IDEE DE CADOU: carti de la editura All

Optiuni pentru majoritatea situatiilor si gusturilor sunt cam pe la toate editurile. Pentru ca ma bucura enorm cand descopar vreo editura care investeste in comunicare, azi o sa dau recomandari de la Editura All. Cu aceasta ocazie, ma bucur si public de comunicarea lor buna din ultima timp si ii felicit.

Pentru intreaga familie, cartea de colorat pentru toate varstele, Culori si traditii in folclorul romanesc. Comanda: AICI. Pret: 21,5 RON

Pentru mame si copii (fete sau baieti), Retete pentru micile gospodine (si micii gospodini, adaug eu). Comanda: AICI. Pret: 14,95

Pentru cititoarele femei, In umbra esafodului. Exista si un concurs inspirat de aceasta carte. Comanda: AICI. Pret: 33,67 RON

Pentru

, Bebelus, extrema urgenta. Comanda: AICI. Pret: 26,17 RON

Pentru femeile active, care doresc sa se autodepaseasca, Ghidul femeii de success. Comanda pe site-ul editurii ALL.

 

Cele patruzeci de legi ale iubirii și cum să crezi în ce simți. Întotdeauna să te încrezi în ce simți.

Nu citisem Bastarda Istanbulului, cartea care a consacrat-o pe Elif Shafak, cea mai citită scriitoare contemporană de origine turcă. Dar acum știu musai că e următoarea carte pe care vreau sa o citesc.

Elif Shafak m-a fermecat cu romanul Cele patruzeci de legi ale iubirii. Este o carte cu multe carti in ea, cu multe povesti si multe personaje, cu timpuri prezente si de secol XIII, cu mirosuri diferite si cuvinte diferite. Dar, totul in care respira a un singur crez- urmeaza-ti calea si crede in ce-ti zice inima si incearca sa faci sa conteze ce faci.

”Fiecare iubire şi prietenie adevărată e povestea unei prefaceri neaşteptate. Dacă suntem aceiaşi oameni înainte şi după ce-am iubit, înseamnă că nu am iubit destul.” (Shams) 

“Soare-răsare, soare-apune, miazăzi ori miazănoapte, nu are nicio însemnătate. Oriîncotro te-ai îndrepta, îngrijeşte-te doar să prefaci fiecare călătorie într-una lăuntrică. Dacă vei călători înlăuntrul tău, vei putea colinda întreaga lume, cât e de întinsă, şi dincolo de ea.”
“Când un iubitor adevărat de Dumnezeu intră într-o cârciumă, cârciuma devine odaia lui de rugăciune, dar când un băutor de vin intră în aceeaşi odaie, aceasta devine cârciuma lui. În tot ce facem, inimile noastre au însemnătate, nu înfăţişarea noastră.”
“Poţi să-l cercetezi pe Allah în orice lucru şi orice fiinţă din lume, pentru că Dumnezeu nu e închis într-o moschee, într-o sinagogă sau într-o biserică. Dar dacă simţi încă nevoia să afli lămurit unde sălăşuieşte, nu e decât un loc în care poţi să-L cauţi: în inima unui iubitor adevărat.”

elif
“Adevărata murdărie este cea lăuntrică. Cealaltă se spală. […]”

„Căutarea Iubirii te schimbă. Nu e niciun căutator printre cei ce pornesc în căutarea Iubirii care să nu se coacă la minte pe drum. În clipa în care pornești în căutarea Iubirii, începi să te schimbi pe dinăuntru și pe dinafară.”

„Dacă vrei să schimbi modul în care se poartă ceilalti cu tine, ar trebui să schimbi întai modul în care te porți tu cu tine. Până când nu înveți să te iubești, pe deplin și cu-adevărat, nu ai cum să fii iubit. Odată ce izbutești lucrul acesta, fii însă recunoscator pentru orice ghimpe pe care ceilalți ți l-au aruncat în cale. E un semn că vei fi curând potopit de o ploaie de trandafiri.”

„O viață fără iubire e lipsită de însemnatate. Nu te întreba ce fel de iubire ar trebui să cauți, spirituală ori materială, divină ori pământească, răsăriteană sau apuseană… Împărțirile duc doar la alte împărțiri. Iubirea nu poate fi nici numită, nici lămurită. E ceea ce e, pur și simplu.”

Iubirea e apa vietii. Iar cel ce iubeste e un suflet de foc!

Lumea se invarte altfel cand focul iubeste apa.

Toate cele patruzeci de legi.

