. Sfera precede  existenta care o umple asa cum apa umple vasul. Vorbim despre un tropism al sferei in tot ce e viu de fapt de la ariciul incolacit in fata pericolului, la sculturile lui Brancusi sau androginul din mitul platonician.

 

Rezolutii de Anul Nou

Obisnuiam sa imi zic la fiecare sfarsit de an ce as dori sa fac in noul an. O dorinta recurenta era sa citesc, sa reiau traducerile din romana in franceza, sa ascult mai mult oamenii din jur si cam astea plus inca, desigur, vreo noua-zece dorinte concrete, variabile de la an la an.

Acum dau peste un interviu cu Mugur Ciumageanu (un om de care tare imi place si un psihoterapeut care are multe lucruri semnificative de zis) despre rezolutiile de nou an care cica nu sunt decat niste programari pentru esec. Poate cititi si voi interviul pentru ca e foarte, foarte interesant. Preiau doar cateva idei ca sa nu se piarda. Mugur zice asa:

  • atât de multe promisiuni de Anul Nou au fost încălcate… E un fapt cunoscut de decenii. În Statele Unite, de exemplu, numărul abonamentelor la sălile de fitness în luna ianuarie este cu 200% mai mare decât în toate celelalte luni.
  • nu te poţi bucura la comandă, nici nu te poţi întrista la comandă, nu poţi fi fuzional sau efuzional la comandă, numai pentru că este sfârşit de an, mijloc de an, aniversare de ziua mamei sau mărţişor.
  • de sarbatori, noi, cu toţii, obligatoriu, în acest moment, va trebui: A – să cumpărăm şi B – să ne bucurăm de ceea ce cumpărăm“. Deci am această problemă. Că ieşim dintr-o zonă a unei bucurii organice şi naturale, care era cea în care noi ne asociam unui rit tradiţional şi unor precepte care spuneau: „E vremea adunatului împreună“ şi intrăm într-o zonă a consumului.
  • Lucrurile sunt complicate, pentru că, de fapt, noi suntem nişte fiinţe care nu pot trăi până la capăt bucuria la comandă şi împărtăşirea la comandă.
  • rata tentativelor de suicid între Crăciun şi Anul Nou este mult mai mare decât în oricare altă perioadă a anului, iar consumul de servicii de urgenţe psihiatrice este cu 25% mai mare decât în restul anului.

Hai s-avem un final de an cu somn si citit si un an bun cu citit si viata misto in el!

Pluto e un verb

Dupa marea nedreptate a scoaterii planetei Pluto din sistemul nostru solar in calitatea sa de planeta, e bine ca s-a facut acu ceva vreme dreptate si lui Pluto i s-a recunoscut importanta. Recunoasterea a venit sub forma introducerii cuvantul Pluto in dictionar (OK, OK, dictionar “urban”) cu sensul:
To “pluto” is “to demote or devalue someone or something,” asa sum s-a intamplat si cu planeta.
(Sursa:aici)

Totusi nu e dictionarul la fel de important ca sistemul solar, dar confera totusi un status apartenenta la dictionar, nu?

Lista de nume de sali de cinema

Sunt din Sighisoara. Tatal meu lucra de cand il stiu la un cinema. Unicul, poate singurul din oras. Cinema Lumina. De prin nouazecisiceva cinematograf-ul s-a desfiintat. De vreo 20 ani , daca nu mai mult, nu mai e cinema in Sighisoara. 35 de mii de locuitori si peste 100, 000 de turisti anual si totusi nu se considera necesar sa se faca un cinema.

Acuma sunt sali de cinema la mall-uri in toata tara, dar au nume extrem de nepitoresti si in general ceva cu “plex” sau “3d” sau “grand”

Mie imi plac mult si numele vechi de cinematografe din Romania si am incercat o lista neordonata alfabetic.

  • Cinema Arta
  • Cinema Lumina
  • Cinema Modern prin Suceava parca
  • Cinema Pescarusul Mangalia
  • Cinema Tineretului
  • Cinema Lira
  • Panoramic în Piatra Neamţ
  • Patria
  • Central, Popular si Bulevard in Braila
  • Cultural in Resita
  • Dacia tot in Resita
  • Studio
  • Aurora
  • Eforie
  • Union
  • Excelsior
  • Flamura
  • Gloria
  • Luceafarul
  • Capitol
  • Victoria

Imi plac mult numele astea ca imi dau asa o stare de calm in cap.

soresciene

Nu mai faceam minuni, sistematic,
Imi placeau minunile ocazionale.
Ajutam o zebra sa-si intre in dungi,
Indreptam un batran de sale.

dedicatie pentru cei care au citit cartea aia de nu-mi aduc io aminte decat inceputul ei ce zicea cam asa: nu inteleg de ce lumea zice ca zebrele sunt albe cu dungi negre si nu negre cu dungi albe.

Crestem idei | Praslea cel Voinic si Merele de Aur

Avem o groaza de oameni misto care au o groaza de idei misto. Pentru ca ideile lor sa prinda viata, alti oameni misto s-au unit si au initiat platforma Crestem Idei.

Acum e pe tapet/ homepage in sectiunea design proiectul Praslea cel Voinic si Merele de Aur de Maria Surducan. Maria are o fascinatie pentru  pentru povestile romanesti, dar si pentru literatura fantasy si isi propune realizarea unui album de banda desenata “Praslea cel voinic si merele de aur” imbinand firul narativ al povestii cunoscute cu intrigi, actiune si personaje neobisnuite, eroi de banda desenata autentici romanesti. Costumele si decorurile sunt inspirate din repertoriul vizual traditional, adaptat si stilizat.

