Harta si teritoriul de Michel Houellebecq sau despre punerea pe ganduri ca semn de carte buna

Am citit prima data “Particule elementare”. Eram in Scotia cu un baiat, in vacanta si noroc ca eram cu un baiat in vacanta. Am citit-o si pentru ca mai toti prietenii mei imi povesteau ca Houellebecq e dintre scriitorii “aia buni”. Aveam cumva o banuiala in acest sens pentru ca imi inspira incredere scriitorii cu nume greu de scris corect si cu pronuntare incerta din prima incercare. Houellebecq (hai ca nu e asa greu, doi de “l” si “cq” si apoi la pronuntare un “h” mut 🙂 mi-a confirmat aceasta minipenibila teza. Apoi am citit “Posibilitatea unei insule” si mi-a placut si asta.

A venit si randul romanului “Harta si teritoriul” si aveam asteptari mari. Nu musai pentru ca luase Goncourt in 2010, ci pentru ca starnise ceva controverse: unii ziceau ca si-a atins apogenul Houellebecq si a bagat in romanul asta mai toate elementele care ii adusesera anterior succesul, ca e o atingere a maturitatii artistice intr-un fel, altii ziceau ca e un roman dezamagitor, adica, practic o tampenie.

Mie imi plac si maturitatile, si tampeniile, asa ca romanul mi-a placut mult. Si mi-a placut pentru ca e cinic, ironic, autoironic, amuzant si macabru pe alocuri, scandalos, orium e Houllebecq. Elementelele de cultura pop intra firesc printre paginile romanului si m-au incantat pasajele din brosura de prezentare e unui Audi A6 sau dintr-un ghid Michelin.

Poate ca e Houellebecq un teribilist care e pus pe socat lumea si pe iesit in evidenta si face dintr-asta o strategie de promovare. Prea putin ma intereseaza. Mie “Harta si teritoriul” mi-a placut, iar Houellebecq reuseste des sa ma puna pe ganduri. Pusul pe ganduri e lucru mare si cand un scriitor reuseste asta cu o carte sau macar cu cateva randuri din ea e lucru si mai mare.

Daca aveti totusi prieteni care va zic sa va apucati de Houellebecq, poate nu incepeti chiar cu “Harta si teritoriul”…desi….stiti ce?…incepeti-l de fapt pe Houellebecq oricum si de oriunde, numa’ incepeti-l. Chiar e  un scriitor dintr-aia buni: cu verva, cu viziune, cu energie in cuvinte si in idei! Si care te pune pe ganduri in multe dintre randuri.

michel houllebecq

Michel Houellebecq, “Harta si teritoriul”, traducere si note de Daniel Nicolescu, Editura “Polirom”, 408 pag.

Matei Vişniec despre cuvinte

In “Scrisori de dragoste catre o printesa chineza”, Matei Vişniec zice despre cuvinte printr-unul dintre personaje . Si zice atat de frumos si de adevarat incat vreau sa pastrez aici zicerea lui si sa va rog sa cititi cartea.

“Sunt enorm de multe cuvinte de care sunt indragostit. Dar e adevarat ca imi plac mai ales cuvintele carnoase, rubensiene (…)

Exista cuvinte care se cauta cu mare tandrete…Cuvinte care alearga unele dupa altele vieti intregi…Cuvantul iubire, de exemplu…Ati observat cum cuvantul iubire este intotdeauna indragostit de cuvantul totdeauna? Si totusi, ce cuplu nefericit, cuvantul iubire si cuvantul totdeauna. Intre ele lucrurile nu merg niciodata prea bine. Iar ele o stiu…(…)

Sau cuvantul viata, care alearga intotdeauna dupa cuvantul prezent.

Sau cuvantul tandrete, care alearga intotdeauna dupa cuvantul inca.

Sau cuvantul vis care detesta cuvantul trezire.

Sau cuvantul suflet, care nu viseaza decat la cuvantul pereche.

