Ping Pong (idee de cadou si acum si shop real)

Cand  am pus, in luna decembrie a anului trecut, ideea de cadou de la Ping Pong (de fapt ideile pentru ca ziceam atunci de Radio cu flip-clock SANYO, anii ‘70, de veioza anii 70-80 sau de masini de scris sau de Radio MBO 150 cu ceas desteptator, anii ‘70) am primit multe intrebari: de unde se iau, cat costa, etc.

Acum, in cadrul Romanian Design Week, am gasit la parter la Fabrik (Intrarea Roma nr.7) expozitie cu vanzare Ping Pong. Asa ca, daca treceti toata saptamana asta, puteti sa admirati sau sa va luati radio-uri frumoase, ceasuri desteptatoare, masini de scris, lampa de birou “Electromagnetica” si tot felul de lucruri frumoase.

Site-ul Ping-Pong: aici. Pagina de facebook: Ping Pong.

Comenzi:shoppingpong @ gmail. com

De azi inainte de Dorian Boguta

Uneori ni se intampla sa credem ca viata tre sa fie intr-un fel, lucrurile sa se intample intr-o ordine, oamenii sa fie cumva, de obicei, asa cum ii vrem noi…Ei bine, vine o vreme cand astea din fraza anterioara nu numai ca nu se intampla, dar se intampla fix pe dos: viata e in alt fel, lucrurile se intampla intr-o dezordine totala, oamenii sunt intr-un alt fel, nu asa cum ii vrem noi…

Despre asta e filmul care nu e chiar scurtmetraj asa ca nu stiu cum sa ii zic (mediumetraj?) de azi inainte (trailer)

Regia Dorian Boguţă. Cu: Teo Corban, Cătălin Jugravu, Mirela Oprişor

de-azi-nainte-500345l

Cineclubul Film Menu

Cineclubul Film Menu este o superinitiativa (tre musai sa nu mai folosesc nici “super”, nici “mega” e cam penibil) si a FILM MENU în colaborare cu UNATC Bucureşti şi cu mai multe institute culturale din Bucureşti si are scop didactic.

Program Cineclub Film Menu – ianuarie 2013

Loc: în sala de cinema a UNATC (str. Matei Voievod nr. 75-77)
————————–————————–————————–—–

Joi 24 ianuarie
19h00

Deep End
Marea Britanie 1970
regie Jerzy Skolimowski
prezintă: Iulia Voicu şi Andrei Luca

————————–————————–————————–—–
Joi 31 ianuarie
19h00

Paris nous appartient (Parisul ne aparţine)
Franţa 1961
regie Jacques Rivette
prezintă: Oana Ghera şi Irina Trocanfilm menu

Das Leben der Anderen, un film despre oameni buni

sau ma rog, despre oameni cat pot fi ei de buni in contexte rele. Das Leben der Anderen (2006) sau in engleza The Lives of Others este cu STASI, cu RDG, cu iubire si oameni buni cumva in el. Este printre cele mai premiate filme nemtesti, are muzica clasica prin el si personaje bolnave, construite sanatos.

Tagline-ul e: Before the Fall of the Berlin Wall, East Germany’s Secret Police Listened to Your Secrets, dar e prea putin relevant pentru ca filmul este despre oameni asa cum e orice alt film care pare sa fie despre altceva si pana la urma e tot despre oameni. Ca despre asta sunt filmele, in general.

la-vida-de-los-otros-poster

 

 

Beca’s Kitchen sau despre mancare buna

Pe blogul asta scriu despre lucruri pierdute sau despre lucruri gasite. Cel mai adesea scriu despre lucruri gasite, care pot fi diverse: filme, carti, spectacole, oameni, proiecte sau chestii, in general.

Astazi suntem in categoria chestii in general, subcategoria restaurante. Azi am mancat cea mai buna supa de linte si cel mai bun curcan cu legume si cea mai buna tarta de ciocolata cu banane si menta si alune de padure si cele mai bune bruschete cu paine facuta in casa si pateu facut tot in casa la Beca’s Kitchen.

Beca e Andreea Beca care avea un blog de food: Beca’s Kitchen. Acum, dupa un an jumate de munca si formalitati a reusit sa deschida pe Eminescu 80, foarte aproape de intersectia cu Polona un mic restaurant cu mere pe masa si mancare delicioasa in meniu. Foloseste legume normale si chestii normale si are niste retete care fac ca mancarea sa fie cam divin de buna. Nu  stiu si deci, nu fac si nu voi face cronici de restaurante, deci nu stiu ce mai trebuie zis (probabil si cu banii- e ok cu banii la Beca’s Kitchen), dar daca aveti chef de ceva bun si frumos si cald, locul asta poate fi o alegere.

L-am gasit azi si cum am un blog de lucruri gasite, mi s-a parut potrivit sa scriu aici despre el:).

Castigatorul Premiului literar Augustin Fratila

Am mai scris despre Premiul literar Augustin Fratila: 10.000 de euro pentru cel mai bun roman romanesc al anului si Romane finaliste la premiul literar Augustin Fratila.

