Cineclubul Film Menu

Cineclubul Film Menu este o superinitiativa (tre musai sa nu mai folosesc nici “super”, nici “mega” e cam penibil) si a FILM MENU în colaborare cu UNATC Bucureşti şi cu mai multe institute culturale din Bucureşti si are scop didactic.

Program Cineclub Film Menu – ianuarie 2013

Loc: în sala de cinema a UNATC (str. Matei Voievod nr. 75-77)
————————–————————–————————–—–

Joi 24 ianuarie
19h00

Deep End
Marea Britanie 1970
regie Jerzy Skolimowski
prezintă: Iulia Voicu şi Andrei Luca

————————–————————–————————–—–
Joi 31 ianuarie
19h00

Paris nous appartient (Parisul ne aparţine)
Franţa 1961
regie Jacques Rivette
prezintă: Oana Ghera şi Irina Trocanfilm menu

Ca tot vorbeam de noroc, Serendipity, un film de duminica dupa-amiaza


Unele filme sunt proaste. Dar unele filme au idei mici in ele care le fac sa merite sa le vezi. Asa e si Serendipity.

E un film mai vechi, pe care mi l-a recomandat cineva pur accidental si este un film despre accidente bune. Si despre predestinare. Adica un fel de “daca e sa fie, o sa fie”. Iti trebuie mult curaj sau macar foarte multa curiozitate sa te lasi in mana lu “ce-o fi, o fi”, dar daca chiar o fi, e cel mai tare din lume.

Serendipity (filmul) este despre iubire si iubire care invinge. Si, deci, e frumos pentru orice duminica dupa-amiaza

p.s. Serendipity means a “happy accident” or “pleasant surprise”; specifically, the accident of finding something good or useful while not specifically searching for it. The word has been voted one of the ten English words hardest to translate in June 2004 by a British translation company. More on serendipity: here.

MV5BMTkzMjEzOTQ3Nl5BMl5BanBnXkFtZTYwMjI1NzU5._V1._SY317_CR4,0,214,317_

 

Amour | Michael Haneke

Amour a lui Michael Haneke a luat Palme d’Or la Cannes in 2012. Tot in 2012, FIPRESCI (Federaţia Internaţională a Criticilor de Film) a considerat AMOUR cel mai bun film dintre cele lansate în 2012, pe ecrane sau în festivaluri (mai precis, 225 de critici din 46 de ţări au votat pentru Marele Premiu FIPRESCI filmul lui Haneke- care ia a doua oara acest premiu dupa White Ribbon-2009-.)

Da, joaca si Isabelle Huppert, cum era si fireste:).

Mi-a placut mult, mult, mult mai mult The Piano Teacher, iar Funny Games (the real one, din ’98) inca ma enerveaza si ma anima de nervi numa’ cand ma gandesc la el. Neputinta atat de bine, de perfect exprimata din film a avut un impact foarte mare asupra mea si cand am vazut filmul, si mult timp dupa (am vazut si Funny Games refacut, tot de Haneke, dar furia aia initiala nu a putut fi refacuta, iar remake-ul mi s-a parut slab, poate fi pentru ca era in engleza:). White Ribbon intra si el in topul personal al celor mai bune trei filme de Haneke.

Amour nu intra in topul asta. Filmul e foarte frumos alcatuit cap-coada si de vazut: cadre frumoase, luminate minunat, liniste dramatica perfect construita. Filmul este despre un anumit tip dragoste in el, asa dupa cum usor se poate intelege inca din titlu. E un subiect puternic -iubirea asta nemarginita, si lunga, si batrana, si temeinica- dar cred ca putea fi mult mai dramatic, mai extrem tratat. Desi, poate tocmai linistea, extremul tacut si suferind ar trebui sa impresioneze in acest film. Cred ca asta a fost si intentia regizorului. Pe mine nu prea m-a impresionat insa. Poate eram doar intr-un moment mai prost.

p.s. Emmanuelle Riva joaca foarte bine, fiind cam cel mai bun lucru care i s-a intamplat acestui film.OPCC_01_AMOUR_8.14_Layout 1

Viata lui Pi sau Do Not Judge A Book By Its Movie


life-of-pi-508555l-imagine
Viata lui Pi de Yann Martel este cartea mea preferata. Cartea mea preferata din toate timpurile, pe locul 1 in topul zece al cartilor mele din toate timpurile, si de cand eram mai mica, si de cand sunt mai mare. A stat sapte ani cartea asta la Liu, o fata draguta. Cand Liu a trebuit sa plece din tara asta mi-a dat inapoi cartea. Dupa sapte ani. Am recuperat-o anul trecut exact cand am aflat ca se face filmul. Am considerat ca e un semn si am recitit cartea. Mi-a placut tot enorm de mult, tot in topul preferatelor ever a intrat. A intrat acolo pentru ca e o carte-poveste si pentru ca povestile si lumile inventate sunt intotdeauna mult mai bune decat povestile si lumile reale, neinventate deloc.

Azi am fost la film. Era 3D. Eu ametesc la 3D. Dar de data asta nu am ametit. Erau animale frumoase in film. Si plante frumoase si spectaculoase erau in film. E un film frumos. Dar nu e atata poveste in film cat e in carte. Cred ca asa se intampla cu mai toate filmele care tre sa zica povesti deja scrise frumos. Cartea mi-a facut in cap o poveste si mie imi plac mult povestile din capul meu. Prefer sa pastrez povestea din capul meu mai degraba decat povestea din film. Desi, OK, o sa ii pastrez tigrul, insula de suricate si furtuna din film. Sunt un strop mai reusite decat la mine in cap.