Luna si doi bani jumate de W. Somerset Maugham

“Luna si doi bani jumate” de W. Somerset Maugham este un roman mijlociu, cica  biografia romantata a lui Gaugain, pictorul. Da, cartea are in centrul ei un personaj-pictor genial si neinteles in timpul vietii si da, se ajunge la un moment dat si in Tahiti. Dar, mi-a placut enorm de mult romanul asta mijlociu pentru ca imi place la nebunie de W. Somerset Maugham. Este ironic mereu si parca ia uneori la misto si scrisul, si viata, si pe propriile-i personaje chiar. Imi place ca te face sa razi cand iti zice cele mai triste adevaruri, si te face sa plangi la glume care par amuzante, dar nu sunt, de fapt. Si in “Luna si doi bani jumate” se discuta despre arta/ geniu si despre dragoste/nedragoste. Si uite cateva citate din carte, sa ramana aici, pe blog, ca sa le pot regasi oricand, desi-s cam misogine, asa…

“Nu stiu cine a recomandat oamenilor ca, pentru matuirea sufletului, sa indeplineasca zilnic doua fapte ce nu le sunt pe plac.”

“O femeie ii poate ierta unui barbat raul pe care i-l face, dar niciodata nu-i va ierta sacrificiile facute de dragul ei.”

“(…) la barbati de obicei  dragostea este doar un episod care isi gaseste locul printre celalalte treburi ale zilei (…). Sunt prea putini  barbatii pentru care dragostea reprezinta locuril cel mai frumos de pe lume si acesti barbati nu sunt foarte interesanti. Pana si femeile pentru care subiectul este de un interes suprem ii dispretuiesc pe acesti barbati.”luna si doi bani jumate

Harta si teritoriul de Michel Houellebecq sau despre punerea pe ganduri ca semn de carte buna

Am citit prima data “Particule elementare”. Eram in Scotia cu un baiat, in vacanta si noroc ca eram cu un baiat in vacanta. Am citit-o si pentru ca mai toti prietenii mei imi povesteau ca Houellebecq e dintre scriitorii “aia buni”. Aveam cumva o banuiala in acest sens pentru ca imi inspira incredere scriitorii cu nume greu de scris corect si cu pronuntare incerta din prima incercare. Houellebecq (hai ca nu e asa greu, doi de “l” si “cq” si apoi la pronuntare un “h” mut 🙂 mi-a confirmat aceasta minipenibila teza. Apoi am citit “Posibilitatea unei insule” si mi-a placut si asta.

A venit si randul romanului “Harta si teritoriul” si aveam asteptari mari. Nu musai pentru ca luase Goncourt in 2010, ci pentru ca starnise ceva controverse: unii ziceau ca si-a atins apogenul Houellebecq si a bagat in romanul asta mai toate elementele care ii adusesera anterior succesul, ca e o atingere a maturitatii artistice intr-un fel, altii ziceau ca e un roman dezamagitor, adica, practic o tampenie.

Mie imi plac si maturitatile, si tampeniile, asa ca romanul mi-a placut mult. Si mi-a placut pentru ca e cinic, ironic, autoironic, amuzant si macabru pe alocuri, scandalos, orium e Houllebecq. Elementelele de cultura pop intra firesc printre paginile romanului si m-au incantat pasajele din brosura de prezentare e unui Audi A6 sau dintr-un ghid Michelin.

Poate ca e Houellebecq un teribilist care e pus pe socat lumea si pe iesit in evidenta si face dintr-asta o strategie de promovare. Prea putin ma intereseaza. Mie “Harta si teritoriul” mi-a placut, iar Houellebecq reuseste des sa ma puna pe ganduri. Pusul pe ganduri e lucru mare si cand un scriitor reuseste asta cu o carte sau macar cu cateva randuri din ea e lucru si mai mare.

Daca aveti totusi prieteni care va zic sa va apucati de Houellebecq, poate nu incepeti chiar cu “Harta si teritoriul”…desi….stiti ce?…incepeti-l de fapt pe Houellebecq oricum si de oriunde, numa’ incepeti-l. Chiar e  un scriitor dintr-aia buni: cu verva, cu viziune, cu energie in cuvinte si in idei! Si care te pune pe ganduri in multe dintre randuri.

michel houllebecq

Michel Houellebecq, “Harta si teritoriul”, traducere si note de Daniel Nicolescu, Editura “Polirom”, 408 pag.

Scrisori de dragoste către o prinţesă chineză, Matei Vişniec

In orasele mici, de provincie, sunt mai multe lucruri care lipsesc. Printre acestea se numara cinematografele si librariile. In Sighisioara avem noroc. Este totusi o librarie destul de mare si de veche. O librarie care are si carti, dar si hartie creponata si pixuri. Are chiar si mine de creioane mecanice, dintr-alea de 0,5. Dar, libraria asta nu prea are carti in afara de Dan Brown sau Sandra Brown (io credeam ca asta nici nu mai exista pe piata). Alte carti care umplu rafurile: manuale scolare, carti de bucate, carti de colorat, Paulo Coelho. Cam atata. Beltristica mai ok, mai deloc.