Asociatia Casa de cultura a organizat Premiul literar „Augustin Frăţilă” (prima editie). Premiul a răsplătit cel mai bun roman românesc publicat în anul 2011. Câştigătorul a primit 10.000 de euro, acesta fiind CEL MAI MARE PREMIU acordat până acum, în România, pentru creaţie literară.                              

Sponsori: Philip Morris Trading, Hotel Intercontinental, Class Living şi Green Future.

Juriul  de specialisti, format din criticii literari Alex Ştefănescu, Dan C. Mihăilescu şi Daniel Cristea Enache a ales in prima faza 5 romane finaliste din totalul de 59 inscrise. In faza a doua un juriu al bloggerilor (20 de bloggeri printre care si eu) a ales dintre cele 5 titluri finaliste romanul castigator.

Competitia a desemnat cel mai bun roman romanesc al anului 2012: Matei Brunul”, de Lucian Dan Teodorovici. Premiul de popularitate oferit de Europa FM, in valoare de 2.000 de euro, a fost castigat de Mirela Stanciulescu.

Punctaj final: “Matei Brunul” – 84 de puncte, “Viata lui Kostas Venetis” – 78, “Ploile amare” – 57, “Emotia” – 41, “FEM” – 40. Multe multumiri celor 20 de bloggeri pentru jurizare!

Eu am pus pe locul 1 Viata lui Kostas Venetis de Octavian Soviany. A fost foarte grea si alegerea pentru ca trei dintre cele cinci finaliste mi-au placut in mod deosebit. Pentru ca nu s-a permite acelasi punctaj am ales cu greu. Am ales pe baza unei preferinte foarte subiective (ca orice preferinta): imi plac romanele care construiesc lumi, romane care nu reconstruiesc ealitati. Mi se pare ca parca acolo scriitorul munceste mai mult si are un merit mai mare si lumea e mai a lui, iar cititorul, la randul lui are o placere mai mare a descopririi. E fascinant sa descoperi o lume noua, recreata special pentru tine, cititor, decat sa redescoperi o lume pe care o stii.

Foto: (1) Loredana Modoran, Editura All; (2) Pagina din brosura cu juriul si motivatia mea de a face parte din juriu; (3) preferatul meu, Octavian Soviany

Cea mai buna carte

Cea mai buna carte pe care am citit-o de multa vreme este “Trebuie sa vorbim despre Kevin” de Lionel Shriver (Editura Vellant) care e o scriitoare, dar si-a schimbat numele in scriitor.

Nu vazusem filmul, iar Oana de la Vellant imi tot zicea ca e o carte superba si cutremuratoare. Desi o cred de fiecare data pe Oana, de data asta am avut ceva dubii: povestea cartii mi se parea mai degraba apanajul unui thriller slabut decat al unei carti cutremuratoare (va zic ca oricum aflati instant in primele pagini despre ce e vorba si oricum e o carte la care despre ce e vorba nici nu prea conteaza)- un baiat psihopat de comporta ca atare si isi ucide 13 colegi. Se intampla in State.

Ziceam insa ca povestea nu conteaza. Enorm insa conteaza la cartea asta, felul in care o mama spune povestea. Este cel mai bun exercitiu de luciditate al unei femei pe care l-am intalnit vreodata si pe care mi se pare greu probabil sa il mai intalnesc. Si luciditatea asta si trairile atat de puternice si de reale sunt scrise intr-un fel atat de bun, clar si, da, Oana, cutremurator incat toate acestea fac ca “Trebuie sa vorbim despre Kevin” sa fie cartea mea preferata de anul asta.

Umbra vântului-Carlos Ruiz Zafón



Am incredere in unele fete sau baieti care stau si supravegheaza cartile in librarii. La Carturesti imi place de o fata care sta de obicei jos, la parter si de un baiat care l-a ajutat pe iubitul meu sa gaseasca un volum ascuns dupa rafturi din Dune.

Si ca sa ma intelegeti…am atata incredere incat uneori ii intreb ce-au mai citit. De fapt, intreb destul de frecvent oamenii ce au mai citit. Si, intr-o zi fata de la parter, din librarie mi-a recomandat un bestseller. Eu nu sunt foarte cu bestseller-urile…dar am luat de buna recomandarea si am cumparat o carte destul de mare… “Umbra vântului” deCarlos Ruiz Zafón.

E un fel de roman semi-mini-politist dar care se citeste perfect de repede si care are si vreo cateva idei ascunse prin el. Nu-mi place sa povestesc carti, dar daca Rodica Ojoc-Brasoveanu vi se pare veche, Raymond Chandler- prea manierist si Agatha Christie o doamna, si daca aveti chef de un roman cu actiune, in care se intampla lucruri + bonus niste mister si un vag iz de intelectualism…cautati-o pe fata de la parter, de la librarie si intrebati-o pe ce raft e Umbra Vantului.

___________

Carlos Ruiz Zafón, “Umbra vântului”, Polirom, 2005