LIFE OF PI (Viata lui Pi), 2012. Regizor: Ang Lee

p.s. si Jean-Pierre Jeunet a vrut la un moment dat sa fie regizor al filmului. Oare cum ar fi iesit? Cred ca si mai magic.

 

Das Leben der Anderen, un film despre oameni buni

sau ma rog, despre oameni cat pot fi ei de buni in contexte rele. Das Leben der Anderen (2006) sau in engleza The Lives of Others este cu STASI, cu RDG, cu iubire si oameni buni cumva in el. Este printre cele mai premiate filme nemtesti, are muzica clasica prin el si personaje bolnave, construite sanatos.

Tagline-ul e: Before the Fall of the Berlin Wall, East Germany’s Secret Police Listened to Your Secrets, dar e prea putin relevant pentru ca filmul este despre oameni asa cum e orice alt film care pare sa fie despre altceva si pana la urma e tot despre oameni. Ca despre asta sunt filmele, in general.

la-vida-de-los-otros-poster

 

 

Hangover (filmul) in indiana se zice Zindagi Na Milegi Dobara (filmul)


film indian

Zindagi Na Milegi Dobara (2011) este un film indian gen Hangover, varianta indiana. Un roadtrip clasic in care inveti chestii despre cum e viata cu adevarat. Se intampla cu trei baieti dintre care unul, evident, tre sa se insoare. Nu povestesc filmul, desigur, va zic doar ca e superamuzant, ca indienii nu merg la curve, ci se indragostesc profund si cu adevarat de fetele pe care le intalnesc in roadtrip, ca nu se pune problema de Vegas si ca cel mai curajos si nebunesc lucru pe care il fac e sa sperie oameni pe strada si sa se bata cu unul intr-un bar. Dar se distreaza si rad tot filmul cand nu plang si fac si glume. E bine, bine.

Mai mult…baietii arata foarte bine, mai ales unul dintre ei, Hrithik Roshan (da, stiu nu va zice nimic numele:))), canta destul de des pentru a puncta momente-cheie ale actiunii
si daaaaaa…sunt momente de dans sincron…ce sa mai…film indian cu adevarat care e doar putin mai modern dar tot cu clisee. Foarte misto de vazut. Si foarte relaxant. Si hilar pe alocuri.

 

The Perks of Being a Wallflower

The Perks of Being a Wallflower (2012) sau in traducere ciudatica “Avantajele de a fi o persoana retrasa” este un film cu copii mai mari care se indragostesc. Si este in special despre unul dintre copii care de fapt e adolescent, e foarte dragut, foarte inteligent si foarte simpatic. Apoi apare Emma Watson (care si ea, ca si Keira in filmul anterior vrea sa semene cu Winona Ryder- sau poate mi se pare mie ca sunt fetele astea doua cam fake, asa) si se distruge toata treaba, adica se clasic complica cu batai de cap si de inima.

Este un film frumos ca am si plans la final. Bine, dar io am plans si la Rocky 5, deci nu se pune. Un 7,5 si un zambet.
Ezra-Miller-Emma-Watson-Logan-Lerman-THE-PERKS-OF-BEING-A-WALLFLOWER-590x308

p.s. nu trecem peste…

Sam: Why do I and everyone I love pick people who treat us like we’re nothing?
Charlie: We accept the love we think we deserve.

Tu cu cine ai vrea sa iti petreci sfarsitul lumii?

In preajma fatidicei date cand trea sa vina sfarsitul lumii ma gandeam de amuzament (cum poate ne-am gandit cu totii pret de miimi de secunda) cum ar fi chiar sa fie. Chiar sa fie sfarsitul lumii? Ai putea suna fata sau baiatul de care iti place de mai demult sau ti-a placut in generala  sau in liceu si ai putea sa ii propui sa va pupati si nu ar parea nimic ciudat…doar e sfarsitul lumii azi-maine.

Dar daca ar fi sa stii ca mai sunt trei saptamani cu cine ai vrea sa iti petreci sfarsitul lumii? In cautarea unui prieten cu care sa iti petreci sfarsitul lumii (Seeking a Friend for the End of the World) este evident un film usor stupidut, cam de 6-7 asa, dar pentru zile mai linistite si nepretentioase, merge. E cu iubire in el, deci e frumos.

Joaca in film si fata aia cu privire de caprioara in fata unui aro, Keira Knightley, dar e OK ca seamana cu Winona Ryder si asta o face mai suportabila:).

Moonrise Kingdom, un film ca o turta dulce cu ghimbir si iute un pic

Moonrise Kingdom e un film cu copii despre lucruri de oameni mari. Are delicatetea naiva a lui Amelie (da, de care stiu ca e cool sa ne fi plictisit), cruzimea lui Delicatessen si multe chestii cu iubire si sensibilitate in ele. Si  da, uneori cand te pupi cu o fata e ok si sa scuipi daca ai nisip in gura, ca nu e cu suparare, e doar mai bine sa faci asa. Si daca iubesti o fata, poti sa o duci in padure. Nu e periculos, e doar mai aventuros sa faci asa. Si daca ai prieteni buni poti sa fugi si de ei. Nu e urat, e doar necesar din cand in cand.

Un film frumos, de vazut oricand, mai ales intre Craciun si Revelion cand e stiintific dovedit ca lumea e mai deprimata. Filmul e nedeprimant si pentru ca nu imi plac oamenii care povestesc filmele cand povestesc despre filme o sa va zic doar ca se termina cu iubirea invingatoare. monnrise kingdom