Îmi plac foarte mult cuvintele. Ador cuvintele frumoase și mă bucur când le descopăr. Acum sunt în Chișinău și un reprezentant Purcari tocmai ne povestește despre dragostea pentru vinuri. Și am aflat de numele ăsta de soi: RARĂ NEAGRĂ. Și pentru că sună atât de frumos, am zis să îl notez aici, să nu îl uit.
Tag Archives: Cuvinte
Idee de cadou: cuvinte aurite
Uneori e frumos sa faci cadou cuvinte care devin cercei sau devin decoratiuni. Cuvinte aurite face asta si i-am descoperit pe METROPOTAM.
COMENZI: Cuvinte Aurite.
Diminutive pentru a simplifica traumele
Povestea Soirs ca a depistat o forma de dementa sociala, ma rog, mai multe, dar una se manifesta sub forma diminutivarii lucrurilor de care vrem sa fugim cumva.
La magazine, oamenii dau rest ‘bănuţi’, un ‘bonuleţ’, ei fac ‘o facturică’ sau pun – literalmente – ‘o ştampiluţă’. Sunt diminutivate lucrurile pe care le vrei inofensive fiindcă sunt simptomul unei traume (aici, pauperitatea). Noi nu vă luăm bani; vă percepem nişte ‘bănuţi’; la drept vorbind vă dăm marfa aproape gratis; în schimb livrându-vă un ‘bonuleţ’. Totul e mic, insignifiant, cald, intim. Raporturile dintre noi sunt vizibil amiabile, nicidecum unul dintre noi nu face profit de pe urma celuilalt în incinta comercială, nicidecum banii aflaţi cu câteva clipe înainte în portofelul dvs. nu ajung câteva clipe mai apoi în sertarul nostru de casierie, într-un număr obligatoriu mai mare decât ar face marfa. Nu vă traumatizăm în niciun fel, realitatea este vis; la intrare zâmbim, la ieşire vă urăm la revedere şi sănătate; vă putem spune şi pe nume, nu cel de familie ci pe numele mic, adăugând ‘domnul’ sau ‘doamna’ în faţă; de pildă, ‘doamna Ana’. De sărbători, vom împodobi cu beteală chenarul tejghelei, rafturile şi veţi auzi pe fundal colinde. Le veţi putea asculta când, în aglomeraţie, vă vom pune politicos în vedere să aşteptaţi ‘un minuţel’. În autismul sufixului diminutiv nu sunt percepuţi oameni sau realităţi, ci, afectiv, obiecte parţiale. Decuplezi realul, reducându-i complexitatea, anulând imaginea lumii şi angoasa raportului la celălalt.
Titluri de piese de teatru
Mi-a placut mult, mult mai demult “Boabe de roua pe frunza de lotus, in bataia lunii”
Acum am gasit un altul “Frumoasa calatorie a ursilor panda povestita de un saxofonist care avea o iubita la Frankfurt”. Detalii: In culise.
buimac, răzmeriță, poznaș, cătrănit, duios, înmiresmat, dezmierdare, năzdrăvan, pururea, dichisit, mototol, dezmăț, lăuntric, zdravăn, zdupeș, aprig, ștaif, năstrușnic
Miruna este o fata care zambeste aproape mereu si are pe langa multe alte vise, ganduri si proiecte, unul care implica cele mai frumoase cuvinte. 11 cuvinte frumoase sunt ilustrate de 11 artisti pe semne de carte.
Artiștii: Andra Badea, Andrei Cotruț, Ghica Popa, Iulia Burlac, Maria Surducan, Răzvan Ion, Robert Matei, Tudor Năstase, Wanda Hutira, Zanga.
Semnele de carte se pot cumpara în București (Bastilia, Cărturești și librăria Eminescu) și în Cluj Napoca (Book Story și librăria Alpha) cu 5 lei. Banii obținuți vor fi donați bibliotecilor școlare din peste 35 de sate și comune din șapte județe in cadrul unui parteneriat cu World Vision.
Cuvintele ilustrate sunt: buimac, răzmeriță, poznaș, cătrănit, duios, înmiresmat, dezmierdare, năzdrăvan, pururea, dichisit, mototol, dezmăț, lăuntric, zdravăn, zdupeș, aprig, ștaif, năstrușnic.
Site-ul proiectului: Zis si Facut.
Profesie, meserie, job
Am cateva bloguri pe care le citesc cu mare, mare placere si unul dintre ele este cel al lui Dan Alexe. Si, desi e un strop nepoliticos, dar nu vreau sa pierd, o sa notez aici niste crampeie dintr-un articol interesant despre niste cuvinte pe care le pronuntam des zi de zi. Si cum imi plac si cuvintele mult, si zi de zi tot mult, iata mai jos cateva dintre aceste consideratii:
Inainte oamenii aveau o „profesie” sau o „meserie”. Acum au cu toții câte un „job”.