Proiectul presupune realizarea planselor, machetarea si imprimarea cartii. Fondurile stranse o vor ajuta pe Maria sa publice si sa promoveze albumul.

Detalii despre beneficiile donatorilor (fiecare primeste ceva) si despre proiectul in sine pe CrestemIdei.Surducan_Praslea

 

Lista cu animale alcatuita de Borges

Borges face a Celestial Emporium of Benevolent Knowledge’s Taxonomy in eseul  “The Analytical Language of John Wilkins” si zice el  acolo ca animalele se impart in: (personal, gasesc fascinant ca a pus pe lista si categoria “etcetera” sau “others”)
those that belong to the Emperor, 
embalmed ones,
those that are trained, 
suckling pigs, 
mermaids, 
fabulous ones, 
stray dogs, 
those included in the present classification, 
those that tremble as if they were mad, 
innumerable ones, 
those drawn with a very fine camelhair brush,
others, 
those that have just broken a flower vase,
those that from a long way off look like flies

 

Esti un animal, Viskovitz

Citesc destul de mult si ma impresioneaza destul de putine carti. Dar am recitit recent “Esti un animal, Viskovitz” de Alessandro Boffa de la Polirom. Omul asta, nascut la Moscova a lucrat doi ani ca biolog intr-un laborator de genetica animala, pentru ca ulterior sa se dedice studierii creierului uman. Si pentru ca stia multe chestii despre multe animale a scris o carte. In cartea asta, Viskovitz, personajul principal intrupeaza diverse animale ciudate de la un caine politist budist la un pars de padure ce are vise erotice cu o parsa, la un papagal din Caraibe sau un gandac care era carabus si nu stia. Mai jos va citez una dintre povestioarele care mie mi-a placut. Poate va place si voua.

Si ea ce-a spus, Viskovitz

Cu Liuba a fost iubire la prima vedere. Era cea mai frumoasa papagalita dinCaraibe. Astfel, m-am dus la ea fara sa stau prea mult pe ganduri. Faramulte preambuluri, am privit-o in ochi si i-am spus:
-Te iubesc.
-Te iubesc, mi-a raspuns.

A fost inceputul unei mari pasiuni. Cuibusorul nostru de dragoste era junglaintreaga, ardoarea nebuneasca a tineretii ne mistuia pe sub pene, iar cerulintreg nu ne ajungea pentru a-l cuprinde. Cantam, dansam si iubeam in ritmde rumba, de mambo, conga si merengue. Apoi, intr-o zi, m-am hotarat si amintrebat-o:

-Vrei sa te casatoresti cu mine?
-Vrei sa te casatoresti cu mine? mi-a raspuns.
-Bineinteles, dragostea mea.
-Bineinteles, dragostea mea, mi-a raspuns din nou.

Astfel, am construit cel mai frumos cuib din arhipelag si acolo ne-am petrecut luna de miere. Tinand-o strans in brate, i-am spus:

-As vrea atat de mult sa avem puiuti.
Mi-a raspuns ca si ea isi dorea.
Ni s-au nascut doi, niste comori de puisori intotdeauna de acord cu noi, niciodata neascultatori si mereu gata sa neimpartaseasca afectiunea.Ce puteam dori mai mult de la viata?Ceva inedit. Si astfel, am inceput sa ma intalnesc cu o alta papagalita.

Intr-o zi m-am confesat Lubei.

-Am o amanta, i-am spus.
-Am o amanta, mi-a raspuns.
-A mea se numeste Lara, am continuat.
-A mea se numeste Lara, mi-a raspuns.

Ce sa va mai spun? Am incremenit. Sotia mea era amanta amantei mele. Astfel fiind pusa problema, putea sa para o veste buna, dar mi-a fost imediat clarca acel triunghi nu putea continua. Asa ca m-am dus la Lara si i-am spus:

-Alege, ea sau eu.
-Ea, mi-a raspuns.

Atunci m-am dus la Liuba si i-am da si ei ultimatumul.

-Eu sau ea!
-Ea-La naiba cu tine, i-am spus.
-La naiba cu tine, mi-a raspuns.

Eram satul pana peste cap sa fiu permanent luat in ras, sa traiesc din refren in refren. Oare e posibil ca firele nevazute ale vietii sa teasasituatii atat de superficiale? Cum se putea trece de acel punct? In disperare, am hotarat sa cer sfatul unei minti luminate, un papagal ce isi castigase faima de maestru al intelepciunii si de ghid spiritual.

-Maestre, am izbucnit, ce putem face pentru a obtine rapunsuri mai putin previzibile, pentru a scapa de aceasta rutina, de aceasta mediocritate? Spune-mi, maestre, ce trebuie sa facem?
-Sa facem, raspunse inteleptul.

Lista trenurilor

adaugati si voi niste trenuri daca aveti chef

tren de marfa

tren de noapte

trenul foamei

trenul zapezii

tren spre mare

trenul vietii

trenul spre bucuresti

trenul cu locuri pe jos

Trenul acesta pierdut,/
Ganduri si vise desarte..//

tren cu vagon restaurant

tren cu povesti

tren in care te indragostesti

tren superplin

tren cu putine vagoane

tren accelerat

tren marfar

tren spre casa

trenul groazei

ultimul tren

….