Eu am o nedumerire

nu ştiu câţi din cei care citesc acest blog mă urmăresc şi pe twitter.
Ma gândeam să fac un mic sondaj, aşa că mă puteţi ajuta cu un comment la acest post.
Mulţumesc.

Temporada de patos sau cum mi-am julit eu genunchii

Cand eram mica aveam momente de perfecta impacare pe care le numeam fericire. Stateam in cetate (in Sighisoara) pe o strada frumoasa aflata (normal) in panta. Ca sa ajung la joaca, in Piata Cetatii trebuia sa merg (sa fug) la vale.

Si intr-o dup-amiaza frumoasa alergam spre Piata Cetatii si totul era perfect. Nu ma durea nimic, nu aveam nicio nota ascunsa de mama, nu facusem nimic rau, nu aveam nicio treaba. Stiam ca urmeaza o dupa-amiaza de joaca si atata. Si exact in timp ce alergam spre Piata Cetatii si ma gandeam la asta, la cat de bine e si la cat de “nusepoateintamplanimica” ma impiedecam si cadeam. Si ma juleam si ma dureau genunchii.
In Temporada de patos niste baieti isi julesc genunchii.

Cateva recomandari de filme diverse care mi-au placut recent

In ultimul timp am mai vazut niste filme care mi-au placut si pe care nu le-as lasa nerecomandate. Asa ca, voila, in dezordine:

REC e un film de groaza cumva, spaniol, cu o abordare interesanta, de documentar mult mai documentar decat Blair Witch.

BI-MONG: Kim Ki-Duk despre iubire, vis, cosmar, somn, poveste, intalniri. Totul se petrece in liniste. Mai putin impresionant decat Bin-jip sau alte dovezi de-ale lui Kim Ki-Duk, dar suficient de puternica ideea din spatele povestii din spatele filmului incat sa merite!

101 Reykjavík multe intamplari si sentimente frumoase pentru doar 5 ore de lumina pe zi si alea cu minus multe grade.

The Boat That Rocked, asa, sa fie si o comedie.

Il divo: La straordinaria vita di Giulio Andreotti

Ce personaj!
Ce urechi!
Ce maini!
Ce cadenta imperturbabila a vocii!
Ce calm!
Ce vorbe grele!
Ce priviri inteligente! Ce putere! Ce vicii! Ce neinfricare! Ce sange parca mereu rece! Ce neiertare! Ce pragmatism! Ce filosofie de viata si de moarte! Ce strategie politica! Ce rezistenta! Ce maleabilitate! Ce masca de samurai!….
Ce personaj!
Il Divo

Despre Giulio Andreotti puteti citi aici.

Ostrov

Ostrov, adica The Island in engleza (desi nu ne intereseaza musai in engleza) este un film rusesc din 2006 regizat de Pavel Lungin.
Trebuie sa va uitati intr-o dupa-amiaza linistita, daca aveti dupa-amieze linistite, daca nu intr-o seara racoroasa si linistita, cand aveti mintea umpic mai limpede si sufletul umpic mai deschis.

Pe langa alte intrebari mi-a ramas in cap asta: de ce l-a omorat Cain pe Abel?

Hangover


Hangover este cea mai buna comedie pe care am vazut-o in ultima, lunga vreme. Am ras de la cap la coada, desi ce-i drept incepusem si destul de binedispusa vizionarea.

Scenariul reuseste sa exploateze extrem de bine un sambure banal si megafolosit ca punct de plecare in comedii: “Ce dracului am facut asta noapte?”. Replici foarte bune si fapte foarte neasteptate sunt reteta unei seri vesele. Si a unui film asemenea.

Dupa ce il vazusem recent pe Zach Galifianakis in Visioneers il revad acum si ma convinge definitiv. Iar pe Bradley Cooper l-am regasit cu placere dupa ce nu l-am mai vazut demult, de pe cand urmaream in fiecare seara Alias pe Procinema (da, mi-a placut Alias acum ceva ani:)

Singurul lucru care nu mi-a placut e ca oamenii astia au planificat Hangover2 inainte chiar sa se apuce sa filmeze Hangover asta. Dar na, planificarea e cheia succesului, nu?

Delicatessen


Asta e din ciclul “Recuperari”.

Filmul lui Jeunet (da, cel care a facut Amelie) si Caro este de fapt o tragi-poezie suprarealista cu imagini memorabile. Unele dintre ele o sa va aduca aminte filmul lui Greenaway- The Cook the Thief His Wife & Her Lover, altele nu. Oricum, merita vazut pentru ca va va ramane in cap o lume fascinanta si supra si subpamanteana tratata intr-un mod trashy-art remarcabil.

Visioneers

Acesta este un fel de 1984 mai modern, asa. Filmul infatiseaza o distopie, stiut fiind ca oamenilor le este in general mai usor sa isi imagineze o distopie decat o utopie (mai multi vor fi cei ce pot sa iti zica cum o sa fie in iad decat cei ce pot sa isi imagineze raiul, de pilda).
Asadar, Visioneers este despre cum poate fi rau. Un rau enervant, un rau-rau care te poate face sa explodezi.

A…si inca ceva. Atmosfera este senzationala iar Zach Galifianakis face un rol genial.

Mongoleze


In primul rand, imi doresc foarte mult sa ajung in Mongolia si am si cercetat umpic in directia asta.
Pana una alta, ador peisajele mongoleze si sunt innebunita dupa copiii mongolezi si dupa linistea mongoleza si dupa culorile mongoleze si dupa imensele intinderi de pamant verde de acolo.

In ultimul timp am vazut doua filme pe care le recomand (nu in egala masura):
Mongolian Ping Pong/ Lü cao di (2005)– DA, de 8-9 pe imdb (atata i-am dat eu). Multa liniste in filmul asta si o tema atat de mica, aproape cat o minge de ping pong si atat de mare cat sa intre in sufletul unui copil.

Mongol: The Rise to Power of Genghis Khan (2007) -NU PREA, de 6-7 maxim, asa. Destul de eroic, poate prea eroic din cauza regizorului rus Sergei Bodrov. Si subiectul este mare si tratat cam necredibil. Da, Gingis Han este subiectul si cum a reusit el sa fie mare dupa ce a fost mic.

sursa foto: aici.

p.s. va mai aduc aminte (din aceeasi lume) si de filmul asta.