Jobul e anonim și interșanjabil. Jobul e ca batistele de hârtie: se aruncă după ce l-ai folosit un pic. Pînă mai ieri, „meseria” se învăța, „profesia” se studia… ba chiar unii aveau o „vocație”. Vocație vine de la vox, voce in latină si însemna că unii erau „chemați”, in-vocați, erau predestinați, aveau o „chemare” pentru un anume meșteșug, pe care îl practicau la limita artei.
In mod inconștient, însă, apostolii flexibilității prin joburi temporare simt totuși ca nu e vorba acolo de muncă reală. Nu-i auzi niciodată vorbind despre „job”-ul de țăran. Fiind oricând de aruncat, jobul nu implică de fapt muncă reală.
Motiv pentru care se și aplică mai ales pentru funcții prin ministere si instituții. „Și-a găsit un job la ministerul de externe”, auzi deseori. Sau un job la ziarul cutare. Și auzind „job” știi pe loc că nu e vorba de o „vocație”.
În lumea „job”-ului, sau despre degradarea noțiunii de „muncă”…
Matei Vişniec despre cuvinte
In “Scrisori de dragoste catre o printesa chineza”, Matei Vişniec zice despre cuvinte printr-unul dintre personaje . Si zice atat de frumos si de adevarat incat vreau sa pastrez aici zicerea lui si sa va rog sa cititi cartea.
“Sunt enorm de multe cuvinte de care sunt indragostit. Dar e adevarat ca imi plac mai ales cuvintele carnoase, rubensiene (…)
Exista cuvinte care se cauta cu mare tandrete…Cuvinte care alearga unele dupa altele vieti intregi…Cuvantul iubire, de exemplu…Ati observat cum cuvantul iubire este intotdeauna indragostit de cuvantul totdeauna? Si totusi, ce cuplu nefericit, cuvantul iubire si cuvantul totdeauna. Intre ele lucrurile nu merg niciodata prea bine. Iar ele o stiu…(…)
Sau cuvantul viata, care alearga intotdeauna dupa cuvantul prezent.
Sau cuvantul tandrete, care alearga intotdeauna dupa cuvantul inca.
Sau cuvantul vis care detesta cuvantul trezire.
Sau cuvantul suflet, care nu viseaza decat la cuvantul pereche.
Cuvantul sarut care nu se poate dezlipi de cuvantul gura, iar cuvantul inima nu bate decat pentru cuvantul dorinta“
Despre munca
Si pentru ca 1 mai sa nu treaca asa usor si fara sa ne amintim despre munca, am gasit un articol foarte bun pe blogul lui Dan Alexe. Va recomand, asadar, spre citire, articolul “Lucru”, “pramatii” si atitudinea româneascã faţã de muncã…
Româna prezintã particularitatea, spre deosebire de toate celelalte limbi neolatine, de a fi deturnat sensul latinescului lucrum intr-o directie cu totul neasteptata: lucru si a lucra. In latinã, lucrum inseamnã ”profit“, in special profitul realizat prin cãmãtãrie.
(…)
munca insasi nu e altceva decît termenul slavon care desemneaza chinul, tortura. „A munci“ are aceeasi radacinã cu „mucenic“ (martir). Un neam de osînditi…
Continuarea: aici.
Se da ceasul cu o ora inainte
Aproape in fiecare an darea ceasului cu o ora inainte m-a prins treaza. Nu stiu cu s-a facut, cred ca ma incapatanez sa dorm si mai putin in cea mai scurta zi din an, 23 de ore.
Ce vroiam sa zic e ca azi am aflat de Conventia Fusurilor Orare si mi-a placut foarte mult cum suna: Conventia Fusurilor Orare.
Mai multe despre fusul orar, aici. Ce ciudat ca se zice fus orar, atat de aproape de fus de tors.
Italiana si rusa sau uneori tragedia e ridicola
Nu mai stiu unde am citit mai demult (si mi-au ramas astea doua exemple in cap) ideea e ca sunt unele limbi pe pamant sunt in anumite contexte vai de capul lor.
ITALIANA: uneori limba penibila, limba ridicola, lipsita de glorie, de tragism sau macar de patos. Cum zicea Tutea, dovada pentru afirmatiile astea ar fi ca titlul unei carti de Dostoievski se traduce “Fratelli Karamazov”…
RUSA: asta e mai ok, dar ce ziceti de “Desdemona, davai zdreanta!“. Cred ca rusa e o limba pentru tragedii cu final comic sau ceva de genul asta.