Asa zic toti cica- atunci cand vorbesti despre filmele lui Wes Anderson faci referiri la zona culinara. Eu nu m-am prins ca asa e, dar la ultimul Wes Anderson este mai mult decat la indemnana comparatia. M-am simtit ca la Madame Lucie cand Madame Lucie ar fi o tipa supermisto, nu numai o bucatareasa ca face macarons. Ar fi si profunda, si copilaroasa, si naiva, si timida, si prea desteapta, si prea sadica, si prea frumoasa, si fata dintr-aia magica, de fapt. M-am simtit ca in fata celui mai bun tort din lume si eu eram inzestrata doar cu o lingurita mica, mica de cafea. Mi-as fi dorit sa am un linguroi mare din portelan sa pot manca in voie.

Te uiti la The Grand Budapest Hotel si ti-e ciuda ca nu ai la indemana o telecomanda. Capul tau si ochii tai vor mereu, mereu, cadru cu cadru sa puna PAUSE. Din secunda in secunda, ti se pare ca vezi doar o miime din cate se intampla pe ecran. Ai vrea sa vezi tot, sa sorbi, sa iti intre in suflet. Ai vrea sa nu pierzi nici un detaliu, nici un indiciu, nici o metafora, nici o concretete. Ai vrea sa te uiti cadru cu cadru, incet, incet la film.
A luat Marele Premiu al Juriului la Berlin, dar nu e important. Important e ca unul dintre filmele lui Wes Anderson care trec de metafore si de ornamental, de poezie de dragul poeziei si au un mesaj concret, puternic, ancorat in realitate. Si asta il face si mai complex, si mai musai de vazut.

“The Grand Budapest Hotel” – Wes Anderson. In distributie: Ralph Fiennes,Tony Revolori, F.Murray Abraham, Mathieu Amalric, Adrien Brody, Willem Dafoe, Jeff Goldblum, Jude Law, Harvey Keitel, Bill Murray, Edward Norton, Saoirse Ronan, Léa Seydoux, Jason Schwartzman, Tilda Swinton, Tom Wilkinson, Owen Wilson.