Call Me By Your Name, un film cât o poezie de dragoste vărsată peste o vacanță în Italia

Printre preferatele mele de anul acesta nu doar din estetic, din poezie de iubire ci și pentru atât de realul spirit de vacanță ce transpare dincolo de ecran- vacanță cu flirt, transpirație, mult sex și ceva poezie, dans, țigări și mese de dimineață lungi.

O analiză mai profundă decât aerul meu de vacanță din cap face, ca de obicei, Cristi Mărulescu aici. 

Merită văzut pentru senzualitate, normalitate și bucurie. Ok, și pentru că își lasă pe buze și în cap aere de vacanță de Italia.

Call Me By Your Name (2017) – Strigă-mă pe numele tău
Regia: Luca Guadagnino
Distribuția: Armie Hammer, Timothée Chalamet, Michael Stuhlbarg

The Killing Of A Sacred Deer sau legea talionului varianta metaforă pe pânză. Autor Contemporan.

The Killing of a Sacred Deer (2017) este o nouă declarație de poezie tulburătoare și enervantă a regizorului grec Yorgos Lanthimos (The Lobster, 2015) de data aceasta despre responsabilitatea faptelor și echitate. Despre morală și adâncimile ei, despre îndoială și decizii, despre sacrificiu, limite și imposibilitatea de a nu plăti.

Cadre picturale, luate dintr-o perspectivă care incită mereu, aproape atât de nefirească încât devine foarte frumoasă, continuă declarația de stil într-o ciudată succesiune de tablouri de Edward Hopper.

O stare de neputință generează pe parcursul filmului o stare similară cu cea pe care mi-o dă Funny Games (1989) la fiecare revedere. Scenariul oarecum similar: Străinul – Familie înstărită și aproape perfectă -Teroarea începe – Teroarea se dezlănțuie încet și crud, picătură cu picătură în sticla cu Neputință.

Convenția în care e scris scenariul (premiat la Cannes in 2017) este fascinantă de la primele replici. Scurte, care vor să inducă parcă în eroare asupra timpului și locului în care ne aflăm, asupra clasei sociale sau a altor detalii care ne-ar putea atrage atenția de la mesajul dur, primar și important al filmului.

Colin Farrell și Nicole Kidman sunt bine, dar cel mai mult mi-a plăcut Barry Keoghan (îl joacă pe Martin, Străinul).

De văzut, rămâne pe retină mult și pe suflet un pic.

Un pas in urma serafimilor (2017) online

Am vazut duminica asta, cand apunea soarele prin Piata Iancului, filmul “Un pas in urma serafimilor” si mi-a placut mult.

Un Vlad Ivanov exceptional, o poveste cum nu s-a mai spus pana acum in cinematografia romaneasca sau cel putin nu s-a spus din perspectiva asta (“Dupa dealuri” e cu totul altceva), un firesc de abordare pentru unui subiect ce avea securea asupra capului inca din titlu, filmul reuseste sa ramana in zona entertainment, fara drame dramatice. M-a tinut intr-o stare de Cerul poetilor disparuti – dar poate doar de la imagine si compozitia unor cadre. Mi-a placut la nebunie imaginea filmului – poate asta sa fi fost madlena mea spre celalalt film.

Produs de Ada Solomon, filmul e primul lungmetraj al regizorului Daniel Scurtu si se bazeaza pe experienta acestuia la seminarul teologic.

Un mare plus pentru imagine si coloana sonora, pentru umorul de montaj (adorabil), buna construire de personaje ce stau in picioare singure si impreuna la fel de bine. Chapeau! Felicitari si actorilor tineri – remarcabili: Stefan Iancu, Toto Dumitrescu, Ciprian Bota.

VIZIONARE ONLINE – > Un pas in urma serafimilor: AICI.

https://vimeo.com/ondemand/unpasinurmaserafimilor

Costa 5 dolari.

O cronica misto face Cristi Marculescu pe art7, dar citit-o dupa film – “Un pas in urma serafimilor- un non-combat foarte necesar”

 

SMS für Dich (2016), ușor, de iuuuuuubire

SMS fur Dich (Mesaj pentru tine) -2016

Un film de ii dai 4 pe imdb, dar tu in secret ii dai 7-8 si oricum o comedie romantica in limba germana e tare. Este despre iubire-iubire, dar cliseic-cliseic, numai bun pentru uitat in cuplu sau singura cu servetelele alea de birou pe care le-ai luat si nu le-ai folosit inca niciodata. Acum e momentul. Eu l-am vazut intamplator pe HBO, mi s-a parut ca plot-ul seamana enorm cu alt film dar  nu imi aduc aminte cu al carui alt film, dar stiu ca alalalt era in engleza.

Romance, iubire, umor. In germana:). Totally recommend pentru un film usor, de iubire si seara racoroasa de toamna-iarna.

