Gran Torino


Exista filme la care te uiti pentru ce zic, altele la care te uiti pentru ce zic altii. Mai sunt filme la care te uiti pentru mai multi oameni sau altele la care te uiti pentru un singur om.
Din ultima categorie face parte Gran Torino, ultimul film in care Clint Eastwood zice ca o sa joace. El a si regizat filmul si in general, el cam face pe de-a-ntregul filmul. Are un personaj bun (Walt Kowalski) pe care il construieste foarte bine. Asta e si cam singurul motiv de vazut filmul.

Kung Fu Panda


este un desen animat care ii invata pe copii, dar mai ales pe oamenii mai mari (carora pare a le fi dedicat) ca pentru a reusi nu iti trebuie vreun ingredient magic. Nu zice insa daca iti trebuie un ingredient nesecret sau ceva. Dar e frumos si amuzant si Po, ursul panda care face kung fu este simpatic-simpatic.

Si script-ul e presarat de glumite sau de jocuri de cuvinte si minipovestioare care duc la concluzii intelepte precum cea de mai jos:
There is a saying: yesterday is history, tomorrow is a mystery, but today is a gift. That is why it is called the “present.”

p.s. in fotografie apar si The Furious Five.

The Life and Death of Peter Sellers

Peter Sellers e un actor ce a jucat in comedii si in Pantera Roz clasica, aia de mai la inceput. A avut multe neveste-vreo 4- si cativa copii- mai putini-. A fost tulburat destul de tare si talentat, de asemenea.
A avut o viata de om, cum au oamenii carora li se intampla mai multe. Un film frumos facut, de uiti ca e o biografie.

Den brysomme mannen


sau The Bothersome Man este un film norvegian de prin 2006. Nu ca ar fi asta important. De fapt, nimic din filmul asta nu e important; mai putin senzatia de metafora a unor chestii din viata. Totul e plasat intr-un univers suprarealist despre care nu stii ce sa crezi – pentru ca nu stii ce sa crezi: e ceva din interiorul tau sau dinafara ta? E ceva ce ai trait sau ceva ce va urma sa traiesti? Si pana la urma nici nu trebuie neaparat sa crezi ceva. Ajunge sa simti.

p.s. fotografia seamana cu una din Paris,Texas, dar nu e.

Survive Style 5+


Cred ca asta e cel mai colorat film pe care l-am vazut in ultima vreme. Foarte, foarte colorat si texturat.
Nu va zic despre ce si cum. E japonez filmul si e si cu multe omoraturi prin el.

Si am mai retinut ca intr-o tigaie nu tre musai sa pui maxim 3-5 ochiuri la facut, ci poti pune 10-15, chiar 20 de oua si sa faci un platou de oua-ochiuri. Nu ma gandisem. Iar rezultatul e spectaculos vizual. Plus ca poti “intinge” la nesfarsit in galbesnus. Which is great!

Filmele bune nu-s neaparat mari

Stiam, dar nu formulasem asa de clar. Am reusit cu ajutor umpic dupa ce am vazut Band’s Visit sau Bikur Ha-Tizmoret. Un film israelian care nu a fost acceptat la Oscarurile de film strain (si mai bine) pentru ca avea mai mult de jumate din replici in engleza.

Nu, in film nu se prea intampla nimic. Va zic doar ca in film joaca Alexandria Ceremonial Police Orchestra. Da, personajul principal este colectiv: o minifanfara din Egipt si se individualizeaza incet in film in personaje si povesti personale.

Cea mai fericita fata din lume sau despre filmul pentru care am dat o begonie


Normal ca nu mai erau bilete la Studio. Asa ca am sunat de dimineata si am rugat-o pe doamna de la bilete sa gaseasca cumva doua ascunse. Inca ma incapatanez sa cred ca se poate tot ce vreau eu. S-a putut. I-am oferit o begonie cadou cand am luat biletele. A luat begonia si mi-a dat doua bilete.

In fine…si asa am ajuns sa vad ieri Cea mai fericita fata din lume, un film pe care il asteptam pentru ca are un titlu frumos, pentru ca imi starnise interesul de la Berlin si pentru ca e primul filmul a lui Radu Jude si pentru ca in general e inca un film romanesc…si nu in ultimul rand pentru ca sunt curioasa din fire.
E OK, fara a fi minunat. Ma gandesc ca poate povestea e prea de insight si oamenii care au asistat pe la filmari diverse (prin publicitate mai ales) s-ar putea sa nu fie surprinsi deloc. Pentru cei care nu au asistat, efectul de surpriza si de vraja a “behind the scene”-urilor s-ar putea sa fie garantul placutului filmului.

Alt film despre exact ce stim in realitate. Filmul nu inventeaza nici o lume, ia o poveste si o zice. O zice bine, scenariul e OK, cuvintele curg din gura normal si natural daca indepartam micile over-dramatizari pe ici, pe colo.

Cred ca cel ami mult mi-a placut titlul si cum joaca Andreea Bosneag.

Despre un film cu multe fantezii in el


Taxidermia inseamna stiinta aia sau arta de a impaia animale. Nu, nu are legatura cu taxiurile.

Taxidermia despre care scriu io umpic aici este un film al regizorului György Pálfi. Un ungur, da. In film este vorba cumva de perioada comunista, dar parca asta nici nu conteaza. Cand vezi un om ce se crede ofiter si are un sclav aparent care are fantezii erotice la atingerea lumanarii de corpul sau, cand un om mananca enorm si se indragosteste de Campioana la Mancat Carne, cand un altul impaiaza un embrion uman si il baga intr-un breloc…banuiesc ca vrei sa afli legatura dintre ele.

O poti face uitandu-te la filmul asta. Care e foarte misto.