Suferinta vinde cel mai bine


Unora le place sa vada oameni mai suferinzi decat ei. Se simt mai bine.
Cum se simt aia suferinzi puteti vedea (si) in filmul asta.
They Shoot Horses, Don’t They (1969) a lui Sydney Pollack
e pe lista filmelor mele preferate. Ever.

p.s. nu e un film despre cai; desi e ca si cum ar fi.

Imagineaza-ti

ca ai o conversatie linistita cu unu’/ una. Si ala tot zice prostii pe un ton calm. Sau ca ala/aia zice ceva ce te enerveaza. Tu asculti. Ai ochii mari. Incepi sa te enervezi. Ala/ aia continua sa zica. Tu ai o aparenta calma. Dar nu esti calm. Te enervezi. Ala/ aia tot zice. Si brusc, dupa ce tot asculti, il/o lovesti cu piciorul tare in fluierul piciorului. Sau in glezna. Sau la genunchi. Si pleci.
Lovesti si pleci.
Ca te-ai evervat.

Mai multe explicatii, exemple si multe alte chestii misto puteti gasi in filmul Green Butchers (De grønne slagtere).

p.s. argument suplimentar: unul dintre rolurile principale il are Nikolaj Lie Kaas care a jucat si in Reconstruction si de care imi place mie mult.

Alte filme, pe scurt

Mai zic cateva cuvinte despre cateva filme vazute in ultimul timp:

District 9: mi-a placut foarte mult subiectul, dar umpic mai mult decat subiectul, modalitatea de abordare. Filmul e construit ca un mockumentary, un fel de aparent si fals documentar despre un subiect care nu are cum sa fie real acuma, dar care pare mult mai real decat este.

Felon daca va e dor de Val Kilmer si aveti umpic de timp pentru un film mai usurel cu actiune plasata ca loc intr-o inchisoare americana si ca sentimente pe teritoriul Nedreptatii.


Somers Town
mi-a ramas in cap (si) pustiul indragostit care o roaga pe fata pe care o iubeste sa stea intr-un scaun cu rotile si sa se lase impinsa pana acasa la ea. Si baiatul ii spune ca asa e cu taxiul.

Pentru rusofili si nu numai


Burnt By The Sun (Utomlyonnye solntsem) de Nikita Mikhalkov este un film frumos de vazut intr-o dupa-amiaza urata. E un film atat de plin de soare incat te face sa zambesti aproape sigur. Pe de alta parte, s-ar putea sa te apuce si o tristete asa, mai mare care nu e de la dupa-amiaza. Dupa film, raman locuri idilice in cap, sentimente confuze prin suflet si coji de seminte in covor.

p.s. Mikhalkov si joaca. E Kutov.
p.s. 2 Filmul a luat marele premiu la Cannes in ’94.

Horton Hears a Who!

Am vazut si alte filme in afara de desene in ultimul timp, dar am zis ca in prag de week-end sa recomand desene animate pentru ca week-end-ul este mai mult parca pentru desene animate decat restul saptamanii.

Horton Hears a Who este un desen animat tare frumos despre un elefant mare si bun, dar mai ales despre o lume ascunsa pe care el o apara. Lumea e mica, mica si in ea se vorbeste in rime si lumea asta trebuie salvata. Ceea ce e greu ca apare un cangur in peisaj care cere ajutorul unui vultur foarte rau care apoi urmareste elefantul, care oricum…se complica treaba de aici. Mai jos trailer-ul:

p.s. Horton…e bazat pe o poveste de Dr. Seuss. Daca stie cineva vreo editura care a tradus si publicat la noi, mi-ar placea sa imi spuna si mie. Dr. Seuss mi se pare un povestitor minunat (am ascultat si povestea din I Am Sam).

To-to-ro, totoro…la,la,la…totoro


Scriu despre niste desene supermisto pe care le-am vazut de curand pentru ca poate le gasiti si va plac si voua. Se numesc Tonari no Totoro, adica Vecinul Meu, Totoro. O lume cu multa imaginatie in ea, doua fetite cu un tata imaginativ si cu picioare neobosite fac ca sa se fuga mult dupa imagini frumoase si dupa fantezie in filmul asta.

Kontroll sau fantezie subterana


Prin martie scriam despre un film cu multe fantezii in el – Taxidermia. Filmul era regizat de un ungur.

Tot de un ungur am vazut un alt film, dar tot cu multe fantezii. Poate mai putine decat in Taxidermia si totusi parca mai multe decat in orice film romanesc (in filmele romanesti de obicei gasesti multe realitati si prea putine fantezii).

Dar sa va zis de asta: se numeste KONTROLL si e regizat de Nimród Antal. Daca vreti sa aflati ce cauta o fata imbracata in urs sau in iepuras in cabina unui sofer de metrou sau ce jocuri se mai pot inventa in pamant, tot la metrou filmul asta o sa va surprinda.

Sursa foto:aici.

Buffalo ’66


Sunt la capitolul recuperari de filme si am ajuns la Buffalo ’66 de si cu Vincent Gallo. Baiatu asta este supermisto si ca expresie si ca actor. Seamana mult cu Sorinache, un alt baiat care nu e insa actor.

Buffalo ’66 este un film ce merita vazut pentru Vincent Gallo, dar si pentru Christina Ricci si pentru dansul ei senzual pe botul unei piste de bowling si pentru niste cadre stupide cu stupide cine in familie si pentru ca se termina foarte frumos si pentru ca e pana la urma cu iubire.

Enjoy!