Cuvantul sarut care nu se poate dezlipi de cuvantul gura, iar cuvantul inima nu bate decat pentru cuvantul dorinta

Scrisori de dragoste către o prinţesă chineză, Matei Vişniec

In orasele mici, de provincie, sunt mai multe lucruri care lipsesc. Printre acestea se numara cinematografele si librariile. In Sighisioara avem noroc. Este totusi o librarie destul de mare si de veche. O librarie care are si carti, dar si hartie creponata si pixuri. Are chiar si mine de creioane mecanice, dintr-alea de 0,5. Dar, libraria asta nu prea are carti in afara de Dan Brown sau Sandra Brown (io credeam ca asta nici nu mai exista pe piata). Alte carti care umplu rafurile: manuale scolare, carti de bucate, carti de colorat, Paulo Coelho. Cam atata. Beltristica mai ok, mai deloc.

Totusi, am gasit ieri Matei Visniec- Scrisori de dragoste catre o printesa chineza. Am citit-o cu o incredibila placere si aproape pe nerasuflate. Are si putine pagini, ce-i drept (ca si cum asta ar conta). Mi-a lasat un gust atat de bun in cap si in gura, incat am zis sa va zic si voua de ea. Cartea contine doua proze scurte: “Cum am dresat un melc pe sânii tăi” si “Scrisori de dragoste către o prinţesă chineză”.

Prima- “Cum am dresat un melc pe sânii tăi” este o poveste cu multa, multa iubire in ea. Este despre un El, o Ea si organele interne ale iubirii lor si trairile externe ale aceleiasi iubiri. Totul frumos si aproape diafan, erotic si niciodata vulgar, profund, dar foarte usor mergator la suflet.

”Sunt nopți, de exemplu, când mă trezesc la trei dimineața cu un gust amar în gură și cu senzația de vid în piept. Gustul amar nu e nici o problemă, e gustul absenței dumneavoastră. Dar senzația de gol din piept e ceva greu. Să te simți golit și să nu înțelegi nimic, e grav. Să îți dai seama că pieptul tău este gol, că inima ta nu mai e la locul ei, că inima ta nu mai e cu tine, că inima ta a fugit de acasă..e grav. Să aprinzi lumina şi să îţi observi inima tărându-se ca un crab pe pământ, îndreptându-se către fereastră, căţărându-se pe draperie, şi încercând să evadeze pe fereastra deschisă.. vă jur, doamnă, toate aceasta mă rănesc… Din fericire, inimile nu aleargă prea repede şi le putem prinde în casa scărilor sau în faţa imobilului. “

“Marimea inimii este cam o data si jumatate marimea pumnului nostru strans…Adica atat. Un pic mai mica la femei decat la barbati….Asta e important, asta…Si inima unui adult cantareste intre 300 si 350 de grame, asta e tot, este demonstrat, intre 300 si 350 de grame indiferent de lucrurile pe care le-am trait, de emotiile pe care le-am avut, de durerile pe care le-am simtit”

A doua-“Scrisori de dragoste către o prinţesă chineză” este despre flori, dar de fapt este despre curtoazie si iubire cumva. Este despre nuantele mii ale iubirii, cand un cuvant are efectul unei bombe nucleare iar aripa de flurure care cutremura universul este o constanta a dialogurilor zilnice. Este despre acele nuante care fac o relatie sa se invarta sau sa nu se invarta, sa te ameteasca sau sa nu, sa te tina in picioare sau sa te doboare. Si nuantele astea sunt traduse cumva intr-un semi-mini-thriller cu doi actori: doua florarii chinezesti.visniec

Matei Vişniec, Scrisori de dragoste pentru o prinţesă chineză, Humanitas

 

Lorin are carti

M-a intrebat multa lume de unde poate cumpara “Teatrul din sufragerie” a lui Jean-Lorin Sterian, lucrarea-analiza a “cum se joaca teatru cu casa deschisa”. Ei bine, acuma se poate cumpara de pe net si se poate lua intr-un frumos pachet pentru ca libraria Herb Benet a facut un pachet cu carti de-ale lui Jean-Lorin Sterian:

baltazar si hazardul
scriitorul a iesit la vinatoare
antume
teatrul din sufragerie

Se pot cumpara toate patru la un pret ok, cam prea mic de pe site-ul librariei Herb Benet, adica de aici. Eu zic sa le luati.