Totusi, am gasit ieri Matei Visniec- Scrisori de dragoste catre o printesa chineza. Am citit-o cu o incredibila placere si aproape pe nerasuflate. Are si putine pagini, ce-i drept (ca si cum asta ar conta). Mi-a lasat un gust atat de bun in cap si in gura, incat am zis sa va zic si voua de ea. Cartea contine doua proze scurte: “Cum am dresat un melc pe sânii tăi” si “Scrisori de dragoste către o prinţesă chineză”.

Prima- “Cum am dresat un melc pe sânii tăi” este o poveste cu multa, multa iubire in ea. Este despre un El, o Ea si organele interne ale iubirii lor si trairile externe ale aceleiasi iubiri. Totul frumos si aproape diafan, erotic si niciodata vulgar, profund, dar foarte usor mergator la suflet.

”Sunt nopți, de exemplu, când mă trezesc la trei dimineața cu un gust amar în gură și cu senzația de vid în piept. Gustul amar nu e nici o problemă, e gustul absenței dumneavoastră. Dar senzația de gol din piept e ceva greu. Să te simți golit și să nu înțelegi nimic, e grav. Să îți dai seama că pieptul tău este gol, că inima ta nu mai e la locul ei, că inima ta nu mai e cu tine, că inima ta a fugit de acasă..e grav. Să aprinzi lumina şi să îţi observi inima tărându-se ca un crab pe pământ, îndreptându-se către fereastră, căţărându-se pe draperie, şi încercând să evadeze pe fereastra deschisă.. vă jur, doamnă, toate aceasta mă rănesc… Din fericire, inimile nu aleargă prea repede şi le putem prinde în casa scărilor sau în faţa imobilului. “

“Marimea inimii este cam o data si jumatate marimea pumnului nostru strans…Adica atat. Un pic mai mica la femei decat la barbati….Asta e important, asta…Si inima unui adult cantareste intre 300 si 350 de grame, asta e tot, este demonstrat, intre 300 si 350 de grame indiferent de lucrurile pe care le-am trait, de emotiile pe care le-am avut, de durerile pe care le-am simtit”

A doua-“Scrisori de dragoste către o prinţesă chineză” este despre flori, dar de fapt este despre curtoazie si iubire cumva. Este despre nuantele mii ale iubirii, cand un cuvant are efectul unei bombe nucleare iar aripa de flurure care cutremura universul este o constanta a dialogurilor zilnice. Este despre acele nuante care fac o relatie sa se invarta sau sa nu se invarta, sa te ameteasca sau sa nu, sa te tina in picioare sau sa te doboare. Si nuantele astea sunt traduse cumva intr-un semi-mini-thriller cu doi actori: doua florarii chinezesti.visniec

Matei Vişniec, Scrisori de dragoste pentru o prinţesă chineză, Humanitas

 

Lorin are carti

M-a intrebat multa lume de unde poate cumpara “Teatrul din sufragerie” a lui Jean-Lorin Sterian, lucrarea-analiza a “cum se joaca teatru cu casa deschisa”. Ei bine, acuma se poate cumpara de pe net si se poate lua intr-un frumos pachet pentru ca libraria Herb Benet a facut un pachet cu carti de-ale lui Jean-Lorin Sterian:

baltazar si hazardul
scriitorul a iesit la vinatoare
antume
teatrul din sufragerie

Se pot cumpara toate patru la un pret ok, cam prea mic de pe site-ul librariei Herb Benet, adica de aici. Eu zic sa le luati.

Teorema lui Almodovar | Antoni Casas Ros

Teorema lui Almodovar este un roman semi-poate-autobiografic scris de poate Antoni Casas Ros. De fapt, scriitorul e secret, nu se arata, nu-l stie nimeni si se pare ca ar fi suferit un accident de masina care l-a mutilat. Dar, astea-s doar presupuneri si, sincer, nici nu mi se pare foarte important.

As incepe sa spun despre cartea asta ca incepe foarte frumos:

“Imi imaginez intregul cosmos alcatuit din suspensii eteroclite. O portocala s-ar intalni cu o ecuatie, un copac cu un fluture, un rinocer cu o dansatoare de flamenco, iar eu, de fapt quarcurile mele care danseaza, risipite, m-as bucura de aceste intalniri intamplatoare”

Si continua destul de ametitor cu niste oameni care locuiesc cu un cerb, cu niste atingeri aproape vii, cu niste frici supraumane, cu niste ganduri preaumane, cu un stil de scriitura foarte tavalug, asa, parca scris din stomac si din toata inima. Nu e cel mai usor din lume de urmarit (stilistic pentru ca foloseste constructii baroce deci are cam multe inflorituri cum ar veni) pentru ca iti da de gandit printre fraze construite aproape visceral si, deci, destul de tulburatoare la citire.

