Ma preocupa destul de mult cocorii in ultimul timp. De fapt, preocupa e putin cam mult spus. Incerc sa aflu exact cum se deseneaza unul, desi probabil ca nu exista modalitati exacte de desenare a unui cocor.
Nu prea am avut legaturi sau intersectari cu cocori, de altel nici nu cred ca as putea descrie exact cum arata unul. Mi se pare doar asa, din scoala generala si din fade texte obligatorii din manuale de literatura, ca acest cocori sunt iremediabil legati de miriste si ca sunt negri. Sunt negri, nu?
Stiu, as putea elucida usor pe google sau la Societatea Romana de Ornitologie (am si fost acolo, stiu unde e, e langa Facultatea de Drept, de fapt vizavi de Facultatea de Drept si au de vanzare carti cu pasari daca vreti sa va apucati de birdwatching-stiu niste locuri misto- si au si colivii si tot felul de chestii specifice). Dar, de ce sa elucidam? Uneori parca mai bine stam asa, si ne imaginam noi despre cocori decat sa stim exact si precis si clar care-i treaba cu ei.
Si tot cocorii astia mi-au adus aminte de Arghezi (care este foarte subestimat pana si chiar aici, pe blog. Note to self: sa il aduc mai des pe Arghezi in discutie ca mie imi place tipul destul de mult, mai precis nu tipul ci ce a scris tipul). Arghezi asta zicea ca “Omul e un cocor care zboară pe dinlăuntru.”
Nu, ce zice Arghezi nu ma ajuta sa desenez un cocor, dar ma inspira parca un pic. Dar nu, parca totusi nu. In orice caz, o sa il desenez cu negru pe cocor.