Teorema lui Almodovar | Antoni Casas Ros

Teorema lui Almodovar este un roman semi-poate-autobiografic scris de poate Antoni Casas Ros. De fapt, scriitorul e secret, nu se arata, nu-l stie nimeni si se pare ca ar fi suferit un accident de masina care l-a mutilat. Dar, astea-s doar presupuneri si, sincer, nici nu mi se pare foarte important.

As incepe sa spun despre cartea asta ca incepe foarte frumos:

“Imi imaginez intregul cosmos alcatuit din suspensii eteroclite. O portocala s-ar intalni cu o ecuatie, un copac cu un fluture, un rinocer cu o dansatoare de flamenco, iar eu, de fapt quarcurile mele care danseaza, risipite, m-as bucura de aceste intalniri intamplatoare”

Si continua destul de ametitor cu niste oameni care locuiesc cu un cerb, cu niste atingeri aproape vii, cu niste frici supraumane, cu niste ganduri preaumane, cu un stil de scriitura foarte tavalug, asa, parca scris din stomac si din toata inima. Nu e cel mai usor din lume de urmarit (stilistic pentru ca foloseste constructii baroce deci are cam multe inflorituri cum ar veni) pentru ca iti da de gandit printre fraze construite aproape visceral si, deci, destul de tulburatoare la citire.

188795_4681785937032_550193913_n

_______

“Oricum ce neintelegeri pot aparea intre un om si un cerb? Unul iubeste orasul, celalalt padurea. Unul este vanator, celalalt nu. Unul este hipnotizat de matematica, celalalt de fructele salbatice considerate halucinogene. Se pare ca de asta ii privesc fix pe drumeti.”

“-Numai americanii cred ca animalele plang si au aceleasi sentimente ca si noi.

-Si lacrimile de crocodil?

-Nu e ceva emotional”

Teorema lui Almodovar  de Antoni Casas Ros, Editura Vellant

Esti un animal, Viskovitz

Citesc destul de mult si ma impresioneaza destul de putine carti. Dar am recitit recent “Esti un animal, Viskovitz” de Alessandro Boffa de la Polirom. Omul asta, nascut la Moscova a lucrat doi ani ca biolog intr-un laborator de genetica animala, pentru ca ulterior sa se dedice studierii creierului uman. Si pentru ca stia multe chestii despre multe animale a scris o carte. In cartea asta, Viskovitz, personajul principal intrupeaza diverse animale ciudate de la un caine politist budist la un pars de padure ce are vise erotice cu o parsa, la un papagal din Caraibe sau un gandac care era carabus si nu stia. Mai jos va citez una dintre povestioarele care mie mi-a placut. Poate va place si voua.

Si ea ce-a spus, Viskovitz

Cu Liuba a fost iubire la prima vedere. Era cea mai frumoasa papagalita dinCaraibe. Astfel, m-am dus la ea fara sa stau prea mult pe ganduri. Faramulte preambuluri, am privit-o in ochi si i-am spus:
-Te iubesc.
-Te iubesc, mi-a raspuns.

A fost inceputul unei mari pasiuni. Cuibusorul nostru de dragoste era junglaintreaga, ardoarea nebuneasca a tineretii ne mistuia pe sub pene, iar cerulintreg nu ne ajungea pentru a-l cuprinde. Cantam, dansam si iubeam in ritmde rumba, de mambo, conga si merengue. Apoi, intr-o zi, m-am hotarat si amintrebat-o:

-Vrei sa te casatoresti cu mine?
-Vrei sa te casatoresti cu mine? mi-a raspuns.
-Bineinteles, dragostea mea.
-Bineinteles, dragostea mea, mi-a raspuns din nou.

Astfel, am construit cel mai frumos cuib din arhipelag si acolo ne-am petrecut luna de miere. Tinand-o strans in brate, i-am spus:

-As vrea atat de mult sa avem puiuti.
Mi-a raspuns ca si ea isi dorea.
Ni s-au nascut doi, niste comori de puisori intotdeauna de acord cu noi, niciodata neascultatori si mereu gata sa neimpartaseasca afectiunea.Ce puteam dori mai mult de la viata?Ceva inedit. Si astfel, am inceput sa ma intalnesc cu o alta papagalita.

Intr-o zi m-am confesat Lubei.