188795_4681785937032_550193913_n

_______

“Oricum ce neintelegeri pot aparea intre un om si un cerb? Unul iubeste orasul, celalalt padurea. Unul este vanator, celalalt nu. Unul este hipnotizat de matematica, celalalt de fructele salbatice considerate halucinogene. Se pare ca de asta ii privesc fix pe drumeti.”

“-Numai americanii cred ca animalele plang si au aceleasi sentimente ca si noi.

-Si lacrimile de crocodil?

-Nu e ceva emotional”

Teorema lui Almodovar  de Antoni Casas Ros, Editura Vellant

Esti un animal, Viskovitz

Citesc destul de mult si ma impresioneaza destul de putine carti. Dar am recitit recent “Esti un animal, Viskovitz” de Alessandro Boffa de la Polirom. Omul asta, nascut la Moscova a lucrat doi ani ca biolog intr-un laborator de genetica animala, pentru ca ulterior sa se dedice studierii creierului uman. Si pentru ca stia multe chestii despre multe animale a scris o carte. In cartea asta, Viskovitz, personajul principal intrupeaza diverse animale ciudate de la un caine politist budist la un pars de padure ce are vise erotice cu o parsa, la un papagal din Caraibe sau un gandac care era carabus si nu stia. Mai jos va citez una dintre povestioarele care mie mi-a placut. Poate va place si voua.

Si ea ce-a spus, Viskovitz

Cu Liuba a fost iubire la prima vedere. Era cea mai frumoasa papagalita dinCaraibe. Astfel, m-am dus la ea fara sa stau prea mult pe ganduri. Faramulte preambuluri, am privit-o in ochi si i-am spus:
-Te iubesc.
-Te iubesc, mi-a raspuns.

A fost inceputul unei mari pasiuni. Cuibusorul nostru de dragoste era junglaintreaga, ardoarea nebuneasca a tineretii ne mistuia pe sub pene, iar cerulintreg nu ne ajungea pentru a-l cuprinde. Cantam, dansam si iubeam in ritmde rumba, de mambo, conga si merengue. Apoi, intr-o zi, m-am hotarat si amintrebat-o:

-Vrei sa te casatoresti cu mine?
-Vrei sa te casatoresti cu mine? mi-a raspuns.
-Bineinteles, dragostea mea.
-Bineinteles, dragostea mea, mi-a raspuns din nou.

Astfel, am construit cel mai frumos cuib din arhipelag si acolo ne-am petrecut luna de miere. Tinand-o strans in brate, i-am spus:

-As vrea atat de mult sa avem puiuti.
Mi-a raspuns ca si ea isi dorea.
Ni s-au nascut doi, niste comori de puisori intotdeauna de acord cu noi, niciodata neascultatori si mereu gata sa neimpartaseasca afectiunea.Ce puteam dori mai mult de la viata?Ceva inedit. Si astfel, am inceput sa ma intalnesc cu o alta papagalita.

Intr-o zi m-am confesat Lubei.

-Am o amanta, i-am spus.
-Am o amanta, mi-a raspuns.
-A mea se numeste Lara, am continuat.
-A mea se numeste Lara, mi-a raspuns.

Ce sa va mai spun? Am incremenit. Sotia mea era amanta amantei mele. Astfel fiind pusa problema, putea sa para o veste buna, dar mi-a fost imediat clarca acel triunghi nu putea continua. Asa ca m-am dus la Lara si i-am spus:

-Alege, ea sau eu.
-Ea, mi-a raspuns.

Atunci m-am dus la Liuba si i-am da si ei ultimatumul.

-Eu sau ea!
-Ea-La naiba cu tine, i-am spus.
-La naiba cu tine, mi-a raspuns.

Eram satul pana peste cap sa fiu permanent luat in ras, sa traiesc din refren in refren. Oare e posibil ca firele nevazute ale vietii sa teasasituatii atat de superficiale? Cum se putea trece de acel punct? In disperare, am hotarat sa cer sfatul unei minti luminate, un papagal ce isi castigase faima de maestru al intelepciunii si de ghid spiritual.

-Maestre, am izbucnit, ce putem face pentru a obtine rapunsuri mai putin previzibile, pentru a scapa de aceasta rutina, de aceasta mediocritate? Spune-mi, maestre, ce trebuie sa facem?
-Sa facem, raspunse inteleptul.