Director: Karoline Herfurth
Writers: Andrea Willson (screenplay), Malte Welding (screenplay)
Stars: Karoline Herfurth, Friedrich Mücke, Nora Tschirner |

MOTHER! sau bă ej nebun? în două tablouri gen Hieronymus Bosch, Hirschl sau semiDali

Uitasem de cât de tare mă poate face să strâng ochii închiși și pumnii strânși Aronofski (am mai detaliat senzația în două postări Daca aveti chef de droguri… și lebăda). Așa că, dacă tot încă e vacanță și pentru mine o vacanță frumoasă e cu mult citit și multe filme (cârnații ăia de ieri rămăseseră nefripți de la revelion, deci nu se pun la mâncare) ieri am apucat să văd finally MOTHER!

TRAILER: aici.

Ca de obicei, nu e ca de obicei in cinematografie in Darren Aronofski – provoaca genurile (ce horror, ce drama, ce what?!), provoaca mesajele si le incarca de toate intelesurile posibile si vezi si tu la final cu ce ramai si ce iti dai tie de inteles, provoaca la greu scenografia ca lume in care intelesul dicteaza pulsul – construieste lum vii, ce pulseaza si sunt in sine ele un personaj de urmarit pe parcursul filmului. Un interviu interesant AICI.

De fapt, filmul este o repunere in scena a mitului creatiei/genezei doar ca e cu mult foc si tone de sange – da, simti asta de la prima scena si da, ce creatie palpitanta:)! Un must see ca sa va dea un pic peste cap ziua, vacanta si visele de la noapte!

Director: Darren Aronofsky
Writer: Darren Aronofsky
Stars: Jennifer Lawrence (foarte, foarte buna!), Javier Bardem, Ed Harris

 

 

On Body And Soul, un film despre atenție, prezență, cerbi, iubire, realitate și vise. OK, și un abator

O să reiau povestea filmelor pe care le văd aici pentru că am observat că iarași am început să le uit. Așa că, deja cu sute de filme care au alocate câte un post, mă gândesc că blogul e un loc sigur să păstrez totuși emoțiile mele despre filme.

În vacanța asta de iarnă și mai ales de când cu Netflix-ul…serialele îmi acaparează timpul (Black Mirror – da, da, da!), dar am apucat si On Body and Soul (demult îmi propusesem) – un film maghiar, “rule-breaking romance” (The Guardian). Trailer: aici.

Imi plac scenele lungi, sentimentele explorate pe îndelete, nu caut întâmplările în filme, ci emoțiile, așa că filmul ăsta e pe lista de preferate. Mai mult, este despre iubire si formele ei ciudate, dar la fel parcă de înălțătoare toate.

Filmul a fost premiat in 2017 cu Ursul de aur la Berlin și a câștigat Sydney Film Festival.

Cu:
Alexandra Borbély, Géza Morcsányi, Réka Tenki, Zoltán Schneider, Ervin Nagy, Itala Békés, Éva Bata, Pál Mácsai, Zsuzsa Járó, Nóra Rainer-Micsinyei

Regia:
Ildikó Enyedi

Scenariu:
Ildikó Enyedi

Produs de:
M&M Film KFT

Idee de cadou 35/2017: un carnet de 5 bilete la Elvira Popesco

Pentru prietenii care apreciaza filmele europene si le place la Elvira Popesco, un cadou interesant si util si de inspiratie buna este un caiet de bilete -5 – la Cinema Elvira Popesco.

Pret: 50 de lei de aici.

Carnet de 5 Billets Carnet 5 bilete

More:

Carnetele de 5 bilete sunt valabile 3 luni din momentul achiziționării. Posesorii de carnete de 5 bilete își pot rezerva locul la proiecțiile la care doresc să participe bifând opțiunea “Am carnet de 5 bilete” din dreptul fiecărei reprezentații de pe Eventbook.ro Rezervarea nu este obligatorie, însă este recomandată pentru asigurarea locului în sală.

Carnetul de 5 bilete permite accesul și la festivalurile de film organizate de alți promoteri în cadrul cinematografului.

Gun Woman, despre estetica sângelui

Filmele japoneze sunt ori frumoase, ori sangeroase, ori amandoua. Acesta este amandoua. In filmul aparent megaviolent si megasangeros exista si frumusete: de principii, de imagine, de poveste, de feminitate.

Kurando Mitsutake este regizorul, Asami, actrita principala.

Thriller impecabil. De vazut de catre cei cu stomac tare.

MV5BMTQxOTY3MzUxOV5BMl5BanBnXkFtZTgwNzcyNTQzMTE@._V1_SX640_SY720_

Cemetery Junction, despre cum sa vinzi asigurari dar si o comedie usoara, de duminica dupa-amiaza

Am un grup pe facebook (“Prietenii mei au filme in cap” se numeste) si de acolo am aflat de Cemetery Junction (2010). Ricky Gervais l-a si scris, l-a si regizat si joaca si in el…

Este o comedie usoara, cu actiune plasata in anii ’70, UK. Despre viata in suburbii si despre purtat costum pe tine sau vise in cap. Este despre a urmari realitatea sau a-ti urmari visele, este mai putin profund decat incerc eu sa va conving aici, dar e de vazut intr-o duminica dupa-amiaza cand nu aveti prea multe lucruri de facut sau cand ploua afara.Cemetery-junction-02