-Am o amanta, i-am spus.
-Am o amanta, mi-a raspuns.
-A mea se numeste Lara, am continuat.
-A mea se numeste Lara, mi-a raspuns.

Ce sa va mai spun? Am incremenit. Sotia mea era amanta amantei mele. Astfel fiind pusa problema, putea sa para o veste buna, dar mi-a fost imediat clarca acel triunghi nu putea continua. Asa ca m-am dus la Lara si i-am spus:

-Alege, ea sau eu.
-Ea, mi-a raspuns.

Atunci m-am dus la Liuba si i-am da si ei ultimatumul.

-Eu sau ea!
-Ea-La naiba cu tine, i-am spus.
-La naiba cu tine, mi-a raspuns.

Eram satul pana peste cap sa fiu permanent luat in ras, sa traiesc din refren in refren. Oare e posibil ca firele nevazute ale vietii sa teasasituatii atat de superficiale? Cum se putea trece de acel punct? In disperare, am hotarat sa cer sfatul unei minti luminate, un papagal ce isi castigase faima de maestru al intelepciunii si de ghid spiritual.

-Maestre, am izbucnit, ce putem face pentru a obtine rapunsuri mai putin previzibile, pentru a scapa de aceasta rutina, de aceasta mediocritate? Spune-mi, maestre, ce trebuie sa facem?
-Sa facem, raspunse inteleptul.

Mic tratat pentru o viata fara griji

Cum am ales libertatea. Mic tratat pentru o viata fara griji de Tom Hodgkinson- editura Nemira

spune ca:
Viaţa e absurdă. Dumnezeu înseamnă iubire. Suntem liberi cu toţii. Şi atunci:

Încetaţi cu văicăreala • Alungaţi plictiseala • Relaxaţi-vă • Cântaţi la ukulele • Respingeţi cariera • Distrugeţi cămătăria • Puneţi capăt luptei de clasă • Fiţi boemi • Aruncaţi-vă ceasurile de mână • Opriţi concurenţa • Trăiţi fără ipoteci, fiţi rătăcitori fericiţi • Evadaţi din temniţa dorinţelor consumeriste • Uitaţi de guvern • Ignoraţi reforma • Azvârliţi pastilele • Daţi pace copiilor • Uitaţi de pensie • Fugiţi de bădărănie • Îmbrăţişaţi frumuseţea • Iubiţi calul • Iubiţi-vă vecinul • Fiţi creativi • Eliberaţi-vă spiritul • Săpaţi pământul • Sunteţi liberi!

Lista cartilor pe care mi le-am luat de la Targul de Carte Gaudeamus 2012

Am ajuns si anul acesta, ca de fiecare data, la Targul de Carte Gaudeamus. Lume multa, multa, multa si carti tot multe, multe, multe. Editurile s-au pregatit umpic mai bine, standurile parca arata mai ok. Am prins o lansare la standul Adevarul, nu stiu exact ce, dar Florin Iaru vorbea frumos despre poezie.

Mi-am luat cateva carti – pe unele le cautam de mai demult, pe altele le-am descoperit azi. Sper sa am vreme cat mai repede sa le citesc.

Disparitia lui Richard Taylor – Arnaud CATHRINE- Editura Vellant

Escadron Ghilotina -Guilermo ARRIAGA- Editura Vellant

Teorema lui Almodovar -Antoni CASAS ROS- Editura Vellant

Manualul canibalului Carlos BALMACEDA- Editura Vellant

Operele alese ale lui T.S. Spivet – Reif LARSEN- Editura Vellant

Bullet Park -John CHEEVER- Editura Polirom

Povestiri-integrala prozei scurte -John CHEEVER- Editura Polirom

Mica dietetica – Alex. Leo Serban-Editura Art

Fabrica de absolut –Karel CAPEK- Editura Art

Jazz– Toni MORRISON- Editura Art

Musai List – Octavian Pantis-Editura Publica

Kitchen Confidential-Aventuri din intimitatea restaurantelor-Anthony BOURDAIN- Editura Publica

 

Castigatorul Premiului literar Augustin Fratila

Am mai scris despre Premiul literar Augustin Fratila: 10.000 de euro pentru cel mai bun roman romanesc al anului si Romane finaliste la premiul literar Augustin Fratila.

Asociatia Casa de cultura a organizat Premiul literar „Augustin Frăţilă” (prima editie). Premiul a răsplătit cel mai bun roman românesc publicat în anul 2011. Câştigătorul a primit 10.000 de euro, acesta fiind CEL MAI MARE PREMIU acordat până acum, în România, pentru creaţie literară.                              

Sponsori: Philip Morris Trading, Hotel Intercontinental, Class Living şi Green Future.

Juriul  de specialisti, format din criticii literari Alex Ştefănescu, Dan C. Mihăilescu şi Daniel Cristea Enache a ales in prima faza 5 romane finaliste din totalul de 59 inscrise. In faza a doua un juriu al bloggerilor (20 de bloggeri printre care si eu) a ales dintre cele 5 titluri finaliste romanul castigator.

Competitia a desemnat cel mai bun roman romanesc al anului 2012: Matei Brunul”, de Lucian Dan Teodorovici. Premiul de popularitate oferit de Europa FM, in valoare de 2.000 de euro, a fost castigat de Mirela Stanciulescu.

Punctaj final: “Matei Brunul” – 84 de puncte, “Viata lui Kostas Venetis” – 78, “Ploile amare” – 57, “Emotia” – 41, “FEM” – 40. Multe multumiri celor 20 de bloggeri pentru jurizare!

Eu am pus pe locul 1 Viata lui Kostas Venetis de Octavian Soviany. A fost foarte grea si alegerea pentru ca trei dintre cele cinci finaliste mi-au placut in mod deosebit. Pentru ca nu s-a permite acelasi punctaj am ales cu greu. Am ales pe baza unei preferinte foarte subiective (ca orice preferinta): imi plac romanele care construiesc lumi, romane care nu reconstruiesc ealitati. Mi se pare ca parca acolo scriitorul munceste mai mult si are un merit mai mare si lumea e mai a lui, iar cititorul, la randul lui are o placere mai mare a descopririi. E fascinant sa descoperi o lume noua, recreata special pentru tine, cititor, decat sa redescoperi o lume pe care o stii.

Foto: (1) Loredana Modoran, Editura All; (2) Pagina din brosura cu juriul si motivatia mea de a face parte din juriu; (3) preferatul meu, Octavian Soviany

Romane finaliste | Premiul literar “Augustin Fratila”

Scriam despre faptul ca exista cineva care da 10.000 de euro pentru cel mai bun roman românesc al anului 2011. Intre timp, premiul a starnit controverse, dar si raspunsuri pe masura. Pana la urma, partea buna si plina a paharului e ca se vorbeste despre literatura romaneasca si asta cred ca e cel mai important.

In concurs s-au inscris 59 de romane. Juriul 1 (criticii literari Alex. Ştefănescu – preşedinte, Dan C. Mihăilescu şi Daniel Cristea-Enache – membri) a citit toate cele 59 romane înscrise în concurs. În cele din urmă, prin vot secret s-au desemnat cele 5 romane finaliste, care sunt (în ordine alfabetică, după numele autorului). Tooooobe…romanele finaliste sunt:

Magda Cârneci, FEM, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 2011
Octavian Soviany, Viaţa lui Kostas Venetis, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 2011
Mirela Stănciulescu, Emoţia, Bucureşti, Ed. Humanitas, 2011
Lucian Dan Teodorovici, Matei Brunul, Iaşi, Ed. Polirom, 2011
Alexandru Vlad, Ploile amare, Bistriţa, Ed. Charmides, 2011

Principalul criteriu folosit în realizarea selecţiei a fost valoarea literară a cărţilor.

Acum, un “juriu 2” format din bloggeri citeste cele 5 romane finaliste. Eu ma numar printre bloggerii jurati (o mare onoare) cu atat mai mult cu cat “juriul îşi exprimă încrederea în competenţa de cititori şi în bunul-gust ale bloggerilor desemnaţi pentru alegerea romanului care va primi premiul de 10.000 de euro, îndemnându-i să nu se lase descurajaţi de comentariile arogante ale unor critici care cred că deţin monopolul în evaluarea creaţiei literare.”

Nu, nu ne lasam descurajati:)!

Organizator: Asociatia Casa de Cultura (Facebook-Asociatia Casa de Cultura)